ICCJ. Decizia nr. 4341/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4341/2012
Dosar nr. 22563/3/2010
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 5785 din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta C.D.A.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi, în consecinţă, a obligat pârâtul să acorde reclamantei sporul de vechime în muncă începând cu data de 01 mai 2009, conform art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, respectiv art. 4 alin. (3) lit. b) din Anexa VI la Legea nr. 330/2009.
În motivarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr. 490 din 16 noiembrie 2004, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, reclamantei i s-a acordat concediu fără plată în perioada 01 decembrie 2004 - 01 decembrie 2005, pentru motive personale.
Reclamanta a solicitat acordarea sporului de vechime în muncă începând cu data de 01 mai 2009, însă prin Adresa nr. 34686 din 31 martie 2010 pârâtul i-a respins cererea, făcând trimitere la Adresa nr. 106944/2010, în care a opinat că, potrivit art. 241 din Regulamentul privind concediile magistraţilor, aprobat prin HCSM nr. 325/2005, nu constituie vechime în magistratură şi nici vechime efectivă în funcţia de judecător sau procuror durata concediilor fără plată acordate pentru rezolvarea unor situaţii personale.
Curtea a apreciat că regimul juridic al concediului acordat reclamantei este guvernat de prevederile art. 20 alin. (4) din Regulamentul privind concediile magistraţilor, aprobat prin HCSM nr. 156/2004, sub imperiul căruia a fost emisă Decizia nr. 490 din 16 noiembrie 2004, care arată că pe durata concediilor fără plată persoanele respective îşi păstrează calitatea de salariat, iar în conformitate cu art. 19 alin. (2) din acelaşi regulament, concediile fără plată nu afectează vechimea în magistratură.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că nici un act normativ nu prevede că perioada în care o persoană este în concediu fără plată reprezintă vechime în muncă, iar, pe de altă parte, Regulamentul privind concediile magistraţilor, aprobat prin HCSM nr. 325/2005, arată expres că durata concediilor fără plată în interes personal nu constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de legislaţia incidenţă în speţă, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost dată în procedura prevăzută de Anexa nr. VI, secţiunea a II-a din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 18 din această secţiune, „judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, nemulţumiţi de modul de stabilire a drepturilor salariate, prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Consiliului Superior al Magistraturii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile
Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile."
Aceste dispoziţii au caracter special, derogatoriu atât de la prevederile art. 299 C. proc. civ., cât şi ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de aceste dispoziţii legale, în mod evident Hotărârea nr. 5.785 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu poate face obiectul căii de atac a recursului.
2. Soluţia instanţei de recurs
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei civile nr. 5785 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4875/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4331/2012. Contencios → |
|---|
