ICCJ. Decizia nr. 4333/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4333/2012
Dosar nr. 3677/2/2011
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză
Prin sentinţa civilă nr. 6653 din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii S.A. şi S.V.A. în contradictoriu cu Statul Român prin C.C.S.D.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că, printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanţii au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, str. P., sect. 5, compus din teren în suprafaţă de 317 mp şi construcţie demolată în suprafaţă de 136 mp; că prin dispoziţia nr. D1. din 29 aprilie 2008, Primarul Municipiului Bucureşti a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, dosarul aferent acestei dispoziţii fiind transmis Secretariatului Comisiei Centrale şi înregistrat sub nr. 44203/CC.
Curtea a concluzionat că, în contextul în care autoritatea pârâtă a constatat că dosarul este incomplet şi a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti, SC C. SA şi A.F.I. Bucureşti completarea acestuia, în mod întemeiat nu a fost efectuat raportul de evaluare şi nu s-a emis titlul de despăgubire .
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 6653 din 11 noiembrie 2011 au formulat recurs reclamanţii S.A. şi S.V.A., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii şi obligării pârâtei la efectuarea controlului de legalitate a Dosarului nr. 44203/CC, trimiterea dosarului la evaluator şi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubirerespingerii acţiunii reclamantului, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 din C. proc. civ.
În motivarea recursului, s-a argumentat, în esenţă, că:
- în dosarul administrativ există suficiente probe care permit evaluarea imobilului;
- intimata-pârâtă are competenţa de a analiza legalitatea dispoziţiei Primarului Municipiului Bucureşti strict limitată de lege la legalitatea respingerii cererii de restituire în natură;
- documentele şi informaţiile solicitate de către intimată sunt eventual utile expertizei de evaluare, nu analizei de legalitate cu privire la respingerea cererii de restituire în natură;
- instanţa fondului nu a reţinut încălcarea dreptului de proprietate al recurenţilor prin nesoluţionarea dosarului acestora într-un termen rezonabil.
Prin întâmpinarea depusă, intimata C.C.S.D. a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut faptul că, în lipsa înscrisurilor şi informaţiilor solicitate, nu poate fi obligată la emiterea titlului de despăgubire.
Intimata a mai invocat incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată şi modificată de Legea nr. 117/2012, potrivit cărora se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.
Soluţia instanţei de control judiciar.
Recursul este fondat şi va fi admis, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Recurenţii-reclamanţi au supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Bucureşti, str. P., sect. 5, compus din teren în suprafaţă de 317 mp şi construcţie demolată în suprafaţă de 136 mp, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoane îndreptăţite la despăgubire fiindu-le recunoscută prin dispoziţia nr. D1. din 29 aprilie 2008, emisă de Primarul Municipiului Bucureşti.
Prin această dispoziţie a fost soluţionată notificarea înregistrată sub nr. 1011 din 17 iulie 2001.
Este adevărat că dispoziţiile Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor" din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevăd un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispoziţiile legale mai sus menţionate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluţionată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorităţii publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare.
Astfel, reclamanţii au început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificare formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziţia de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentaţia aferentă, a fost înregistrat de către pârâtă sub nr. 44203/CC/2009.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns instanţa de control judiciar, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Pe de altă parte, susţinerile intimatei privind viciile Dispoziţiei nr. D1. din 29 aprilie 2008 şi solicitările adresate Primăriei Municipiului Bucureşti exced atribuţiilor acordate acestei autorităţi, în acest stadiu al procedurii, de normele legale incidente, nefiind, pe de altă parte, nici probate în mod satisfăcător, întregul demers având aparenţa unui act îndeplinit exclusiv pro causa, în încercarea intimatei de a-şi justifica pasivitatea.
Toate aceste elemente conturează cu pregnanţă caracterul nejustificat al refuzului de emitere a actului administrativ de către Comisia Centrală şi depăşirea limitelor termenului rezonabil de soluţionare a cererilor prin prisma criteriilor cristalizate în jurisprudenţa C.E.D.O.
Sub acest aspect, hotărârea primei instanţe este nefondată şi se impune casarea acesteia.
În condiţiile în care revine instanţei de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept şi a remedia încălcările drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale supuse examinării sale, pentru considerentele anterior-enunţate, se impune obligarea pârâtei intimate la parcurgerea şi finalizarea procedurii administrative şi emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamanţilor-recurenţi.
Înalta Curte constată însă că, potrivit O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite”.
În privinţa acestor dispoziţii, instanţa de recurs reţine că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 din C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:
- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;
- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;
- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;
- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.
În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat că sunt constituţionale, aşa cum s-a arătat mai sus.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ. şi al art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi admis şi sentinţa recurată va fi casată, iar acţiunea reclamanţilor va fi admisă, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanţii S.A. şi S.V.A. împotriva sentinţei civile nr. 6653 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Admite acţiunea reclamanţilor. Obligă autoritatea pârâtă să finalizeze procedura administrativă prin emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la 15 mai 2013.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4324/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4336/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
