ICCJ. Decizia nr. 46/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 46/2012
Dosar nr.9690/2/2010
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa nr. 2785 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a anulat ca netimbrată acţiunea formulată de reclamantul R.M. în contradictoriu cu pârâta B.L.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că reclamantul, deşi citat, pentru termenul de judecată din 6 aprilie 2011, cu menţiunea de a achita, o taxă judiciară de timbru totală de 10 RON, din care 4 RON în temeiul art. 3 lit. m) (pentru capătul de cerere privind soluţionarea petiţiei) şi 6 RON în temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 3 lit. m) liniuţa a III-a (pentru daunele solicitate) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, nu s-a conformat respectivei dispoziţiei, ceea ce a condus la anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, în temeiul art. 20 alin. (3) din acelaşi act normative.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a mai avut în vedere atât faptul că reclamantul a contestat doar parţial taxa judiciară de timbru, neachitând nici măcar suma de 4 RON apreciată de el însuşi ca datorată, nici anticipat, nici după ce i s-a pus în vedere de către instanţă, cât şi interpretarea per a contrario a disp. art. 18 alin. (4) din Legea nr. 146/1997.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei nr. 2785 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul R.M., în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi a principiului dreptului la apărare în condiţiile în care a procedat la anularea acţiunii cu care a fost învestită fără a pune în vedere reclamantului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru la care se face referire în considerentele hotărârii recurate.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În acord cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru recurentul-reclamant a fost în mod corect citat de către instanţa de fond cu menţiunea de a depune până la primul termen de judecată taxa judiciară de timbru în valoare de 10 RON şi timbru judiciar în valoare de 0,6 RON.
În mod greşit susţine recurentul-reclamant că nu i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru, în condiţiile în care acest fapt rezultă atât din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 6 aprilie 2011 cât şi din cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2010 la dosarul cauzei, prin care reclamantul şi-a manifestat nemulţumirea faţă de cuantumul taxei judiciare de timbru în legătură cu achitarea căreia a fost înştiinţat prin citaţia emisă la 16 noiembrie 2010, prin raportare la alte dosare aflate pe rolul aceleiaşi instanţe.
Prin urmare este de necontestat că recurentul-reclamant nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor referitoare la achitarea taxei judiciare de timbru în cuantumul şi în termenul fixat, aşa încât în mod corect instanţa de fond a procedat la anularea cererii ca netimbrate în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 147/1997.
Sunt nejustificate şi criticile referitoare la soluţionarea cauzei cu încălcarea principiului contradictorialităţii precum şi a dreptului la apărare câtă vreme prin cererea formulată la data de 19 noiembrie 2010 recurentul-reclamant a solicitat judecata cauzei în lipsă, şi şi-a exprimat punctul de vedere referitor la stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru fără însă a se conforma dispoziţiilor instanţei de fond în sensul achitării taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva Sentinţei civile nr. 2785 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 449/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 461/2012. Contencios → |
|---|
