ICCJ. Decizia nr. 4339/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4339/2012
Dosar nr. 221/46/2012
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Comuna P.M., prin Primar A.D.D., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional „D.C.A.”, Compartimentul Control şi Antifraudă Bucureşti, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. N1. din 14 decembrie 2011, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond asupra anulării acesteia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că unitatea administrativ - teritorială comuna P.M., jud. Vâlcea a derulat proiectul „Întărirea capacităţii administraţiei publice locale a comunei P.M., judeţul Vâlcea, pe principiile dezvoltării durabile, în concordanţă cu nevoile şi aspiraţiile comunităţii”, codul S1., beneficiar unitatea administrativ - teritorială comuna P.M.
În legătură cu derularea acestui proiect s-a întocmit nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. N1. din 14 decembrie 2011, prin care, aşa cum rezultă din adresa nr. A1. din 26 ianuarie 2012, emisă de M.A.I. - Direcţia pentru D.C.A., s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de restituire a sumei de 27.748,00 RON, nota scadentă devenind titlu executoriu.
Reclamanta a susţinut că, pe de o parte, nota a fost adoptată cu greşita interpretare şi aplicare a legii, iar, pe de altă parte, prin suspendarea executării acesteia s-ar prevenii producerea unei pagube iminente, prin diminuarea bugetului reclamantei, consecinţele diminuării fiind resimţite la plata salariilor către angajaţi, precum şi la plata altor obligaţii contractuale.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 73/F-CONT din 29 februarie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei Comuna P.M., şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. N1. din 14 decembrie 2011, încheiată de Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional D.C.A., până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat ca întemeiate criticile aduse de către reclamantă actului contestat şi de natură să creeze o îndoială în privinţa legalităţii actului atacat, fiind, astfel, realizată condiţia cazului bine justificat.
Curtea a reţinut şi îndeplinirea condiţiei privind prevenirea unei pagube iminente, motivând că punerea în executare a notei nr. N1. din 14 decembrie 2011 este de natură să blocheze activitatea reclamantei, prin diminuarea bugetului acesteia, consecinţele acestei diminuări fiind resimţite la plata salariilor către angajaţi, precum şi la plata altor obligaţii băneşti contractuale.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 73/F-CONT din 29 februarie 2012 a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru D.C.A., solicitând casarea acesteia şi, pe fond, respingerea cererii reclamantei de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. N1. din 14 decembrie 2011 ca neîntemeiată.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond în mod greşit, şi fără a motiva în fapt şi în drept, a admis cererea formulată de reclamantă, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi anume: cazul bine justificat şi paguba iminentă.
A mai învederat că simpla invocare a unor aspecte de drept şi de fapt nu sunt de natură să justifice aplicarea art. 14 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care nu au fost administrate probe care să permită evaluarea, în concret, a admisibilităţii cererii.
Recurentul a mai adus argumente în susţinerea legalităţii notei nr. N1. din 14 decembrie 2011 şi a mai arătat că paguba invocată de către intimata-reclamantă nu are caracter iminent şi iremediabil, în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Înalta Curte, analizând recursul formulat, în raport de motivele de recurs invocate, de actele şi probele existente la dosarul cauzei, apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările şi completările ulterioare, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Mai departe, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 arată că prin „cazuri bine justificate se înţelege împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, prin „pagubă iminentă se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.
În speţă, se constată că instanţa de fond nu a indicat şi nici nu a argumentat care sunt, în concret, împrejurările de fapt şi de drept, de natură să înfrângă prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ în litigiu.
Or, instanţa de fond avea obligaţia să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile cumulative impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Susţinerea, generală, a instanţei de fond în sensul că motivele de nelegalitate invocate pentru anularea deciziei contestate constituie caz bine justificat, este greşită, întrucât acestea nu pot prin ele însele să dovedească existenţa cazului bine justificat, fără alte dovezi, care, de altfel, nu au fost administrate de către prima instanţă.
Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate de intimata-reclamantă nu creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat, avându-se în vedere definiţia acordată de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, în mod greşit s-a reţinut de instanţa de fond ca fiind îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, aceasta trebuie analizată în raport de definiţia dată acesteia de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004. Cele reţinute de prima instanţă în sensul că punerea în executare a deciziei de impunere ce are ca obiect suma de 27.748 RON ar conduce la disfuncţionalităţi financiare şi sociale previzibile şi însemnate, nu sunt de natură a conduce la concluzia potrivit căreia această situaţie se încadrează în definiţia pagubei iminente prevăzută de dispoziţiile legale menţionate.
Suspendarea actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate şi de veridicitate, care determină principiul executării acestora din oficiu, ori a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce, într-un stat de drept, este de neconceput.
Avându-se în vedere cele reţinute anterior, Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, ceea ce face ca recursul să fie întemeiat.
În temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de recurentul-pârât şi se va casa sentinţa recurată, în sensul că se va respinge cererea de suspendare formulată de Comuna P.M., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Pentru D.C.A. împotriva sentinţei civile nr. 73/F-CONT din 29 februarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4338/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4342/2012. Contencios → |
|---|
