ICCJ. Decizia nr. 4342/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4342/2012
Dosar nr. 12484/2/2010
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul petentul G.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.N.C. şi N.E.E. - Preşedinte al A.N.C., constatarea faptului că cererea sa privind dobândirea cetăţeniei române îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de Legea nr. 21/1991, respectiv cele prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b), c) şi e), anularea Ordinului nr. 249/P din 30 noiembrie 2010 emis de Preşedintele A.N.C. şi obligarea acestuia să emită un nou ordin de redobândire a cetăţeniei într-un termen rezonabil, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la 17 martie 2010 adepus cerere de redobândire a cetăţeniei române în temeiul art. ll din Legea nr. 21/1991 republicată Ia A.N.C., împreună cu actele doveditoare, cererea fiind înregistrată cu nr. 8049 RD/2010.
La data de 13 octombrie 2010 prin scrisoarea cu nr. S1. din 2 decembrie 2010 pârâta a comunicat că prin Ordinul nr. 249/P din 30 noiembrie 2010 Comisia pentru cetăţenie a respins cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române pe motiv că aceasta nu întruneşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 8 alin. (1) lit b), c) şi e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată.
Întâmpinarea depusă în cauză
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A.N.C. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că petentul nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 8 lit. b) din Legea cetăţeniei române, invocând o adresă a Ministerului Administraţiei şi Internelor în care se precizează faptul că petentul „figurează la O.R.I. cu dispoziţia de depistare pentru şedere ilegală pe teritoriul României nr. O. din 23 mai 2008”.
Pârâtul a mai susţinut că instanţa nu poate obliga preşedintele A.N.C. la emiterea unui ordin de aprobare a cererii petentului de redobândire a cetăţeniei române, ci numai la emiterea actului administrativ, fără a impune rezolvarea cererii într-un anumit sens, deoarece s-ar substitui administraţiei şi ar rezolva cererea în locul ei.
Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză
Prin sentinţa civilă nr. 5322 din 23 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâţii A.N.C. şi N.E.E. - Preşedinte al A.N.C., şi, în consecinţă, a anulat Ordinul nr. 249/P/30 noiembrie 2010 şi a obligă pârâta să soluţioneze cererea favorabil, raportat la situaţia actuală, precum şi la plata, către reclamant, a sumei de 4,30 RON cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a a apreciat că din actele dosarului nu a rezultat că petentul a întreprins acţiuni împotriva ordinii de drept.
Faptul că acesta nu avea un permis de şedere sau de muncă la un moment dat nu dovedeşte că este un infractor sau că sprijină acţiuni împotriva securităţii naţionale, conform art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1991.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii A.N.C. şi N.E.E. - Preşedinte al A.N.C., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii reclamantului, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 din C. proc. civ.
În motivarea recursului, s-a argumentat că în mod întemeiat a fost respinsă cererea reclamantului orivind dobândirea cetăţeniei române, în condiţiile în care Comisia pentru cetăţenie a constatat, astfel cum s-a reţinut prin raportul întocmit conform art. 14 alin. (5), că petentul nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 8 lit. b) din Legea cetăţeniei române, faţă de adresa Ministerului Administraţiei şi Internelor în care se precizează faptul că petentul „figurează la O.R.I. cu dispoziţia de depistare pentru şedere ilegală pe teritoriul României nr. O. din 23 mai 2008”.
S-a susţinut că, prin această acţiune, petentul nu a manifestat faţă de statul român loialitatea cerută de norma de drept, săvârşind acţiuni împotriva ordinii de drept, invocându-se şi dispoziţiile art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991 privind buna comportare.
Recurenţii au criticat faptul că instanţa de fond i-a obligat la emiterea unui nou ordin prin care să fie aprobată cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, înţelegem să formulăm o serie de apărări, susţinând că aceasta putea doar să oblige la emiterea actului administrativ, fără a impune rezolvarea cererii într-un anumit sens, deoarece s-ar substitui administraţiei şi ar rezolva cererea în locul ei, situaţie incompatibilă cu principiul separaţiei puterilor în stat, consacrat expres prin dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţia republicată.
A mai fost criticată şi obligarea recurenţilor la plata, către reclamant, a cheltuielilor de judecată.
Soluţia instanţei de control judiciar.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a reţinut şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, prin Ordinul nr. 249/P din 30 noiembrie 2010, emis de preşedintele A.N.C., a fost respinsă cererea de redobândire a cetăţeniei române, formulată de intimatul-reclamant, reţinându-se că acesta nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) şi e) din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant este cetăţean moldovean, domiciliată în Republica Moldova, fiind descendentul unor persoane care au pierdut cetăţenia română ca urmare a anexării unei părţi din România - Basarabia, Bucovina, de Nord şi Ţinutul Herţa la fosta U.R.S.S.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată, „Cetăţenia română se poate acorda şi persoanelor care au pierdut această cetăţenie, precum şi descendenţilor acestora până la gradul II inclusiv şi care cer redobândirea ei, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc în mod corespunzător condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) - e)”.
Potrivit art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, „Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă îndeplineşte următoarele condiţii: a) s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază în condiţiile legii pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sau, în cazul în care este căsătorit şi convieţuieşte cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani de la data căsătoriei; b) dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român, nu întreprinde sau sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acţiuni; c) a împlinit vârsta de 18 ani; d) are asigurate în România mijloace legale pentru o existenţă decentă, în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul străinilor; e) este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român; f) cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială; g) cunoaşte prevederile Constituţiei României şi imnul naţional”.
În speţă, autoritatea competentă a reţinut că intimatul-reclamant nu îndeplineşte condiţiile de la lit. b), c) şi e), care se referă la loialitatea faţă de Statul Român, la împlinirea vârstei de 18 ani şi, respectiv, la buna comportare şi lipsa antecedentelor penale.
Atât în întâmpinare, cât şi în recursul formulat ulterior, autoritatea pârâtă a susţinut că respingerea cererii reclamantului a avut la bază adresa Ministerului Administraţiei şi Internelor în care se precizează faptul că petentul „figurează la O.R.I. cu dispoziţia de depistare pentru şedere ilegală pe teritoriul României nr. O. din 23 mai 2008", deci, de fapt, neîndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1991.
S-a argumentat că, prin şederea ilegală pe teritoriul României intimatul-reclamant nu ar fi manifestat loialitate faţă de statul român.
În cauză nu s-au probat măsuri care ar fi fost luate faţă de reclamant, nici faptul că acesta ar fi fost condamnat penal, neavând antecedente, aşa cum rezultă din certificatul de cazier judiciar.
Astfel fiind, instanţa de recurs reţine că reprezintă o exagerare nejustificată concluzia autorităţii recurente că fapta respectivă ar reprezenta o dovadă de neloialitate a intimatului-reclamant faţă de Statul Român, din moment ce nu s-a probat că fapta respectivă viza acţiuni împotriva României.
În concluzie, instanţa de recurs reţine că atât instanţa de fond, cât şi autoritatea intimată, au interpretat greşit neîndeplinirea condiţiilor cerute pentru redobândirea cetăţeniei române de către recurenta-reclamantă, urmând ca recursul acesteia să fie admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul P.G. împotriva Sentinţei civile nr. 5582 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4339/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4358/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
