ICCJ. Decizia nr. 4659/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4659/2012
Dosar nr. 3350/1/2012
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea atacată cu recurs
1.1. Domnul P.D.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita, numit în funcţie la data de 05 iulie 2010, în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a formulat cerere de numire în funcţia de judecător, înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 9/22629/1154/2011 din 2 septembrie 2011.
1.2. Prin Hotărârea nr. 1020 din 20 decembrie 2011, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de judecător a domnului procuror P.D.A., reţinând, în esenţă, că, prin interdicţia instituită de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru judecătorii şi procurorii numiţi în condiţiile articolului respectiv, s-a urmărit funcţionarea instanţelor cu deficit constant de personal şi/sau cu volum de activitate semnificativ peste media naţională, în acord cu Hotărârea de principiu nr. 989 din 20 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a stabilit că interdicţia prevăzută de textul menţionat din Legea nr. 303/2004 este aplicabilă în cazul cererilor judecătorilor de numire în funcţia de procuror, respectiv ale procurorilor de numire în funcţia de judecător.
1.3. Procurorul P.D.A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 1020 din 20 decembrie 2011 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
1.4. Prin Hotărârea nr. 169 din 9 martie 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de P.D.A., reţinând, în esenţă, următoarele:
Hotărârea Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii avut în vedere Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 989 din 20 decembrie 2011 prin care: (i) s-a stabilit că interdicţia prevăzută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este aplicabilă în cazul cererilor judecătorilor de numire în funcţia de procuror, respectiv ale procurorilor în funcţia de judecător; (ii) urmând o procedură specială de admitere în magistratură, regula fiind admiterea în magistratură prin Institutul Naţional al Magistraturii, persoanele care promovează concursul organizat în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să respecte interdicţia instituită în alin. (14) al aceluiaşi articol, care are drept scop menţinerea ocupării posturilor din cadrul acelor instanţe şi parchete care se confruntă cu dificultăţi constante în asigurarea necesarului de judecători şi procurori prin modalitatea principală de admitere în magistratură, (iii) dat fiind faptul că interdicţia prevăzută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în situaţia în care un judecător solicită transferul la o altă instanţă sau un procuror solicită transferul la o altă unitate de parchet, această interdicţie se aplică cu atât mai mult în situaţia în care judecătorul solicită transferul/numirea la o unitate de parchet sau procurorul solicită transferul/numirea la o instanţă, o interpretare contrară conducând la instituirea unui tratament diferenţiat, cât şi la eludarea scopului avut în vedere de legiuitor, acela de a asigura stabilitatea instanţelor şi parchetelor la care s-a dispus numirea magistraţilor în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că, în calea de atac împotriva Hotărârii nr. 1020 din 20 decembrie 2011 a Secţiei pentru judecători, nu poate fi cenzurată Hotărârea nr. 989 din 20 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în sensul criticilor formulate de procurorul P.D.A..
A mai reţinut Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că Hotărârea nr. 989 din 20 decembrie 2011 reflectă schimbarea opticii Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de numire în funcţia de judecător, respectiv procuror, astfel că, în raport cu prevederile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea nr. 326/2005, cu modificările şi completările ulterioare, nu se impune revocarea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 393 din 17 aprilie 2008, dată în interpretarea dispoziţiilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Calea de atac exercitată de recurent
Împotriva Hotărârii nr. 169 din 9 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a declarat recursul P.D.A.
În esenţă, recurentul susţine că, la analizarea cererilor procurorilor de numire în funcţia de judecător în şedinţa din 20 decembrie 2011, Secţia pentru judecători trebuia să aplice Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 393 din 17 aprilie 2008, în sensul că dispoziţiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu sunt aplicabile în privinţa cererilor formulate de judecători pentru numire în funcţia de procuror, respectiv în cazul cererilor formulate de procurori pentru numirea în funcţia de judecător, această hotărâre fiind în vigoare la momentul formulării şi analizării cererii sale. Susţine recurentul că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 393 din 17 aprilie 2008 reflectă interpretarea corectă a dispoziţiilor respective din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
3. Apărările intimatului
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte observă că, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: "Pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani", iar, potrivit alin. (14) al aceluiaşi articol, "Persoanele numite în condiţiile prezentului articol nu pot fi delegate, detaşate, transferate şi nu pot promova la alte instanţe sau parchete timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie."
Prin Hotărârea nr. 989 din 20 decembrie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat aplicabilitatea interdicţiei prevăzute de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul cererilor de numire în funcţia de judecător, formulate de către procurori numiţi în funcţie în temeiul art. 33 alin. (1) din aceeaşi lege, şi a stabilit că interdicţia menţionată este aplicabilă în cazul cererilor judecătorilor de numire în funcţia de procuror, respectiv ale procurorilor de numire în funcţia de procuror.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că instituirea de către legiuitor a interdicţiei arătate, în cazul judecătorilor şi procurorilor care promovează concursul de admitere, organizat în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, are ca scop menţinerea ocupării posturilor din cadrul acelor instanţe sau parchete, care se confruntă cu dificultăţi constante în asigurarea necesarului de judecători şi procurori prin modalitatea principală de admitere în magistratură. Or, dat fiind faptul că interdicţia prevăzută de dispoziţiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 se aplică în situaţia în care un judecător solicită transferul la o altă instanţă sau un procuror solicită transferul la o altă unitate de parchet, a considerat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că această interdicţie se aplică cu atât mai mult în situaţia în care judecătorul solicită transferul/numirea la o unitate de parchet sau procurorul solicită transferul/numirea la o instanţă.
O interpretare contrară, s-a relevat, ar conduce la instituirea unui tratament diferenţiat şi nu se poate admite ca interdicţia să fie aplicabilă în prima situaţie iar într-o situaţie similară aceasta să nu se aplice, scopul legiuitorului fiind în mod evident acela de a asigura stabilitatea la instanţele şi parchetele la care s-a dispus numirea magistraţilor în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
În măsura însuşirii unei interpretări contrare, s-a arătat, în sensul îndeplinirii condiţiilor, s-ar eluda scopul avut în vedere de legiuitor la momentul instituirii interdicţiei. De cele mai multe ori, a mai precizat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, aceste cereri de numire în funcţia de judecător sau procuror, formulate de către unii procurori sau judecători, constituie, în fapt, transferuri deghizate, scopul urmărit de magistrat fiind acela de a-şi desfăşura activitatea în altă localitate. Admiterea acestor cereri, fără respectarea interdicţiei, determină vacantarea posturilor ocupate prin concurs, la scurt timp după ocuparea lor, cu consecinţe negative asupra funcţionării normale a instanţelor/parchetelor vizate, cu atât mai mult cu cât concursurile organizate potrivit art. 33 din Legea nr. 303/2004 au ca finalitate tocmai îmbunătăţirea activităţii acestora.
Hotărârea nr. 989 din data de 20 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost supusă controlului de legalitate, în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, prin Deciziile nr. 3759 din 27 septembrie 2012 şi nr. 4360 din data de 25 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat legalitatea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 989 din data de 20 decembrie 2011, reţinând că, Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de autoritate administrativă autonomă, a puterii judecătoreşti care gestionează cariera magistraţilor şi realizează politicile de resurse umane ale instanţelor şi parchetelor care formează sistemul puterii judecătoreşti a interpretat corect prevederile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 în raport cu scopul urmărit de legiuitor prin reglementare (norma juridică în cauză făcând o enumerare exemplificativă, iar nu limitativă, a situaţiilor în care stabilitatea pe funcţie ar putea fi afectată), şi că hotărârea atacată nu modifică dispoziţiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, ci le explicitează cu o situaţie de mobilitate în funcţia de judecător/procuror, apărută în gestiunea resurselor umane ale instanţelor/parchetelor din sistemul autorităţilor judecătoreşti, de natură să afecteze activitatea acestora şi să împiedice realizarea scopului urmărit de legiuitor. Totodată, s-a reţinut că hotărârea respectivă nu a introdus o reglementare discriminatorie, faţă de judecătorii/procurorii numiţi în urma promovării examenului de capacitate potrivit art. 31 din lege, fiind vorba de situaţii diferite şi de căi distincte de acces în profesie, legiuitorul având libertatea să prevadă condiţii diferite în ceea ce priveşte mobilitatea şi stabilitatea în funcţia de judecător/procuror, în raport cu modalitatea de acces în profesie.
În cauză, nu pot fi primite criticile recurentului referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii şi a principiului tempus regit actum, prin raportare la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 393 din 17 aprilie 2008, întrucât, la data de 20 decembrie 2011, când a analizat cererea formulată de P.D.A., Secţia pentru judecători s-a raportat în mod corect la interpretarea dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 989 din 20 decembrie 2011, care produce efecte juridice de la momentul adoptării sale şi a cărei legalitate a fost constată, în sensul celor expuse anterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Aşa fiind, cum soluţia adoptată prin hotărârea recurată în litigiu, de respingere a contestaţiei formulate de P.D.A. împotriva Hotărârii nr. 1020 din data de 20 decembrie 2011 a Secţiei de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a întemeiat în exclusivitate pe interpretarea dată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 989/2011, a cărei legalitate a fost verificată jurisdicţional, sunt neîntemeiate susţinerile din cererea de recurs.
La pronunţarea prezentei hotărâri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere jurisprudenţa sa anterioară (Decizia nr. 3759 din 27 septembrie 2012), prin care a fost soluţionat un litigiu similar, generat de o contestaţie formulată împotriva aceleiaşi Hotărâri nr. 1020 din data de 20 decembrie 2011 a Secţiei de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare la Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 989/2011 şi nr. 393 din 17 aprilie 2008.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. cu referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de P.D.A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de P.D.A. împotriva Hotărârii nr. 169 din 9 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2012 .
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4658/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4660/2012. Contencios → |
|---|
