ICCJ. Decizia nr. 4103/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4103/2012
Dosar nr. 3430/^2011
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
I.1. Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 aprilie 2011, sub nr. 3430/2/2011, reclamanţii I.B.P. şi A.R.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a formulat contestaţie împotriva refuzului nejustificat al pârâtului de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire şi de a o transmite Direcţiei pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: obligarea pârâtului la emiterea deciziei prevăzută de lege, decizie care să conţină titlul de despăgubire ca răspuns la Ordinul nr. 291 din 13 septembrie 2006 emis de Prefectura Judeţului Galaţi; obligarea pârâtului la transmiterea deciziei către Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor; obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 3274/2001, numita G.E. a formulat cerere în vederea acordării de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în com. Pechea, jud. Galaţi, imobil expropriat compus din construcţii în suprafaţă de 651 mp.
Prin Ordinul nr. 291 din data de 13 septembrie 2006 emis de Prefectura Judeţului Galaţi, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 10/201, dosarul fiind comunicat şi Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrat de aceasta sub nr. 27949/CC spre validare în vederea emiterii Deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
La data de 03 martie 2011, între I.B.P. şi A.R.M., având calitatea de cesionari, şi G.E., în calitate de cedentă, a fost încheiat Contractul de cesiune de drepturi nr. 331 din 03 martie 2011, iar în raport cu dispoziţiile art. 1393 C. civ., reclamanţii au notificat pârâtei încheierea acestui contract, notificare înregistrată sub nr. RG/11555 din 04 martie 2011.
La data de 4 martie 2011, prin memoriul înregistrat sub nr. RG/11556, reclamanţii s-au adresat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând emiterea Deciziei reprezentând Titlul de despăgubire precum şi transmiterea acesteia Direcţiei pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, însă, fără niciun rezultat.
Prin întâmpinarea depusă la data de 13 septembrie 2011, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
I.2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 5107 din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţii I.B.P. şi A.R.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi a constatat refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a soluţiona cererea reclamanţilor.
A obligat autoritatea pârâtă să soluţioneze cererea reclamanţilor în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri şi să plătească cheltuieli de judecată către reclamanţi în cuantum de 5.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În urma notificării formulate de numita G.E. şi înregistrată sub nr. 3274/2001, prin Ordinul nr. 291 din 13 septembrie 2006 emis de Prefectura Judeţului Galaţi, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 - Titlul VII pentru imobilul expropriat situat în com. Pechea, jud. Galaţi, compus din construcţii în suprafaţă de 651 mp, în prezent demolate şi, deci, imposibil de restituit în natură.
Ulterior, dosarul a fost înaintat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 27949/CC.
La data de 03 martie 2011, între reclamanţii I.B.P. şi A.R.M., având calitatea de cesionari, şi numita G.E., titulara notificării, în calitate de cedentă, a fost încheiat Contractul de cesiune de drepturi nr. 331 din 03 martie 2011
Potrivit apărărilor din întâmpinarea depusă de pârât, dosarul reclamanţilor a făcut obiectul verificării legalităţii propunerii de despăgubiri, însă, întrucât, în urma acestei verificări s-a constatat faptul că dosarul nu este complet, necuprinzând toate înscrisurile prevăzute de Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv acte de stare civilă şi acte descriptive ale construcţiilor demolate.
Conform dispoziţiilor art. 16 alin. (4) - (7) din Legea nr. 247/2005, după primirea procesului-verbal prevăzut de alin. (2), Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, apoi va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport ce va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Curtea a reţinut că, în condiţiile în care în speţă dosarul reclamanţilor a fost înregistrat la autoritatea pârâtă în anul 2006, pârâta avea obligaţia de a analiza într-un termen rezonabil cererea, chiar dacă procedura analizei prealabile presupunea efectuarea de verificări la autoritatea emitentă a dispoziţiei de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, Curtea a apreciat că pârâta nu a dovedit efectuarea concretă a unor demersuri în vederea soluţionării dosarului în perioada 2006 - 2011, astfel că se poate reţine refuzul nejustificat din partea autorităţii pârâte în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, Curtea a stabilit că nu poate da curs cererilor reclamanţilor la emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire şi obligarea pârâtului la transmiterea deciziei către Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, întrucât - chiar dacă pârâta înregistrează o întârziere mare în soluţionarea dosarului, aşa cum s-a reţinut - Comisia încă nu a finalizat procedura de verificare a legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi de desemnare a evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului, iar aşa cum rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, există posibilitatea ca autoritatea să ajungă inclusiv la concluzia că reclamanţii nu au dreptul la despăgubiri prin echivalent, caz în care ar putea emite un act administrativ de respingere a cererii, reclamanţii având deschisă calea la instanţa de contencios administrativ prin care să solicite verificarea legalităţii acestei decizii.
A reţinut instanţa de fond că faţă de dispoziţiile art. 18 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi de împrejurările menţionate, Curtea poate doar să oblige autoritatea pârâtă să soluţioneze cererea reclamanţilor, în sensul derulării şi finalizării procedurii administrative.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unor daune morale, Curtea a constatat că reclamanţii nu au arătat şi nu au dovedit prejudiciul moral pretins, în condiţiile în care ei sunt cesionari ai drepturilor persoanei notificatoare doar din 3 martie 2011, astfel că cererea a fost respinsă ca neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 998 - 999 C. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata de cheltuieli de judecată către reclamanţi, în cuantum de 5.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform facturii din 9 septembrie 2011 depuse la dosar.
I.3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile O.U.G. nr. 81/2007, în aplicarea cărora a fost emisă Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale, coroborate cu dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În speţă, dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantei, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de intrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815/2008.
În condiţiile statuate de dispoziţiile legale aplicabile, respectiv art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 81/2007 şi numai în situaţia în care dosarul de despăgubire este complet, procedura administrativă de soluţionare a dosarului parcurge etapele prevăzute de lege, respectiv desemnarea unui evaluator, transmiterea la evaluare în vederea efectuării raportului de evaluare şi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Recurenta a criticat sentinţa şi sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, precizând că în mod greşit instanţa a stabilit culpa procesuală a Comisiei.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, precum şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin acţiunea formulată în contencios administrativ, reclamanţii I.B.P. şi A.R.M. au solicitat instanţei să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire şi de a o transmite Direcţiei pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea pârâtului la emiterea deciziei prevăzută de lege, decizie care să conţină titlul de despăgubire ca răspuns la Ordinul nr. 291 din 13 septembrie 2006 emis de Prefectura Judeţului Galaţi; obligarea pârâtului la transmiterea deciziei către Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor; obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte reţine că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată şi completată:
Art. 16 - (1) Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare care nu au fost soluţionate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispoziţiilor sau după caz, a ordinelor.
(21) Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
(22) Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordare titlurile de despăgubire.
(61) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanţilor societăţii de evaluare desemnate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deţinătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada şi numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare.
(62) Deţinătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (61) vor fi înştiinţaţi în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.
(63) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţa persoanei fizice se face cu autorizarea instanţei judecătoreşti competente, dispoziţiile privind ordonanţa preşedinţială din codul de procedură civilă fiind aplicabile.
(64) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanţilor societăţii de evaluare, băncile, notarii publici, agenţiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum şi orice alţi deţinători de informaţii privind tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare sunt obligaţi să le comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligaţia de a asigura secretul datelor şi informaţiilor astfel primite.
(65) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să-i acorde concursul pentru obţinerea datelor şi informaţiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum şi pentru îndeplinirea oricărei alte activităţi în acelaşi scop.
(7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
(8) Dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7) se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.
(9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
Prin hotărârea primei instanţe s-a admis cererea reclamanţilor în sensul că a fost obligată autoritatea pârâtă să soluţioneze cererea reclamanţilor doar în sensul verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
Înalta Curte constată că soluţia instanţei este netemeinică şi nelegală.
Un prim aspect al netemeiniciei hotărârii pronunţate este faptul că la data soluţionării hotărârii instanţei de fond, autoritatea pârâtă procedase la analizarea în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat situat în comuna Pechea judeţul Galaţi, aspect învederat chiar de această autoritate, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Pe de altă parte, verificând acţiunea de fond în raport cu dispozitivul şi considerentele hotărârii atacate, Înalta Curte constată că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la cererile reclamanţilor de obligare a pârâtei la emiterea deciziei care să conţină titlul de despăgubire şi de transmitere a acestei decizii la Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul ANRP.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., (5) Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. (...)
Şi
(6) în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii."
De asemenea, Înalta Curte constată că, în pronunţarea hotărârii, prima instanţă nu a avut în vedere nici procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, reglementată de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Rezultă aşadar, că se impune casarea hotărârii atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru ca aceasta să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere aşa cum au fost formulate de reclamanţi şi în conformitate cu prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va avea în vedere şi motivele de recurs formulate de autoritatea pârâtă, ca apărări de fond.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 5107 din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4099/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4118/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
