ICCJ. Decizia nr. 449/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
DATA???
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 449/2012
Dosar nr. 4952/2/2010
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul C.A.
În motivarea acţiunii, a arătat că, prin Cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, adresată CNSAS de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, în ceea ce îl priveşte pe C.A., în prezent deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
A mai precizat reclamantul că, aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de constatare nr. Dl/1/1773 din 11 iunie 2009, pârâtul C.A. a fost recrutat la data de 06 septembrie 1982, pentru încadrarea informativă a deţinuţilor care lucrau la sectorul „Producţie bugetară", semnând Angajament şi preluând numele conspirativ de colaborator „S.I.".
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin Sentinţa nr. 4572 pronunţată în data de 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul C.A. şi a constatat calitatea de colaborator al securităţii în ceea ce priveşte pe pârât.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, atât din nota informativă furnizată de pârât la data de 04 mai 1982, din nota informativă furnizată la data de 24 aprilie 1983, privind comentariile unor deţinuţi referitoare la conducerea ţării care „nu este capabilă să ne asigure condiţiile de trai sigure pentru a mai trăi în continuare în România" precum şi din nota informativă din data de 15 octombrie 1982 în care informează despre concepţiile religioase ale deţinuţilor care „se contrazic cu ceilalţi deţinuţi mai tot timpul privind religia Martorii lui Iehova pe care o practică, şi la mulţi dintre noi ne povestesc religia lor, spunându-ne că noi avem o religie care-i rea, adevărata religie este a lor, prostia de a face armată şi alte asemenea lucruri, că pârâtul prin informaţiile furnizate a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâtul C.A.
În motivarea recursului formulat, reclamantul a susţinut că din documentele prezentate de C.N.S.A.S. nu rezultă că ar fi fost recrutat la data de 06 septembrie 1982 astfel că nu se poate reţine că ar fi furnizat informaţii anterior acestei date, iar pe de altă parte, în ceea ce priveşte celelalte informaţii, susţine că acestea au fost furnizate sub ameninţare aflându-se în penitenciar.
Curtea apreciază că, motivele invocate pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Principalele critici ale recurentului vizează greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, susţinerile recurentului fiind însă nefondate.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008 este colaborator al securităţii „persoana care a furnizat informaţii sub orice formă prin care se denunţau activităţile sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că denunţurile respective vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, recurentul-pârât a fost recrutat la data de 06 septembrie 1982, sub numele conspirativ de colaborator „S.I.", în vederea asigurării informative a deţinuţilor care desfăşurau activitate la sectorul „Producţie bugetară", furnizând informaţii privind persoanele cu intenţii de evaziune, comentariile şi manifestările necorespunzătoare legate de aspecte ostile la adresa activităţii organelor de partid şi de stat cât şi cu privire la concepţiile religioase ale unor deţinuţi.
Susţinerile recurentului privitoare la imposibilitatea de a furniza informaţii anterior datei la care a semnat angajamentul cât şi cele privitoare la faptul că toate informaţiile au fost furnizate sub presiune psihică, fiind în detenţie, nu pot fi primite întrucât potrivit dispoziţiilor legale mai sus reproduse este irelevant momentul furnizării informaţiilor, iar informaţiile furnizate în detenţie nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza a II-a din OUG nr. 24/2008, nefiind furnizate pentru motivele care au constituit temeiul condamnării sale, acesta nefiind unul politic, întrucât a fost condamnat pentru infracţiunea de furt, iar pe de altă parte, informaţiile respective nu au avut legătură cu aceasta.
Astfel fiind, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul C.A. împotriva sentinţei nr. 4572 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 448/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 46/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
