ICCJ. Decizia nr. 4433/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 7 noiembrie 2011 și înregistrată sub nr. 14464/86/2011, reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâta R.N.P. Romsilva, Direcția Silvică S., a solicitat anularea deciziei din 19 octombrie 2011 emisă de către pârâtă, prin care a fost delegat pe o perioadă de 60 de zile la Ocolul Silvic S.A., cu consecința repunerii părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 19 ianuarie 2012, Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza spre competentă soluționare secției civile, complete specializate în litigii de muncă și asigurări sociale, cu motivarea că prin decizia 3591/2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, s-a stabilit că reclamantul nu este funcționar public.
Tribunalul Suceava, secția civilă, prin încheierea de ședință din 21 februarie 2012 a admis excepția de necompetență materială funcțională a Tribunalului Suceava, secția civilă, în soluționarea pricinii și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în baza art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., a fost sesizată Curtea de Apel Suceava cu soluționarea conflictului negativ de competență.
2.Hotărârea pronunțată în regulatorul de competență
Prin sentința nr. 100 din 14 martie 2012 a Curții de Apel Suceava a fost admisă sesizarea privind conflictul negativ de competență ivit între secțiile contencios administrativ și fiscal și civilă ale Tribunalul Suceava, cu privire la acțiunea având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâta R.N.P. Romsilva, Direcția Silvică S.
Instanța a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea deciziei din 19 octombrie 2011 emisă de R.N.P. Romsilva, Direcția Silvică S., prin care s-a dispus ca reclamantul, pădurar la Ocolul Silvic P., începând cu data de 20 octombrie 2011, să fie delegat pe o durată de 60 zile la Ocolul Silvic S.A.
Instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 58 alin. (1) din O.U.G nr. 59/2000, în conformitate cu care personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel.
Instanța a reținut a fi aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, care arată că sunt soluționate de instanța de contencios administrativ cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Dată fiind trimiterea din art. 58 a O.U.G. nr. 59/2000, instanța a concluzionat că sunt de competența instanței de contencios și cauzele privind raporturile de muncă ale personalului silvic, deci și cel din prezenta cauză.
3. Recursul declarat de Direcția Silvică S.
Recurenta a criticat soluția dată în regulator de competență, arătând că dezînvestirea celei din urmă secții a Tribunalului, sesizată cu soluționarea cauzei deduse judecății, nu echivalează cu o declinare de competență.
A subliniat că există o practică neunitară cu privire la declinările de competență între secțiile unei instanțe, menținută de înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată a arătat că litigiul dedus judecății nu se circumscrie materiei din contenciosul administrativ, ci obiectul cauzei privește un conflict de muncă, între Direcția Silvică S., care în calitate de angajator nu este autoritate sau instituție publică, actul atacat privind delegarea reclamantului nu este un act administrativ, iar reclamantul nu are calitatea de funcționar public, situație în care litigiul dedus judecății se află în competența de soluționare a secției civile a Tribunalului.
II. Decizia instanței de recurs
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
înalta Curte reține că instanța competentă în soluționarea cererii introductive a reclamantului este Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere obiectul litigiului și calitatea persoanei fizice titulară a raportului de drept supus judecății.
Astfel, înalta Curte a reținut că prin acțiunea introductivă reclamantul C.V. a formulat o contestație împotriva deciziei din 19 octombrie 2011 a R.N.P. Romsilva, Direcția Silvică S., decizie prin care a fost delegat o perioadă de 60 de zile la Ocolul Silvic S.A., solicitând repunerea părților în situația anterioară.
Având în vedere dispozițiile art. 528 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000, care prevăd faptul că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii privind funcționarii publici, înalta Curte a reținut aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public se soluționează de instanța de contencios administrativ.
Decizia contestată, prin care reclamantul a fost delegat ca pădurar la Ocolul Silvic S.A. a fost emisă în considerarea art. 88 din Legea nr. 188/1999 (art. 117), în conformitate cu care delegarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care este încadrat funcționarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an, alin. (2) enumerând situațiile în care se poate refuza delegarea.
Pentru toate aceste considerente, rezultă că instanța competentă să soluționeze cererea de față este instanța de contencios administrativ, cum în mod corect a reținut Curtea de Apel.
Criticile formulate de recurentă nu puteau fi primite de instanța de control judiciar și, în temeiul art. 312 din C. proc. civ. înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4422/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4432/2012. Contencios → |
|---|
