ICCJ. Decizia nr. 4156/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4156/2012
Dosar nr. 43800/3/2009
Şedinţa publică de la 16 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul P.M. în contradictoriu cu pârâţii Clubul Sportiv DB şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a solicitat instanţei obligarea pârâtelor la plata salariului de merit pe luna aprilie 2009 în procent de 20% din salariul de bază, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost încadrat la CS D având funcţia de preşedinte până la data de 25 martie 2009 când au încetat raporturile de serviciu cu drept de pensie conform Decretului nr. 441 din 25 martie 2009,având gradul profesional de chestor.
La data de 16 aprilie 2009 a apărut Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. S/II 3763 din 01 martie 2009, potrivit cărora salariaţilor încadraţi în Ministerul Administraţiei şi Internelor nu li se mai acordă acest drept.
În şedinţa din 08 aprilie 2010 reclamantul a învederat instanţei că solicită salariul de merit pe luna martie 2009 şi nu aprilie 2009 aşa cum din eroare a indicat în acţiune.
Prin Sentinţa civilă nr. 5063 din 13 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că bugetul de stat pe anul 2009 a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, iar printre măsurile luate de conducerea pârâtei în vederea încadrării în fondurile alocate pentru anul 2009 a fost menţinerea pe perioada aprilie - iulie a salariilor şi sporurilor la acelaşi nivel, cu excepţia salariului de merit, prin Ordinul MAI S/II/3763/2009 reclamantului nu i s-a mai acordat salariul de merit începând cu data de 1 martie 2009.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice cu modificările şi completările ulterioare „ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja sau utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea ministerului şi cu respectarea dispoziţiilor legale”.
Totodată, sumele aprobate la partea cheltuieli, prin bugetul de stat, în cadrul cărora se angajează, se ordonează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 500/2002.
În acest sens sunt şi prevederile art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare la data încetării raporturilor de serviciu), care prevăd că acordarea drepturilor băneşti reglementate de ordonanţă se putea face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităţilor MAI.
În aceste condiţii, decizia de a nu se mai acorda salariul de merit începând cu luna martie 2009, se încadrează în dispoziţiile legale privind rectificarea bugetară pe anul 2009 şi utilizarea creditelor bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul P.S.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că ordinul atacat a fost aplicat retroactiv, fiindu-i retras în mod abuziv salariul de merit pe luna martie 2009, deşi nici o lege nu poate fi aplicată retroactiv.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii,inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
La data de 25 martie 2009 recurentului-reclamant, preşedinte al CS DB, i-au încetat raporturile de serviciu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin aplicarea prevederilor art. 69 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, conform Decretului Prezidenţial nr. 441 din 25 martie 2009, având gradul profesional de chestor.
Prin Ordinul M.A.I. nr. S/U/41537/2008 recurentului-reclamant i s-a acordat începând cu data de 01 ianuarie 2009 salariul de merit pentru anul 2009, drepturile băneşti fiind asigurate de la capitolul bugetar 65.01 Învăţământ (buget de stat).
Clubului Sportiv DB, în calitate de ordonator de credite, aflat în finanţarea directă a ordonatorului principal de credite, i-a fost repartizat, bugetul de venituri şi cheltuieli, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/2000 a bugetului de stat pentru anul 2009, fondurile necesare plăţii salariilor de merit fiind asigurate doar pentru primele două luni ale anului 2009.
Bugetul de stat pe anul 2009 a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 34/2009.
Acordarea salariului de merit se face în funcţie de rezultatele obţinute, fiind un criteriu de apreciere al conducerii fiecărei unităţi, şi pentru cel mult 30% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare. Ca atare, acordarea salariilor de merit nu este obligatorie, ca în cazul salariilor şi sporurilor.
Recurentului-reclamant nu i-a mai fost acordat salariul de merit, dar nu din motive imputabile, ci din lipsa fondurilor bugetare.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare „ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja sau utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea ministerului şi cu respectarea dispoziţiilor legale", iar potrivit art. 4 alin. (2) din acelaşi act normativ „sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetul de stat, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite".
Conform art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data încetării raporturilor de serviciu ale recurentului-reclamant, acordarea drepturilor băneşti reglementate de ordonanţă se putea, face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Înalta Curte constată, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, că salariul de merit acordat recurentului-reclamant pentru anul 2009 nu a fost retras în condiţiile art. 4, alin. (4) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare (act normativ în vigoare în perioada de referinţă), ci ca urmare a rectificării bugetare pe anul 2009.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.S.M. împotriva Sentinţei civile nr. 5063 din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4157/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4154/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
