ICCJ. Decizia nr. 4331/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4331/2012
Dosar nr. 1189/35/2010
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamanta Comuna Halmeu prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Satu Mare, anularea în parte a Încheierii nr. VI - 75 din 12 noiembrie 2009, în sensul admiterii contestaţiei sale împotriva Deciziei nr. 13/2009 şi a Procesului verbal de constatare prin care se stabilea nelegalitatea acordării următoarelor sume, după cum urmează:
1. drepturi băneşti acordate sub denumirea de stimulente în procent de 15% din salariul de bază, în sumă de 6.293 lei şi a contribuţiilor angajatorului la bugetele publice, calculate pe această sumă, de 1.714 lei;
2. drepturi băneşti reprezentând sporul pentru condiţii vătămătoare de 10% din salariul de bază;
3. drepturi băneşti reprezentând sporul de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază, în sumă de 15.803 lei;
4. drepturi băneşti reprezentând premiile individuale acordate unor funcţionari publici în sumă de 17.466 lei;
5. suma de 8.475 lei, reprezentând diferenţe ale primelor de concediu acordate nelegal prin utilizarea unei baze de calcul eronate;
6. drepturi băneşti reprezentând drepturi speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă şi a unor ajutoare financiare pentru ţinută „business”;
7. suma de 1.000 lei reprezentând redevenţă neîncasată de la SC A. SA Satu Mare în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă nr. X/2008.
Reclamanta a arătat că formulat contestaţie împotriva acestei decizii, însă Curtea de Conturi şi-a menţinut poziţia în sensul considerării ca nelegale a acestor drepturi.
Reclamanta a criticat actele contestate, susţinând, în esenţă, că drepturile băneşti vizate au fost legal acordate şi că redevenţa imputată nu trebuia încasată.
1. Hotărârea Tribunalului Satu Mare
Prin sentinţa civilă nr. 1476/ CA pronunţată la data de 14 octombrie 2010, Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea reclamantei Comuna Halmeu şi, în consecinţă, a anulat în parte Încheierea nr. VI - 75 din 12 noiembrie 2009 emisă de pârâtă privind modul de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamantă, a admis contestaţia şi, în consecinţă, a anulat în parte Decizia nr. 13/2009 emisă de Curtea de Conturi Satu Mare cu privire la constatarea prejudiciilor consemnate la punctele 3, 6, 7, 8, 9, 11 şi 12 din decizie şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a arătat că este nelegală lipsirea de efecte juridice a actelor administrative emise de consiliul local şi de primarul comunei Halmeu printr-o decizie a Camerei de Conturi Satu Mare, în condiţiile în care, după ce a intrat în circuitul civil, un act administrativ poate fi desfiinţat numai de către instanţa de judecată.
1. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
2. Hotărârea instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 1142/CA/2011-R, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul formulat de Curtea de Conturi a României şi, în consecinţă, a casat sentinţa recurată, reţinând cauza spre rejudecare în primă instanţă.
În motivarea acestei soluţii, Curtea a constatat că, pe de o parte, la dosarul cauzei nu a fost depus actul de control al Curţii de Conturi, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, iar, pe de altă parte, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 228 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010.
1. Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză
Ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 208/ CA din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de către reclamanta Comuna Halmeu ca neîntemeiată.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a apreciat, pe de o parte, că drepturile băneşti vărsate salariaţilor primăriei Comunei Halmeu au fost nelegal stabilite, iar, pe de altă parte, Primăria Comunei Halmeu nu a calculat, nu a înregistrat în evidenţa contabilă şi nu a încasat redevenţa în sumă de 1000 lei datorată de SC A.P.A.S.E.R.V. SA Satu Mare pentru perioada 01 martie 2008 – 31 decembrie 2008, constatările organului de control fiind corecte.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Comuna Halmeu, solicitând:
a. Casarea Sentinţei civile nr. 208/CA/2011 a Curţii de Apel Oradea pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în principal;
b. Modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta a susţinut, cu privire la primul motiv de recurs, că instanţa de fond avea obligaţia de a-şi stabili competenţa în funcţie de lege şi nu faţă de un act administrativ care realizează o imixtiune în atribuţiile legislativului, reglementând competenţa judecătorească.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, s-a susţinut, în esenţă, că prima instanţă şi-a depăşit competenţele şi a acordat ceea ce nu s-a cerut pronunţându-se asupra legalităţii unor contracte, respectiv acorduri colective de muncă, că reprezentanţii instituţiei pârâte şi-au depăşit atribuţiile legale şi că drepturile imputate au fost legal acordate.
1. Soluţia instanţei de control judiciar.
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., faţă de care va admite recursul şi va casa sentinţa instanţei de fond.
2. Motivele de fapt şi de drept care au dus la formarea convingerii instanţei de recurs.
Situaţia de fapt supusă analizei instanţei de contencios administrativ în prezenta cauză, potrivit susţinerilor reclamantei şi înscrisurilor aflate la dosar, poate fi rezumată astfel:
1. În perioada 27 aprilie 2009 - 07 iulie 2009 a fost efectuat audit financiar asupra contului de execuţie bugetară şi a situaţiilor financiare încheiate pe anul 2008 la Primăria Comunei Halmeu.
2. Auditul s-a finalizat prin Procesul verbal de constatare din 07 iulie 2009, prin care s-au constatat abateri de la legalitate care au determinat producerea de prejudicii.
3. În baza acestui proces-verbal, Camera de Conturi Satu Mare a emis Decizia nr. 13/2009, prin care s-au dispus, în sarcina conducerii Primăriei Comunei Halmeu, măsuri pentru remedierea deficienţelor constatate.
4. Împotriva acestei decizii entitatea audiată a formulat contestaţie, în condiţiile pct. 92 - 105 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi a României nr. 1 din 4 februarie 2009.
5. Contestaţia a fost respinsă prin Încheierea nr. VI 75 din 12 noiembrie 2009 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor a Curţii de Conturi.
Înalta Curte constată că, pe de o parte, obiectul acţiunii în contencios administrativ îl reprezintă, în esenţă, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speţă Decizia nr. 13/2009 emisă de către Camera de Conturi Satu Mare.
Aceste măsuri şi constatări se circumscriu prevederilor art. 37 raportat la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.
În conformitate cu prevederile art. 37 „În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuţiei bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 şi 24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33”.
Art. 33 alin. (3) prevede - „În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice audiate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii audiate”.
Pe de altă parte, Legea nr. 94/1992 nu conţine norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: „ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ: a) criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei – valoarea impozitului, taxei,contribuţiei datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat).
Cum în speţa de faţă nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor, impozitelor, contribuţiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a pârâtei Camera de Conturi a judeţului Satu Mare.
În aceste condiţii, competenţa soluţionării acţiunii reclamantei, vizând, în esenţă, anularea actelor administrative emise de Camera de Conturi a judeţului Satu Mare, revine tribunalului, iar nu curţii de apel.
Este lipsit de relevanţă că prevederile art. 228 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 trimit la curtea de apel, în a cărei rază teritorială este situat sediul entităţii verificate de controlorii financiari din cadrul Curţii de Conturi, ca instanţă competentă material a soluţiona acţiunea, deoarece nu poate fi aplicată cu prioritate o regulă dintr-un act infralegislativ în detrimentul normei cu putere de lege care reglementează competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004), în lipsa unei norme derogatorii de aceeaşi forţă juridică cu regula consacrată în Legea contenciosului administrativ, în acest sens fiind şi Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor respective din Regulament.
Se are în vedere şi soluţia de principiu adoptată de plenul Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 februarie 2012, în sensul că aparţine tribunalului competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect acţiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Judeţeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Judeţeană.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei competente, Tribunalul Satu Mare, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta Comuna Halmeu împotriva sentinţei civile nr. 208/ CA din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Satu Mare, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4341/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4322/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
