ICCJ. Decizia nr. 4569/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4569/2012
Dosar nr. 1089/54/2012
Şedinţa de la 2 noiembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2011 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta N.E.L. a chemat în judecată pe pârâta Universitatea „S.H.” din Bucureşti, solicitând obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licenţă şi a certificatului de absolvire a modulului pedagogic I, în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON pe fiecare zi de întârziere, până la eliberarea efectivă a actelor solicitate.
În subsidiar a solicitat obligarea pârâtei la restituirea tuturor taxelor pe care le-a plătit, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi dobânda legală aferentă sumelor plătite.
A mai solicitat şi obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 RON.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a urmat cursurile Facultăţii de Psihologie Sociologie din Târgu-Jiu din cadrul Universităţii „S.H.”, promoţia 2006-2009, şi a susţinut examenul de licenţă pe care l-a promovat cu media 9,60. În acest sens, universitatea pârâtă a eliberat adeverinţa din 23 iulie 2009, prin care i-a atestat titlul de licenţiat în ştiinţe psihologice.
Întrucât adeverinţa menţionată are un anumit termen de valabilitate, reclamanta a solicitat universităţii eliberarea diplomei de licenţă, dar nu a primit nici un răspuns.
A susţinut că, din momentul înscrierii la facultate şi până la absolvire, şi-a îndeplinit toate obligaţiile ce-i reveneau potrivit contractului de studii încheiat cu universitatea şi Regulamentului privind activitatea profesională a studenţilor, în sensul că şi-a plătit taxele de studii, a susţinut şi promovat toate examenele, inclusiv examenul de licenţă, astfel că, potrivit Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenelor de finalizare a studiilor şi a Regulamentului aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 2284/2007, pârâta este obligată să-i elibereze actele de studii solicitate.
Pârâta Universitatea „S.H.” din Bucureşti a formulat întâmpinare arătând că şi-a îndeplinit obligaţiile legale de a emite adeverinţele de studiu pentru reclamanţi şi a făcut demersuri pe lângă Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenţilor pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire aceste formulare în scopul livrării lor.
Pârâta Universitatea „S.H.” din Bucureşti a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând să fie obligat ministerul să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă pentru reclamantă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la eliberarea efectivă a actelor de studii solicitate.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Învestit cu soluţionarea cauzei Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1567 din 13 aprilie 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului invocată de pârâtă şi chematul în garanţie, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 443/2002, Universitatea „S.H.” din Bucureşti este o instituţie de învăţământ superior, respectiv o persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ, fiind asimilată unei autorităţi publice centrală, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. A mai reţinut că şi chematul în garanţie este autoritate publică centrală.
Ca atare, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 2 pct. 1 lit. d) şi art. 3 C. proc. civ., competentă în soluţionarea cauzei de faţă este secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Craiova, având în vedere că universitatea este o autoritate publică centrală în considerarea competenţei ce îi revine la nivel naţional.
2.2. Prin sentinţa nr. 676 din 15 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, reţinând, în esenţă, următoarele:
Prezentul litigiu are ca obiect obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă.
Pârâta Universitatea „S.H.” din Bucureşti se încadrează în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, iar, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 443/2002 şi ale art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Universitatea „S.H.” din Bucureşti nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, fiind încadrată în categoria autorităţilor publice locale.
Având în vedere rangul local al pârâtei, conform art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului.
Totodată, a reţinut Curtea de apel că, raportat la dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., cererea de chemare în garanţie a Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este o cerere incidentală, care se soluţionează de instanţa competentă să soluţioneze acţiunea principală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.
Aşa cum s-a arătat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal, obligarea unei instituţii de învăţământ superior să elibereze diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă.
Pârâta Universitatea „S.H.” din Bucureşti este o autoritate publică, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004.
Universitatea „S.H.” din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Totodată, atât potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010 (în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată), cât şi potrivit art. 1 din H.G. nr. 536/2011 (în vigoare la data pronunţării prezentei decizii şi care a abrogat H.G. nr. 81/2010), Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condiţiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă) nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ. Conform dispoziţiilor legii respective, autonomia universitară se manifestă prin relaţia directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Educaţiei care, printre altele, avea competenţa de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului şi de a-l suspenda din funcţie.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.
În speţă, Universitatea „S.H.” din Bucureşti nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În mod evident, Universitatea „S.H.” din Bucureşti este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.
În alţi termeni, Universitatea „S.H.” din Bucureşti nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conţine o asemenea dispoziţie cu privire la universitatea pârâtă.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorităţi publice locale.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanţei competente material, două criterii, şi anume: (i) rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice; (ii) criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat, astfel că, raportat la rangul local al autorităţii publice pârâte, Universitatea „S.H.” din Bucureşti, competenţa de soluţionare a litigiului revine tribunalului.
Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, reclamanta se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului nu mai se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
Reclamanta a optat pentru instanţa de la domiciliul său, astfel că nu se mai poate pune în discuţie competenţa teritorială a instanţei în soluţionarea cauzei.
De asemenea, se cuvine a observa dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Or, în litigiul de faţă, este evident faptul că cererea de chemare în garanţie este o cerere incidentală care va fi soluţionată de către instanţa competentă să soluţioneze cererea principală.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta N.E.L., în contradictoriu cu pârâţii Universitatea „S.H.” din Bucureşti şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4568/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4595/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
