ICCJ. Decizia nr. 4654/2012. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4654/2012
Dosar nr. 587/42/2011
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 307 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtele D.G.F.P. Prahova şi Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Prahova şi a respins acţiunea, având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamanta SC M. SA, prin administratorul judiciar SC R. SPRL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta SC M. SA a solicitat pârâtei D.G.F.P. Prahova, conform adresei nr. 1289 din 18 septembrie 2009, anularea accesoriilor calculate de pârâtă pentru perioada 3 iulie 2006 - 11 iunie 2007 pentru debitul în sumă de 2.773.182 lei, înscris la masa credală a societăţii aflate în procedura insolvenţei, invocând Decizia nr. 1/2008 a Comisiei de proceduri fiscale, iar prin adresa nr. 220 din 15 februarie 2010 pârâta a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a constatat că în speţă este vorba de un refuz al pârâtei de a anula accesoriile calculate pentru un debit fiscal, refuz considerat de reclamantă ca fiind nejustificat, în raport de Decizia nr. 1/2008 mai sus menţionată, ulterioară stabilirii accesoriilor şi că în raport de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acţiunea reclamantei este admisibilă.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că, prin Sentinţa nr. 308 din 11 iunie 2007, judecătorul-sindic de la Tribunalul Prahova a deschis procedura generală a insolvenţei faţă de reclamantă, iar prin Sentinţa nr. 138 din 11 februarie 2008 a confirmat planul de reorganizare propus de debitoare; că pârâta D.G.F.P. Prahova a formulat la data de 2 august 2007 cerere de admitere a creanţei pentru suma de 13.817.084 lei, compusă din debit de 2.773.182 lei şi 11.043.902 lei accesorii, calculate până la data de 11 iunie 2007, iar ulterior, la data de 27 septembrie 2007, pârâta şi-a precizat creanţa la suma de 13.516.378 lei, compusă din 2.773.182 lei debit şi 10.743.196 lei accesorii, creanţă cu care a fost înscrisă în tabelul creanţelor împotriva averii debitoarei şi avută în vedere în planul de reorganizare al societăţii.
Curtea a reţinut că Decizia nr. 1/2008 a Comisiei de proceduri fiscale, aprobată prin Ordinul nr. 1537/2008 al Preşedintelui A.N.A.F., invocată de către reclamantă, a fost emisă pentru interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1221 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora pentru creanţele născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii de insolvenţă nu se datorează şi nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenţei.
Instanţa a apreciat că această decizie trebuie interpretată, la rândul său, raportat la ansamblul legislaţiei specifice aplicabile, inclusiv la reglementarea dată de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, neputând modifica dispoziţii legale cu forţă juridică superioară şi că, sub acest aspect, conform dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
S-a reţinut în considerentele sentinţei recurate că, în raport de dispoziţiile art. 102 alin. (1) din lege, reiese în mod neechivoc faptul că, după confirmarea planului de reorganizare, creanţele admise la masa credală urmează a fi acoperite în cuantumul prevăzut în plan, fără a suferi alte modificări.
Instanţa de fond a apreciat că Decizia nr. 1/2008 nu poate fi interpretată în sensul indicat de reclamantă, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile art. 1221 din O.G. nr. 92/2003 se referă la accesorii calculate după data deschiderii procedurii de insolvenţă, numai stabilirea acestor accesorii constituind obiectul interpretării date de Comisia de proceduri fiscale, iar, pe de altă parte, decizia se referă la " creanţe înscrise la masa credală", ceea ce implică un calcul al accesoriilor ce ar fi efectuat ulterior acestei înscrieri în tabel.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC M. SA, prin administrator judiciar, criticând hotărârea atacată motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta arată că instanţa nu a ţinut seama de interpretarea corectă, unitară a Legii nr. 85/2006, astfel cum a fost stabilită de Comisia de proceduri fiscale prin Decizia nr. 1/2008, decizie potrivit căreia "începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a insolvenţei, după caz, nu se mai datorează şi nu se mai calculează obligaţii fiscale accesorii pentru creanţele înscrise la masa credală şi pentru cele rezultate din activitatea curentă, indiferent de data deschiderii acestei proceduri". Această decizie este obligatorie pentru toate instituţiile aflate în subordine, inclusiv pentru pârâtele din prezenta cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, instanţa de control judiciar constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta reclamantă a solicitat aplicarea Deciziei nr. 1/2008 a Comisiei de proceduri fiscale, aprobată prin Ordinul nr. 1537/2008 al Preşedintelui Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru anularea accesoriilor în cuantum de 955.150 le - stabilite pentru perioada 20 iulie 2006 - 11 iunie 2007, respectiv până la data deschiderii procedurii insolvenţei.
Potrivit art. 1221 C. proc. fisc. în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenţei "pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei nu se datorează şi nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenţei".
Totodată, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei "Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii".
Din normele cu putere de lege citate rezultă, prin interpretarea per a contrario că accesoriile calculate anterior deschiderii procedurii insolvenţei se datorează, iar Decizia nr. 1/2008 nu poate fi aplicată, fiind un act normativ cu forţă juridică inferioară.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de SC M. SA, prin administrator judiciar SC R. SPRL, împotriva Sentinţei nr. 307 din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012 .
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4653/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4655/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
