ICCJ. Decizia nr. 4003/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4003/2012
Dosar nr. 637/35/2011
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În Dosarul nr. 4096/111/2008, aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamantul P.V.I. a invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor art. VII din H.G. nr. 245/2008 raportate la prevederile art. 56 şi 57 din Legea nr. 24/2000.
În motivarea excepţiei de nelegalitate reclamantul a susţinut că modificarea unui act normativ nu poate fi făcută decât tot printr-un act normativ ulterior, de acelaşi nivel sau de nivel superior şi nicidecum printr-o prevedere generală cuprinsă în acelaşi act normativ.
Or, dispoziţiile art. VII din H.G. nr. 245/2008 sunt, în opinia reclamantului, nelegale, întrucât Guvernul înţelege că se poate face modificarea unui număr cadastral expropriat, fără a fi necesară modificarea corespunzătoare şi a numărului cadastral printr-o altă hotărâre de guvern.
Astfel, în speţă, susţine reclamantul, prin H.G. nr. 245/2008 s-a dispus exproprierea pentru numărul cadastral X, iar hotărârea de stabilire a despăgubirilor şi procesul-verbal s-au întocmit pentru un alt număr cadastral, nr. Y, care nu apare în hotărârea de guvern, Compania Naţională de Autostrăzi apreciind că este doar o eroare, pentru care nu era necesară adoptarea unei noi hotărâri de guvern.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului, intervenientul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, care a reiterat aceleiaşi apărări pe care le-a formulat şi pârâtul Guvernul Românei.
Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 58 din 21 februarie 2012, a respins excepţia de neegalitate a prevederilor art. VII din H.G. nr. 245/2008 invocată de reclamantul P.V.I. pârâtului Guvernului României formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că în ce-l priveşte pe reclamantul P.V.I., regularizarea documentaţiei cadastrale efectuată în temeiul art. VII din H.G. nr. 245/2008 a condus la modificarea numărului cadastral al imobilului cu care reclamantul este menţionat în Anexa la H.G. nr. 245/2008, rămânând nemodificate amplasamentul şi suprafaţa acestuia, astfel că nu se poate reţine că reclamantului i-a fost vătămat vreun drept sau interes legitim.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul P.V.I.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte soluţia pronunţată având ca obiect excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 245/2008.
În motivele de recurs se arată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că H.G. nr. 245/2008 nu contravine prevederilor art. 56 şi 57 din Legea nr. 24/2000, justificat prin prevederea că regularizarea documentelor cadastrale se pot efectua în limitele proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie, iar numărului cadastral este un aspect pur tehnic.
Recurentul arată că această argumentare este nelegală şi greşită deoarece nu se ţine cont de dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Ordinul nr. 634/2006 privind natura juridică şi rolul numărului şi de faptul că există posibilitatea practică ca pe aceeaşi suprafaţă să fie două numere cadastrale cu doi proprietari diferiţi. Astfel, numărul cadastral iniţial, respectiv X, a cărui expropriere s-a stabilit prin hotărâre de guvern, să-i fie atribuit ulterior altei persoane, care să figureze expropriată în baza unei hotărâri de guvern sau situaţia în care numărul cadastral atribuit recurentului, Y, să fie atribuit unei alte persoane.
Se arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 56 şi 57 din Legea nr. 24/2000, în sensul că această modificare a numărului cadastral nu se putea.
La dosar pârâţii au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente.
În mod corect şi legal prin sentinţa recurată a fost respinsă ca nefondată excepţia de neegalitate a dispoziţiilor art. VII din H.G. nr. 245/2008 pentru modificarea şi completarea anexei nr. 2 la H.G. nr. 1255/2004 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situaţiile pe raza Municipiului Cluj din cadrul obiectului de investiţii Autostrada Braşov, Cluj, Borş, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt, promovarea H.G. nr. 245/2008 a fost necesară deoarece la data promovării H.G. nr. 1255/2004, a H.G. nr. 742/2005 şi a H.G. nr. 689/2007 existau întocmite documentaţii cadastrale doar pentru proprietarii ce au făcut obiectul anexelor iniţiale ale actelor normative sus-menţionate, existenţa documentaţiilor cadastrale avizate de către Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară fiind condiţia principală pentru a se putea promova hotărâri în conformitate cu Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, cu modificările şi completările ulterioare.
Concret, prin H.G. nr. 245/2008 a fost completată anexa nr. 2 la H.G. nr. 1255/2004 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Secţiunea 2B pe teritoriul localităţilor Moldoveneşti, Mihai Viteazu, Turda, Sănduleşti, Tureni, Ciurila şi, parţial, Savadisla din judeţul Cluj şi secţiunea 3C parţial pe teritoriul localităţilor Abram, Tăuteu şi Bale din judeţul Bihor", din cadrul obiectivului de investiţie "Autostrada Braşov-Cluj-Borş", printre poziţiile adăugate regăsindu-se şi reclamantul P.V.I., fiind înregistrat în Anexa 2 la poziţia 86 cu nr. cadastral X.
Nu pot fi reţinute aspectele de nelegalitate invocate de recurent, în cauză fiind respectate dispoziţiile art. 56 şi 57 din Legea nr. 24/2000, nefiind necesară emiterea unui nou act normativ.
Textul art. 57 din Legea nr. 24/2000 reglementează în mod expres noţiunea de modificare a unui act normativ, acest eveniment legislativ constând în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia şi în redarea lor într-o nouă formulare.
Dispoziţiile art. VII din H.G. nr. 245/2008, a căror nelegalitate este invocată de reclamant, fac referire la posibilitatea expropriatorului de a efectua regularizarea documentaţiilor cadastrale, pe baza proiectului tehnic aprobat iniţial şi a detaliilor de execuţie fără a mai fi necesară modificarea hotărârii şi cu respectarea reglementărilor în vigoare.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, prin hotărâre, Guvernul aprobă amplasamentul lucrării, declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a despăgubirilor, termenul în care aceasta se virează într-un cont bancar deschis pe numele expropriatorului şi sursa de finanţare.
În mod corect s-a apreciat de prima instanţă că reclamantul-recurent nu are un drept recunoscut de lege vătămat prin dispoziţia contestată pe calea de excepţie de nelegalitate, iar în concret norma cuprinsă în art. VII din H.G. nr. 245/2008 a fost adoptată cu respectarea normei naţionale.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.V.I. împotriva Sentinţei civile nr. 58/2012-CA din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3964/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4012/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
