ICCJ. Decizia nr. 4383/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4383/2012
Dosar nr. 362/36/2011
Şedinţa publică de la 26 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta SC „M.U.I." SRL, prin administratorul judiciar M. SPRL, prin care solicita îndreptarea erorii materiale a Sentinţei nr. 340/CA din 12 octombrie 2011 a aceleiaşi instanţe, în sensul menţionării sumei de 16.860 RON, în loc de 5.912.669,52 RON, cum greşit s-a reţinut în alin. (1), fila 4, respectiv a sumei de 16.860 RON, reprezentând venituri din vânzare deşeuri feroase, în loc de 1.764.869 RON, cât a fost reţinut prin decizia de impunere şi raportul fiscal, cum greşit s-a reţinut în alin. (3).
Pentru a pronunţa încheierea recurată, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că solicitarea petentei vizează menţionarea în hotărâre a unor sume derivând din eventuala eroare de calcul, întemeiată pe raportul de expertiză, cererea excedând limitelor stabilite de art. 281 alin. (1) C. proc. civ. Greşelile vizate de petentă, arată prima instanţă, pot fi analizate doar în căile de atac, fiind, eventual, greşeli de judecată iar nu materiale.
Împotriva Încheierii din 9 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs petenta-reclamantă, considerând-o netemeinică şi nelegală şi reiterând, în esenţă, argumentele invocate în faţa primei instanţe.
Examinând încheierea recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, aşa cum rezultă din cererea de îndreptare, formulată în faţa primei instanţe, precum şi din cererea de recurs, temeiul juridic al cererii reclamantei îl constituie prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
Dispoziţiile legale citate se referă, aşadar, exclusiv la greşelile materiale, nefiind posibil ca, pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., să se pună în discuţie hotărârea în ceea ce priveşte aspectele sale referitoare la modul în care a fost soluţionată cauza.
În cauză, se constată, însă, că menţiunile cuprinse în hotărârea instanţei de fond, vizate prin cererea de îndreptare, nu constituie o eroare materială, în sensul prevederilor legale citate, ci considerente ale instanţei de judecată invocate drept argumente în sprijinul soluţiei pronunţate, prin încheierea atacată reţinându-se în mod corect că cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentă nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se hotărârea criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC „M.U.I." SRL, prin administrator judiciar M. SPRL, împotriva Încheierii din 9 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4359/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4385/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
