ICCJ. Decizia nr. 4432/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 130/2/2008, reclamantul Ministerul Transporturilor a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (C.N.A.D.N.R. SA), solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.067.077,5271 RON reprezentând sume alocate de la bugetul de stat pe anul 2002 pentru rambursarea creditelor externe, plăți de dobânzi și comisioane aferente creditelor, rămase nejustificate, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente.
La data de 15 aprilie 2008 pârâta C.N.A.D.N.R. SA a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție prin care a solicitat instanței să pună în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea, în sensul de a arăta ce se solicită în fapt:
- plata sumei de 1.067.077,5271 RON reprezentând sume alocate de la bugetul de stat pe anul 2002 pentru rambursarea creditelor externe, plăți de dobânzi și comisioane aferente creditelor sau
- justificarea sumei de 1.067.077,5271 RON din punct de vedere economic.
Având în vedere că C.N.A.D.N.R. SA a beneficiat de mai multe credite externe acordate de diverse instituții finanțatoare, suma de 1.067.077,5271 RON este aferentă cărui credit acordat și pentru care C.N.A.D.N.R. SA a beneficiat de sume alocate de la bugetul statului în vederea rambursării acestora.
Față de pretențiile reclamantului, pârâta C.N.A.D.N.R. SA a arătat că în evidențele economico-financiare ale C.N.A.D.N.R. SA și din motivarea cererii de chemare în judecată se presupune că în cauză este vorba despre Acordul de împrumut încheiat între România și Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare (B.I.R.D.) semnat la 30 martie 1993 și ratificat prin Legea nr. 50/1993.
împrumutul în valoare de 120 mil. dolari S.U.A. a fost utilizat pentru finanțarea Proiectului privind creșterea eficienței sectorului transporturilor, având ca agenții de execuție: C.N.A.D.N.R. SA, R.A.R. și C.N.C.F. "C.F.R." SA.
în anul 1993, Ministerul Finanțelor Publice a încheiat cu agențiile de execuție Acorduri Subsidiare de Finanțare, potrivit cărora au fost subîmprumutate acestora sumele prevăzute de Acordul de împrumut.
în conformitate cu prevederile Acordului subsidiar de finanțare încheiat între C.N.A.D.N.R. SA și Ministerul Economiei și Finanțelor, pârâta avea obligația de a rambursa subîmprumuturile acordate C.N.A.D.N.R. SA, C.F.R. și R.A.R., dobânzile și celelalte costuri legate de aceste subîmprumuturi.
C.N.A.D.N.R. SA a încheiat la data de 21 martie 1994 cu R.A.R. și C.N.C.F. "C.F.R." SA, Convenții privind derularea împrumutului, potrivit cărora aceasta are obligația de a comunica obligațiile de plată ce revin părților conform estimărilor transmise de M.E.P., părțile având obligația să vireze în contul C.N.A.D.N.R. SA, cota parte din sumele aferente ratelor scadente, dobânzilor și comisioanelor.
Sumele pentru rambursarea ratelor, plata dobânzilor și comisioanelor aferente cotei C.N.A.D.N.R. SA sunt primite de Companie de la Ministerul Transporturilor, prin bugetul acestuia.
Urmare a decontării efectuate de către Ministerul Economiei și Finanțelor la extern, a rezultat o diferență de 6.760.670.747, 60 ROL.
Pentru achitarea cu 75 de zile întârziere a cotei aferente de către C.N.C.F. "C.F.R." SA și pentru depășirea cu o zi a termenului de către C.N.A.D.N.R. SA, Ministerul Economiei și Finanțelor a calculat penalități în valoare de 10.248.665.789,50 ROL.
în contul penalităților calculate, Ministerul Economiei și Finanțelor nu a mai restituit suma de 6.760.670.747,60 ROL.
Totodată, în temeiul art. 60 și urm. din C. proc. civ. a înțeles să cheme în garanție C.N.C.F. C.F.R. SA (C.N.C.F. "C.F.R." SA) și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru a se dispune obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 1.067.077,5271 RON reprezentând sume alocate de la bugetul de stat pe anul 2002 pentru rambursarea creditelor externe, plăți de dobânzi și comisioane aferente.
Prin încheierea din data de 17 aprilie 2008 instanța a dispus citarea în cauză, în calitate de chemați în garanție, a C.N.C.F. "C.F.R." SA și a Ministerului Economiei și Finanțelor, în temeiul art. 60 și urm. din C. proc. civ.
La data de 19 iunie 2008, pârâta C.N.A.D.N.R. SA a formulat completare la cererea de chemare în garanție, sub aspectul motivelor de fapt și de drept, susținând că din vina C.N.C.F. "C.F.R." SA s-a ajuns ca sumele achitate în plus de către C.N.A.D.N.R. SA și R.A.R. să fie oprite de către statul român, după ce acesta a stabilit și a acordat tuturor părților implicate în prezentul litigiu cu sau fără întârzierea aferentă, astfel încât toate sumele acordate s-au întors la Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al statului român.
în concluzie, pârâta C.N.A.D.N.R. SA a susținut că din vina C.N.C.F. "C.F.R." SA s-a ajuns la sumele achitate în plus de către C.N.A.D.N.R. SA și R.A.R. să fie oprite de către statul român după ce acesta a stabilit și acordat tuturor părților implicate în prezentul litigiu cu sau fără întârzierea aferentă, astfel încât toate sumele acordate s-au întors la Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al statului român.
în drept, cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 60 și urm. din C. proc. civ., Legea privind finanțele publice locale nr. 500/2002 și Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
La data de 18 septembrie 2008 chemata în garanție C.N.C.F. "C.F.R." SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în considerarea următoarelor argumente:
în anul 2002 C.N.C.F. "C.F.R." SA a plătit obligațiile privind rambursarea cotei aferente creditului B.I.R.D. direct Ministerului Economiei și Finanțelor, atât pentru scadența din 15 aprilie 2002, cât și pentru cea din 15 octombrie 2002.
Sumele pretinse de C.N.A.D.N.R. SA prin cererea de chemare în garanție s-au prescris, având în vedere prevederile Decretului nr. 167/1958 și anume "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv de trei ani, de la data când s-a născut dreptul la acțiune".
Dreptul de a solicita penalități s-a născut la data de 16 aprilie 2002, prescripția acestui drept întrerupându-se prin plata efectuată de C.N.C.F. "C.F.R." SA în data de 24 iunie 2002. în raport de această dată, respectiv 24 iunie 2002, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 24 iunie 2005.
Creanța C.N.A.D.N.R. SA, pretinsă de la C.N.C.F. "C.F.R." SA avea natura juridică a unei obligații comerciale, având în vedere statutul C.N.A.D.N.R. SA, acela de societate comercială a cărei activitate este reglementată de Legea nr. 31/1990.
Ceea ce pentru Ministerul Transporturilor (autoritate publică centrală) suma reprezintă o creanță bugetară, față de C.N.A.D.N.R. SA suma nu poate reprezenta decât o creanță comercială.
în raport de această calificare, operează prescripția de 3 ani și nu cea de 5 ani specifică obligațiilor fiscale.
Și în situația în care suma pretinsă de C.N.A.D.N.R. SA ar fi calificată ca obligație bugetară, aceasta este prescrisă, având în vedere că obligațiile bugetare se prescriu în termen de 5 ani de la data la care ele s-au născut.
Pe fondul cauzei, chemata în garanție C.N.C.F. "C.F.R." SA a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de C.N.A.D.N.R. SA, arătând că și-a îndeplinit obligațiile de plată născute din Acordurile Subsidiare de Finanțare, potrivit cărora au fost subîmprumutate agențiilor de execuție (C.N.A.D.N.R. SA, R.A.R și C.N.C.F. "C.F.R." SA) sumele prevăzute în Acordul de împrumut.
2.Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 4732 din 14 iulie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA, ca neîntemeiată.
Instanța a respins cererea, formulată de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, de chemare în garanție a C.N.C.F. "C.F.R." SA și a Ministerului Finanțelor Publice, ca neîntemeiată, fiind obligat reclamantul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la plata sumei de 6.380 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de expert către pârâta C.N.A.D.N.R. SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Legea nr. 50/1993 a fost ratificat Acordul de împrumut din anul 1993 încheiat între România și B.I.R.D. pentru finanțarea Proiectului privind creșterea eficienței în sectorul transporturilor, având ca agenții de execuție: C.N.A.D.N.R. SA, R.A.R. și C.N.C.F. "C.F.R." SA.
în vederea realizării proiectului, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al României în relația cu B.I.R.D. a încheiat în anul 1993 cu cele trei agenții de execuție Acorduri subsidiare de finanțare.
în conformitate cu prevederile Acordului subsidiar de finanțare încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și C.N.A.D.N.R. SA, C.N.A.D.N.R. SA, avea obligația de a rambursa subîmprumuturile acordate C.N.A.D.N.R. SA, R.A.R și C.N.C.F. "C.F.R." SA., dobânzile și celelalte costuri aferente.
La rândul său, C.N.A.D.N.R. SA a încheiat la data de 21 martie 1994 cu R.A.R și C.N.C.F. "C.F.R." SA, Convenții privind derularea împrumutului, potrivit cărora C.N.A.D.N.R. SA avea obligația de a comunica părților obligațiile de plată ce le revin conform estimărilor transmise de Ministerul Economiei și Finanțelor, părțile având obligația de a vira în contul C.N.A.D.N.R. SA cota parte din sumele aferente ratelor scadente, dobânzilor și comisioanelor.
Pârâta C.N.A.D.N.R. SA a achitat ratele scadente și dobânzile aferente creditului B.I.R.D. în anul 2002 prin alocații bugetare primite prin bugetul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, urmând ca la sfârșitul anului Ministerul Finanțelor Publice să restituie către C.N.A.D.N.R. SA sumele virate în plus și care erau în valoare totală de 14.991.649.568,47 ROL, potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert P.A..
Din valoarea totală de 14.991.649.568,47 ROL, Ministerul Finanțelor Publice a restituit suma de 4.320.874.257,17 ROL și a reținut suma de 10.670.775.311,30 ROL, din care:
- în contul datoriei (penalități de întârziere) ce o avea agentul de execuție C.N.C.F. "C.F.R." SA, ca urmare a neachitării la scadență a cotei sale din obligațiile de plată ce decurg din contractul de credit B.I.R.D. în valoare de 9.871.435.846,75 ROL;
- diferența de 799.339.465 ROL reprezentând penalitățile de întârziere pentru o zi datorate de agentul de execuție C.N.A.D.N.R. SA.
Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al statului român, în baza Acordului subsidiar de finanțare, încheiat cu C.N.A.D.N.R. SA, cu modificările ulterioare, avea dreptul să facă rețineri direct de la C.N.A.D.N.R. SA pentru neachitarea împrumutului și a penalităților de întârziere de către unul din agenții de execuție, R.A.R și C.N.C.F. "C.F.R." SA.
Instanța de primă jurisdicție a reținut concluziile expertizei contabile la obiectivul nr. 1 al acesteia, respectiv că, prin reținerea directă de către Ministerul Finanțelor Publice a sumei de 10.670.775.311,30 ROL, pârâta C.N.A.D.N.R. SA nu mai are datorie către reclamantului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
De asemenea, instanța a reținut că, prin concluziile scrise înregistrate la instanță la data de 29 iunie 2011, Ministerul Finanțelor Publice a confirmat faptul că suma de bani a cărei restituire se solicită, a fost plătită bugetului de stat, iar bugetul de stat nu a suferit niciun prejudiciu, în condițiile în care sumele datorate au fost colectate de Ministerul Finanțelor Publice și utilizate în vederea rambursării creditului B.I.R.D.
Pe cale de consecință, instanța a respins și cererea de chemare în garanție, astfel cum a fost completată, formulată de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și C.N.C.F. "C.F.R." SA.
3. Recursul declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a arătat că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate și astfel a făcut o interpretare eronată a raportului juridic dedus judecății, pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
S-a arătat că este eronată soluția instanței de fond care s-a întemeiat pe expertiza efectuată în cauză și care a concluzionat că bugetul statului nu a fost prejudiciat prin debitarea conturilor C.N.A.D.N.R., deschise pentru a asigura alocarea de la bugetul de stat a sumelor necesare cotelor sale de rambursare, în contul datoriei C.N.C.F. "C.F.R." SA.
Recurentul a arătat că pârâta însăși a recunoscut prin actul din 17 decembrie 2007 faptul că suma de 1.067.077,5312 RON, pe care avea obligația să o justifice față de Ministerul Transporturilor, reprezintă valoarea reținută de Ministerul Finanțelor în contul penalităților de întârziere calculate C.N.C.F. "C.F.R." SA la rambursarea creditului B.I.R.D. aferent anului 2002.
S-a precizat că în cauză creditorul raportului juridic dedus judecății este Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și nu Ministerul Finanțelor Publice.
Totodată, s-a arătat că, deși este evidentă paguba înregistrată la bugetul de stat pentru nerecuperarea sumelor alocate C.N.A.D.N.R. SA, exclusiv pentru propria cotă de rambursare, soluția instanței de fond este străină pricinii.
Recurentul a susținut că, față de destinația alocațiilor bugetare de care a beneficiat C.N.A.D.N.R. SA, diferența neutilizată se impune a fi restituită bugetului de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și acesta este raționamentul pentru care, pe relația de finanțare externă bugetul statului nu a înregistrat nicio pagubă, iar demersul Ministerului Finanțelor Publice de a executa C.N.A.D.N.R. SA în contul datoriei C.N.C.F. "C.F.R." SA este tocmai de natură a proteja interesele statului în raportul juridic ce are ca obiect finanțarea externă.
II. Decizia instanței de recurs
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, pentru considerentele ce urmează:
în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Față de întreaga succesiune a situației de fapt, înalta Curte reține că, deși instanța de fond a acordat cuvântul pe excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de chemata în garanție C.N.C.F. "C.F.R." SA prin întâmpinare și a rămas în pronunțare pe această excepție, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data de 30 iunie 2011, prin sentința pronunțată instanța de primă jurisdicție nu a analizat, nu a motivat, nu a concluzionat, altfel spus nu s-a pronunțat pe excepția invocată.
Pentru aceste considerente, văzând că instanța nu s-a pronunțat pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru a nu lipsi partea de o cale de atac, cu respectarea dreptului la un proces echitabil, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul și a casat hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4433/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4417/2012. contencios → |
|---|
