ICCJ. Decizia nr. 4712/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4712/2012
Dosar nr. 6364/2/2011
Ședința publică din 9 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta O.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Baroul Iaşi şi U.N.B. din România, ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună anularea Deciziei nr. 188 din 9 iunie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R. şi a Deciziei nr. 310 din 23 decembrie 2010 emisă de Baroul Iaşi şi să dispună obligarea celor doi pârâţi să o înscrie pe reclamantă pe Tabloul avocaţilor incompatibili ai Baroului Iaşi.
În motivarea cererii, se susţine de către reclamantă că prin Decizia nr. 150 din 23 septembrie 2010 emisă de Baroul Iaşi s-a admis, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Anterior emiterii deciziei de primire în profesie, la data de 22 septembrie 2010, aceasta a susţinut un interviu în faţa membrilor Consiliului Baroului Iaşi cu privire la cunoaşterea prevederilor Legii nr. 51/1995, ale Statutului profesiei de avocat şi ale Codului deontologic al profesiei de avocat.
Precizează reclamanta că la data formulării cererii de primire în profesia de avocat, precum şi la data emiterii Deciziei de primire în profesia de avocat era judecător la Curtea de Apel Iaşi, funcţie pe care o deţine şi în prezent.
Primirea în profesie s-a făcut în baza unor criterii stricte prevăzute de Legea nr. 51/1995 şi de Statutul profesiei de avocat examinate de Consiliul Baroului Iaşi, decizia de primire în profesie producând efecte de la data comunicării ei către reclamantă. Prin comunicarea Deciziei nr. 150 din 23 septembrie 2010 aceasta a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice pentru beneficiar, reclamanta dobândind calitatea de avocat şi vocaţia de a fi înscrisă pe un Tablou al avocaţilor, putând solicita ulterior emiterii acestei decizii fie înscrierea (trecerea) conform art. 44 și 46 din Statutul profesiei de avocat în Tabloul exercitării profesiei de avocat sau, daca exista o incompatibilitate, înscrierea (trecerea) pe Tabloul avocaţilor incompatibili.
A mai susţinut reclamanta că operaţiunea administrativă a înscrierii sau a trecerii pe un Tablou al avocaţilor nu afectează conţinutul Deciziei nr. 150 din 23 septembrie 2010 de primire în avocatură cât timp această decizie nu a fost desfiinţată de instanţa de judecata.
În opinia sa, reclamanta nu se află în nici una din acele situaţii prevăzute expres de lege pentru a-i înceta calitatea de avocat şi ca atare Decizia nr. 188 din 9 iunie 2011 a C.U.N.B. din România, precum şi Decizia nr. 310 din 23 decembrie 2010 a Baroului Iaşi de respingere a cererii sale de înscriere (trecere) pe tabloul avocaţilor incompatibili sunt nelegale.
În conformitate cu textul mai sus menţionat, decizia de primire în profesie produce efecte în sensul exercitării profesiei de avocat numai la încetarea stării de incompatibilitate, în opinia sa, termenul de doua luni prevăzut pentru rezolvarea stării de incompatibilitate şi de care s-a prevalat atât U.N.B.R., cât şi Baroul Iaşi este un termen de recomandare, nu unul imperativ, absolut şi care nu prevede nici o sancţiune.
Reclamanta a mai susţinut că există o discriminare vădită şi disproporţionată în raport de dispoziţiile art. 14 C.E.D.O., un abuz de drept în condiţiile art. 17 C.E.D.O. şi o restrângere a unui drept deja recunoscut (calitatea de avocat definitiv) de Baroul Iaşi în conformitate cu art. 18 C.E.D.O., a reclamantei ca judecător în raport de alte categorii sociale cum sunt: primar, parlamentar, viceprimar, preşedinte de consiliu judeţean, vicepreşedinte de consiliu judeţean.
A mai arătat că potrivit motivării Deciziei C.U.N.B. din România nr. 188 din 9 iunie 2011, un judecător are o activitate "salarizată" în cadrul altei profesii decât cea de avocat şi ca atare reprezintă un caz de incompatibilitate pentru dobândirea şi exercitarea profesiei de avocat, existând temei pentru înscrierea sa pe Tabloul avocaţilor incompatibili.
Pârâta U.N.B. din România a formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea acţiunii ca nefondată.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa civilă nr. 4913 din 7 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de O.V., în contradictoriu cu pârâţii U.N.B.R. şi Baroul Iaşi, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 150 din 23 septembrie 2010 emisă de Baroul Iaşi, a fost admisă cererea formulată de reclamantă în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Prin aceeaşi decizie, comunicată reclamantei la data de 22 octombrie 2010, i s-a adus la cunoştinţă acesteia că, potrivit art. 19 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995 şi art. 47 alin. (1) şi (2) din Statutul profesiei de avocat, înscrierea pe tabloul de avocaţilor definitivi se poate realiza, la cerere, numai după depunerea jurământului şi condiţionat de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termenul de două luni prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
Prin Decizia nr. 310 din 23 decembrie 2010, Baroul Iaşi a respins cererea reclamantei de înscriere pe tabloul avocaţilor incompatibili, reţinând că aceasta nu a făcut dovada încetării calităţii sale de judecător, calitate pe care aceasta o avea la data înregistrării cererii de primire în profesie cu scutire de examen, dar şi la data soluţionării cererii de înscriere pe tabloul avocaţilor incompatibili, fiind astfel aplicabile prevederile art. 14 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, potrivit cu care „activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat" reprezintă unul din cazurile de incompatibilitate cu dobândirea şi cu exercitarea profesiei de avocat.
Contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respinsă de U.N.B.R. ca neîntemeiată prin Decizia nr. 188 din 9 iunie 2011.
A constatat prima instanţă, în ce priveşte situaţia de fapt, că atât la data emiterii deciziei de primire în profesie, cât şi la cea la care a fost soluţionată cererea sa de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili (ca de altfel şi în prezent), reclamanta avea calitatea de judecător la Curtea de Apel laşi, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 republicată, referitoare la starea de incompatibilitate, potrivit cu care exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat.
A mai apreciat că nu pot fi primite susţinerile pe care reclamanta le face sub acest aspect, în sensul că nu se încadrează în situaţia de incompatibilitate invocată de pârâţi, dat fiind că în calitatea sa judecător nu desfăşoară activitate salarizată (primind o indemnizaţie şi nu salariu pentru activitatea sa). În opinia Curţii, este evident că legiuitorul a folosit noţiunea de „activitate salarizată" pentru a descrie o activitate ce nu este liberală, iar referirea la salariu nu priveşte noţiunea de salariu stricto sensu, ci este folosită în mod generic pentru a desemna o sumă de bani plătită pentru munca prestată.
Aşa fiind, în ceea ce o priveşte pe reclamantă deveneau aplicabile dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată potrivit cu care încetarea stării de incompatibilitate trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei de primire în profesie, efectele acestei decizii urmând a se produce numai de la încetarea incompatibilităţii.
De asemenea, curtea de apel a considerat că nu pot fi primite susţinerile reclamantei potrivit cu care nici Legea nr. 51/1995 şi nici Statutul profesiei de avocat nu cuprind dispoziţii care să prevadă că după primirea în profesia de avocat, persoana respectivă trebuie să fie obligată să exercite profesia numai pentru a fi înscrisă pe unul dintre tablouri. Existenţa unor astfel de prevederi ar fi fost superfluă în situaţia de faţă, câtă vreme norma legală la care s-a făcut referire anterior, respectiv, art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 prevede expres că „în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”.
3. Recursul declarat de către O.V.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta O.V., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta şi-a structurat criticile formulate după cum urmează:
3.1. s-a încălcat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, prin aceea că nu i s-a comunicat întâmpinarea formulată de U.N.B.R. ale cărei argumente se regăsesc în considerentele sentinţei;
3.2. hotărârea este sumar motivată, nu răspunde la problemele de drept care au fost invocate în acţiune sau cuprinde considerente străine de cauză;
3.3. Nu s-a avut în vedere situaţia altor categorii sociale (parlamentari, preşedinte consiliu judeţean) ori chiar a unor colegi judecători care în perioada 2007 - 2010 au fost primiţi în profesie şi au fost trecuţi pe tabloul avocaţilor incompatibili, recurenta invocând discriminarea.
3.4. Pe fondul cauzei, recurenta invocă aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
4. Apărările formulate de U.N.B.R.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 septembrie 2012, intimata U.N.B.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că criticile recurentei sunt lipsite de suport, câtă vreme, chiar prin acţiune se solicitase judecarea cauzei în lipsă. În condiţiile în care întâmpinarea se depusese la dosar cu 28 de zile înaintea termenului de judecată, cu minime diligenţe, recurenta se putea prezenta la arhivă pentru a studia dosarul.
Şi pe fondul cauzei, U.N.B.R. afirmă că prima instanţă a dezlegat corect problema de drept, conchizând în sensul că este de neconceput trecerea unei persoane pe Tabloul avocaţilor incompatibili fără ca anterior să fi fost trecută pe Tabloul avocaţilor activi.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor din întâmpinarea U.N.B.R., cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru argumentele expuse în continuare
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă O.V. a supus controlului de legalitate Decizia nr. 188 din 9 iunie 2011 prin care intimata - pârâtă U.N.B.R. i-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 310 din 23 decembrie 2010 a intimatului - pârât Baroul Iaşi, de respingere a cererii de înscriere pe Tabloul avocaţilor incompatibili ai Baroului Iaşi.
Prin acţiunea judiciară s-a solicitat ca în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ., cauza să se judece şi în lipsa reclamantei iar prima instanţă nu a mai considerat necesară comunicarea întâmpinării formulate în termen legal de către U.N.B.R., soluţionând cauza la primul termen de judecată fixat: 7 septembrie 2011.
Această stare de fapt îndreptăţeşte criticile recurentei subsumate pct. 1.3.1. din această decizie, Înalta Curte constatând că soluţia curţii de apel a fost pronunţată cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 116 cu cele cuprinse în art. 86 şi 92 C. proc. civ. rezultă cu claritate că principiul comunicării din oficiu a actelor procedurale, în speţă a întâmpinării, nu conţine derogări pentru situaţia în care reclamantul solicitase judecarea cauzei şi în lipsa sa.
Procedând în modul arătat, instanţa de fond a rupt echilibrul procesual, punând-o pe reclamantă într-o situaţie inechitabilă care nu poate fi remediată decât prin casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) şi art. 313 C. proc. civ., pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se va admite recursul, în sensul preconizat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de O.V., împotriva Sentinţei civile nr. 4913 din 7 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti. secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4737/2012. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 4705/2012. Contencios → |
|---|
