ICCJ. Decizia nr. 4568/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4568/2012
Dosar nr. 582/45/2012
Şedinţa de la 2 noiembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu I.J.P.F. Iaşi, anularea măsurii din 7 august 2008 luată de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus interzicerea intrării pe teritoriul României, anularea procesului-verbal de contravenţie din 17 noiembrie 2011 încheiat de D.R.A.O.V. Iaşi, Biroul Vamal A. şi exonerarea de plata amenzii de 5.000 RON, iar în subsidiar, dacă se va reţine în sarcina sa săvârşirea contravenţiei, a solicitat reducerea perioadei pentru care a fost aplicată această măsură a interzicerii şi înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul.
Prin sentinţa civilă nr. 3230 din 15 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, raportat la prevederile art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, care stabilesc competenţa curţii de apel în a cărei rază se află formaţiunea ce a dispus măsura de interzicere a intrării în România.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, care, la rândul său, prin sentinţa nr. 232 din 6 iulie 2012 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că instituţia care a avut competenţa să ia măsura interzicerii intrării pe teritoriul României faţă de contestator a fost Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, I.P.J. Vaslui având doar obligaţia de comunicare a acestei măsuri.
Legal investită cu soluţionarea conflictului negativ de faţă, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că este competentă să soluţioneze prezenta cauză Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în considerarea celor în continuare arătate.
Actele dosarului atestă că la data de 20 noiembrie 2011, reclamantului B.M. i-a fost comunicată măsura dispusă în temeiul art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, de interzicere a intrării în România, de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. În chiar cuprinsul adresei, ce i-a fost expediată reclamantului de către I.J.P.F. Vaslui, se menţionează că măsura luată poate fi contestată în termen de 10 zile de la comunicare, la Curtea de Apel Bucureşti, conform prevederilor art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, modificat şi republicat.
Faţă de cele menţionate şi reţinând că, potrivit textului de lege sus citat, măsura dispusă poate fi contestată la Curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură, instanţă care în cazul de faţă este Curtea de Apel Bucureşti, întrucât I.J.P.F. Vaslui nu a fost decât transmiţătorul măsurii dispuse şi nu emitentul actului atacat, urmează ca în favoarea acestei instanţe să fie stabilită competenţa de soluţionare a cauzei de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.M., în contradictoriu cu şi pe Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4557/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4569/2012. Contencios → |
|---|
