ICCJ. Decizia nr. 4672/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4672/2012
Dosar nr. 1856/54/2011
Ședința publică din 9 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 21 septembrie 2011, reclamanţii F.C., F.Ş.B., P.I.M. au chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în Dosarul nr. 10245/ CC pentru suprafaţa de 800 m.p. teren, situat în Tg. Jiu, Jud. Gorj, ce a aparţinut autoarei F.M. şi obligarea la plata de despăgubiri, constând în plata dobânzilor legale aferente cuantumului în lei a măsurilor reparatorii ce se vor stabili pentru terenul în suprafaţă de 800 lei, pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acţiunii şi în continuare până la îndeplinirea obligaţiei de „a face”, instituite în sarcina acesteia.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin Dispoziţia nr. 122 din 16 ianuarie 2006 emisa de Primarul Mun. Tg. Jiu s-a propus acordarea de despăgubiri doamnei F.M., pentru terenul în suprafaţă de 800 m.p., situat în Tg. Jiu, Jud. Gorj, care nu a putut fi reconstituit în natură. Dosarul conţinând Dispoziţia nr. 122/2006 a fost transmis de Primăria Mun.Tg. Jiu Secretariatului C.C.S.D., fiind înregistrat cu nr. 10245/ CC, fapt confirmat de A.N.R.P. în Adresa nr. 711623 din 25 iunie 2007.
b) Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 518 din 15 octombrie 2011 Curtea de Apel Craiova, a admis în parte acţiunea privind pe reclamanţii F.C., F.Ş.B., P.I.M. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., având ca obiect obligare emitere act administrativ şi a dispus obligarea pârâtei să emită reclamanţilor, în calitate de moştenitori ai defunctei F.M., titlul de despăgubire pentru terenul în suprafaţă de 800 m.p. situat în Târgu Jiu, Jud. Gorj. A respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia nr. 122 din 16 ianuarie 2006 a Primarului Mun. Tg. Jiu, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubiri pentru imobilul mai sus precizat, dosarul fiind transmis către C.C.S.D. şi înregistrat sub nr. 19121/ CC, aspect ce rezulta din Adresa nr. 711623 din 25 iunie 2007 aflata la fila 5 din dosar.
S-a arătat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecinţă, s-a făcut aplicarea art. 6 din C.E.D.O. şi a fost obligată autoritatea pârâtă să emită dispoziţia pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul ce a aparţinut reclamanţilor.
A mai precizat prima instanţă că autorităţile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea C.E.D.O.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii F.C., F.Ş.B. şi P.I.M. şi pârâta C.C.S.D.
a) Motivele de recurs
Recursul declarat de reclamanţi
Reclamanţii au arătat în motivele de recurs că greşit prima instanţă a respins cererea de acordare a dobânzii legale, întrucât legea specială se completează cu legea generală, precum şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
S-au invocat prevederile art. 1073, art. 1082 şi art. 1088 C. civ.
Recursul declarat de pârâta C.C.S.D.
Pârâta a susţinut că potrivit regulilor stabilite în Legea nr. 247/2005, în vederea emiterii titlurilor de despăgubire se parcurg mai multe etape şi că nu s-a efectuat evaluarea imobilului pentru că nu au fost depuse actele de stare civilă, constatându-se existenţa unor neconcordanţe cu privire la suprafaţa terenului.
Recurenta a susţinut că a respectat procedurile reglementate în legislaţia naţională, care nu prevăd un anumit termen de soluţionare a dosarelor de despăgubire.
b) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând acţiunea, motivele de recurs, situaţia de fapt şi legislaţia aplicabilă, constată că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
Situaţia de fapt
Prin dispoziţia nr. 122 din 16 ianuarie 2006 s-a propus numitei F.M. acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 800 m.p. situat în Tg.Jiu, Jud. Gorj, dispoziţia fiind înaintată la C.Ce.S.D.
Legislaţia aplicabilă:
Constituţia României art. 11 alin. (1) “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”.
Constituţia României art. 11 alin. (2) „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Constituţia României art. 20 alin. (2) „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.
Art. 16 alin. (4) „Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură”.
Art. 16 alin. (5) „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare”.
Înalta Curte constată că motivele de recurs privind lipsa unor acte de stare civilă şi a unor neconcordanţe privind suprafaţa terenului sunt pur formale, fără a se fi invocat în mod concret în ce anume constau neconcordanţele, iar pe de altă parte actele depuse atestă calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite.
Referitor la lipsa unui termen de soluţionare a cererilor din legislaţia naţională aplicabilă, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţia României tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispoziţiile alin. (2) din art. 20 al Constituţiei României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
România a ratificat C.E.D.O. p rin Legea nr. 30/1994, astfel că instanţa în faţa căreia se invocă existenţa unei neconcordanţe între legislaţia naţională şi dispoziţia Convenţiei va aplica cu prioritate prevederile convenţiei.
În baza aceluiaşi temei constituţional, jurisprudenţa C.E.D.O. este direct aplicabilă în sistemul român de drept.
În cauza de faţă, judecătorul naţional a stabilit concret că omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen rezonabil de soluţionare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din C.E.D.O., privind procesul echitabil.
În jurisprudenţa C.E.D.O. s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative şi judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere evidentă art. 6 din C.E.D.O.
În raport de data depunerii cererii şi jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg se reţine că a avut o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii.
Criticile formulate în recurs de către reclamanţi sunt nefondate, întrucât în materia despăgubirilor ce se acordă pentru imobilele preluate abuziv în timpul regimului comunist se aplică prevederile Legii nr. 247/2005, care este lege specială în materie.
Dispoziţiile dreptului comun ar fi incidente numai dacă nu s-ar fi adoptat norme speciale, iar Legea nr. 247/2005 conţine prevederi exprese cu privire la modul de evaluare a imobilelor.
De asemenea, soluţia primei instanţe cu privire la cheltuielile de judecată este întemeiată, pentru că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi care să ateste existenţa şi întinderea cheltuielilor de judecată.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de F.C., F.Ş.B. şi P.I.M. împotriva Sentinţei nr. 518 din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4705/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4645/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
