ICCJ. Decizia nr. 4157/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4157/2012
Dosar nr. 783/33/2011
Şedinţa publică de la 16 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul S.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat pentru perioada de 1 an, 3 luni şi 6 zile aferentă intervalului 15 noiembrie 1943 - 06.13.1945, în loc de 4 luni şi 16 zile cum în mod greşit s-a stabilit.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin întâmpinare, a invocat excepţia tardivităţii şi cea a autorităţii de lucru judecat, solicitând respingerea acţiunii formulate de reclamant.
Prin Decizia nr. 434 din 7 septembrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul S.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 64/2004, pronunţată în Dosar 8173/2003, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea formulată de reclamantul S.V. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a dispus anularea Hotărârii nr. 11421/2003, iar pârâta a fost obligată să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 noiembrie 1943 - 1 aprilie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2003.
Sentinţa civilă nr. 64/2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a rămas irevocabilă la data de 19 ianuarie 2005, prin Decizia nr. 256/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În vederea punerii acestor hotărâri judecătoreşti în executare, Casa Judeţeană de Pensii a emis Hotărârea nr. 11421/2006 prin care a admis cererea formulată de reclamant stabilind calitatea acestuia de beneficiar al Legii nr. 189/2000.Totodată a dispus acordarea drepturilor băneşti cuvenite reclamantului, în baza acestui act normativ, începând cu data de 1 septembrie 2003 doar pentru perioada refugiului, recunoscută şi validată prin Sentinţa civilă nr. 64/2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
Instanţa de fond a apreciat că prin prezentul demers judiciar, reclamantul a înţeles să atace refuzul Casei Judeţene de Pensii de a-i recunoaşte statutul de refugiat pentru o perioadă de 1 an, 3 luni şi 6 zile aferentă intervalului 15 noiembrie 1943 - 6 martie 1945, refuz pe care îl consideră nejustificat.
Toate aceste critici urmăresc reformarea unor aspecte ce au fost dezlegate prin Sentinţa nr. 64/2004 a Curţii de Apel Cluj, or, acest lucru este inadmisibil atâta timp cât ceea ce a fost o dată judecat, trebuie considerat drept adevărat şi trebuie admis ca atare.
Noua cerere de chemare în judecată este între aceleaşi părţi şi se întemeiază pe aceeaşi cauză. Prin promovarea ei, reclamantul a urmărit să obţină protecţia aceluiaşi drept pentru realizarea căruia s-a adresat justiţiei în Dosarul nr. 8173/2003 al Curţii de Apel.
Prin urmare, autoritatea de lucru judecat, rezultă implicit din dispozitivul Sentinţei civile nr. 64/2004 pronunţată de Curtea de Apel.
Împotriva Deciziei nr. 434/2011, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, S.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit nu i-a recunoscut statutul de refugiat pentru perioada legală respectiv pentru intervalul 15 noiembrie 1943 - 6 martie 1945.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin Sentinţa civilă nr. 64/2004 a Curţii de Apel Cluj, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 256/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a fost obligată să-i recunoască reclamantului calitate de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru 15 noiembrie 1943 - 1 aprilie 1944.
În prezenta cauză, reclamantul solicită ca drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 să-i fie recunoscute pentru intervalul 15 noiembrie 1943 - 6 martie 1945.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a admis excepţia autorităţii de lucru judecat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Din prevederile legale citite, rezultă că elementele care caracterizează instituţia autorităţii de lucru judecat sunt identitatea de părţi, de obiect şi de cauză.
Pentru a ne afla în prezenţa primului element, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune, pentru aceasta fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.
Această condiţie, în situaţia în care acţiunea ulterioară are mai multe capete de cerere, se consideră îndeplinită cu privire la acel capăt de cerere care a format, deja, obiectul unei judecăţi, altminteri putându-se ajunge la situaţia în care partea interesată să formuleze ulterior o cerere de chemare în judecată în mod formal, cu mai multe capete de cerere, pentru evitarea consecinţelor autorităţii de lucru judecat.
Cauza reprezintă situaţia de fapt calificată juridic existând identitate cu privire la acest element atunci când, în justificarea pretenţiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate aceleaşi motive de fapt şi de drept.
De asemenea, este îndeplinită condiţia privind identitatea de părţi, care se apreciază din punctul de vedere juridic iar nu fizic, al participării în proces a părţilor, chiar dacă poziţia procesuală, activă ori pasivă, a acestora s-a schimbat în cadrul celei de-a doua acţiuni şi chiar şi atunci când reclamanta, care a pierdut procesul, introduce - în cadrul celei de-a doua acţiuni - alături de pârâtul din prima acţiune, un al doilea pârât.
Or, din analiza celor două acţiuni formulate de reclamant, rezultă, în mod evident, identitatea de obiect, şi de părţi, ambele cereri de chemare în judecată având ca finalitate recunoaşterea unor drepturi.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea element al autorităţii de lucru judecat, care se referă la identitatea de cauză a celor două cereri, se constată, de asemenea, că şi acesta este întrunit, atât prima acţiune, cât şi cea de-a doua acţiune fiind justificate prin aceeaşi motivare în fapt şi în drept.
Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, constată că există autoritate de lucru judecat, acţiunea formulată de reclamant având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză şi fiind între aceleaşi părţi ca şi cererea formulată, anterior, care a format obiectul Dosarului nr. 8173/2003, soluţionat de Curtea de Apel Cluj, în primă instanţă.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.V. împotriva Deciziei civile nr. 434 din 7 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4134/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4156/2012. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
