ICCJ. Decizia nr. 3841/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3841/2012
Dosar nr. 352/35/2011
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 iunie 2011, reclamantul M.V.V. a chemat în judecată pârâta A.N.F.P., solicitând obligarea pârâtei să anuleze documentul intitulat „Aviz din 25 noiembrie 2010”, prin care se avizează favorabil funcţiile publice din cadrul C.A.S. Bihor.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a solicitat preşedintelui pârâtei, la data de 10. 12. 2010, anularea avizului, iar la data de 18 ianuarie 2011 a formulat plângere prealabilă.
Emiţând actul atacat în prezenta cauză, A.N.F.P. şi-a încălcat atribuţiile de monitorizare şi control prevăzute de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 188/ 1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza I-a, coroborate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/ 2004.
A arăta că avizul contestat nu se înscrie în categoria actelor administrative, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că nu a dat naştere, nu a modificat şi nu a stins raporturi juridice, neproducând prin el însuşi efecte juridice, lipsindu-i o trăsătură esenţială a actului administrativ şi anume caracterul executoriu. Avizul contestat îmbracă trăsăturile unui act preparator.
Prin sentinţa nr. 216 din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta A.N.F.P. și a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ reprezintă „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (…)”.
În speţă, reclamantul a atacat Avizul din 25 noiembrie 2010 emis de pârâta A.N.F.P., prin care aceasta a acordat aviz favorabil pentru funcţiile publice din cadrul C.A.S. Bihor.
Înscrisul în litigiu nu reprezintă însă un act administrativ, întrucât nu a dat naştere, nu a modificat şi nu a stins raporturi juridice, ca urmare nu a produs efecte juridice, deoarece statul de funcţii al C.A.S. Bihor a fost aprobat ulterior, printr-un act administrativ ce a produs efecte juridice, respectiv a dus la modificarea organigramei acestei instituţii.
Avizul 25 noiembrie 2010 reprezintă doar un act preparator emiterii actului administrativ producător de efecte juridice.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.V.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În esenţă, prin motivele de recurs formulate, recurentul a arătat că instanța a interpretat în mod greșit actul dedus judecății.
Contrar afirmației instanței de fond, avizul contestat a produs efecte juridice, deoarece în urma emiterii avizului 25 noiembrie 2010, C.N.A.S. a fost în măsură să aprobe Statul de funcții și Organigrama, iar C.A.S. Bihor a fost în măsură să emită actele administrative arătate.
Recurentul a solicitat casarea sentinței și timiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Examinând criticile recurentului în raport de actele şi lucrările dosarului prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte reţine că acestea nu sunt întemeiate şi nu pot fi primite, în sensul şi pentru considerentele în continuare expuse.
Recurentul-reclamant a dedus controlului instanței de contencios administrativ, legalitatea Avizului din 25 noiembrie 2010 emis de pârâta A.N.F.P., prin care aceasta a acordat aviz favorabil pentru funcţiile publice din cadrul C.A.S. Bihor.
Înalta Curte reține că acţiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată, nu poate fi admisă întrucât acesta nu a înţeles să atace actul administrativ final, respectiv cel care produce efecte juridice.
Admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ este dată de calitatea de act administrativ a înscrisului contestat, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este definit ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (…)”.
În speță, după cum bine a reținut prima instanță, Avizul din 25 noiembrie 2010 emis de pârâta A.N.F.P., nu îndeplineşte caracteristicile unui act administrativ, de sine stătător, deoarece nu este apt să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Prin urmare, sunt nefondate susţinerile recurentului reclamant referitor la pretinsele efecte juridice ale Avizului contestat în condiţiile în care, astfel cum apreciază Înalta Curte, acesta îmbracă trăsăturile unui act preparator ce nu constituie act administrativ ci numai o operaţiune materială, tehnică, care prin ea însăşi nu este de natură a da naştere, a modifica sau a stinge un raport juridic, precum actul administrativ propriu-zis.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.V.V. împotriva sentinţei nr. 216 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3786/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3842/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
