ICCJ. Decizia nr. 4174/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4174/2012
Dosar nr. 4347/2/2011
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia să trimită dosarul către evaluatorul desemnat în vederea efectuării expertizei şi să emită titlul de despăgubire pentru imobilul construcţie demolată şi teren în suprafaţă de 1.000 m.p., situate în oraşul Murfatlar, judeţul Constanţa.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001, este persoană îndreptăţită să primească despăgubiri pentru imobilul menţionat, pentru care a depus Notificarea nr. 3.481 din 21 noiembrie 2001, Primăria Murfatlar, prin Dispoziţia nr. 496 din 26 mai 2008, a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru acest imobil, Prefectura Constanţa a acordat avizul de legalitate în vederea acordării despăgubirilor, iar dosarul a fost trimis către pârâtă în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor.
Reclamanta a susţinut că, deşi există toate actele soluţionării cererii sale şi sunt depăşite termenele prevăzute de lege în condiţiile în care de la data emiterii dispoziţiei au trecut 3 ani, pârâta tergiversează soluţionarea dosarului, nerespectând dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi alin. (4) - (7) din Cap.V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin în fiecare etapă a procedurii administrative, după înregistrarea dosarului.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, iar etapa evaluării este condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 5.649 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent Dispoziţiei nr. 496/2008 emisă de Primăria oraşului Murfatlar, înregistrat sub nr. 47002/CC, şi să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta a solicitat, în temeiul Legii 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul demolat şi teren în suprafaţă de 1.000 m.p., situat în oraşul Murfatlar, judeţul Constanţa, iar prin Dispoziţia nr. 496 din 26 mai 2008 Primăria oraşului Murfatlar a propus acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, dosarul aferent dispoziţiei fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrat sub nr. 47002/CC.
Prima instanţă a reţinut că, deşi legea nu impune un termen de soluţionare a cererilor, iar prin Decizia nr. 2.815/2008 a Comisiei Centrale s-a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor aferente dispoziţiilor de restituire, neefectuarea operaţiunilor juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de aproape 10 ani de la derularea procedurilor poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantei la soluţionarea cererilor într-un termen rezonabil, aşa cum este acesta prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, motivele invocate de pârâtă se circumscriu noţiunii de refuz nejustificat de a soluţiona cererea reclamantei.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că în mod netemeinic prima instanţă a obligat autoritatea pârâtă la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reţinând încălcarea principiului procesului rezonabil, fără a ţine cont de aspectele obiective ale soluţionării dosarului de despăgubire al reclamantei.
În cadrul acestei proceduri sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării şi etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnată întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlu în condiţiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.
În speţă, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr. 47002/CC şi a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului notificat.
Referitor la etapa evaluării, recurentul-pârât a arătat că această etapă este condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale, iar ulterior efectuării raportului de evaluare se va emite decizia privind titlul de despăgubire.
În concret, criticile recurentului-pârât aduse sentinţei atacate constau în faptul că prima instanţă a ignorat prevederile Deciziei nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale, în sensul că dosarul reclamantei trebuie să respecte ordinea stabilită prin această decizie, invocând şi Decizia nr. 1 din 08 februarie 1994 a Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că "Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite".
În concluzie, recurentul a susţinut că nu se poate trece peste etapele prevăzute de Legea nr. 247/2005.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul autorităţii pârâte de a desemna un evaluator sau o societate de evaluare pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, pentru imobilul demolat şi teren în suprafaţă de 1.000 m.p., situat în oraşul Murfatlar, judeţul Constanţa, calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri fiindu-le recunoscută prin Dispoziţia nr. 496 din 26 mai 2008 emisă de Primăria Oraşului Murfatlar.
Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentul-pârât în justificarea refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestit, hotărârea primei instanţe fiind pusă la adăpost de orice critică.
Reclamanta a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin Notificarea nr. 3.481 formulată în anul 2001, dosarul cu dispoziţia de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentaţia aferentă, a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 47002/CC, iar între data emiterii notificării (2001) şi data introducerii acţiunii (10 mai 2011) au trecut aproape 10 ani, fără că în această perioadă autorităţile abilitate de lege să ajungă la finalizarea acestei proceduri.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns prima instanţă, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Instanţa de control judiciar reţine că sentinţa primei instanţe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluţionare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2.815/2008.
Dispoziţiile articolului 20 din Constituţia României şi normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenţie ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil şi aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci şi în cadrul procedurii administrative şi, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetăţeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene.
Aşadar, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce priveşte respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivităţi a autorităţii publice, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunţarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 3041C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 5.649 din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4167/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4176/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
