ICCJ. Decizia nr. 4768/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4768/2012
Dosar nr. 8157/2/2010
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 5615 din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţi în contradictoriu cu pârâtul M.T. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Pârâtul a semnat la 10 septembrie 1982 angajamentul de colaborare cu Securitatea iar ulterior acesta a furnizat în scris, prin nota din 03 decembrie 1982, sub numele "P.", informaţii referitoare la vizita unui preot venit din Italia "care a plecat de aici de câţiva ani şi-şi vizitează rudele din satele Copri, Feldioara, Năsal, Budeşti, cu scopul de a-i duce să viziteze şi ei Italia şi locul lui de muncă".
Instanţa de fond a apreciat că informaţiile furnizate de pârât prin nota din 03 decembrie 1982, pe care, organele de Securitate au dispus la 27 decembrie 1982 "să fie identificat elementul şi legăturile create, inclusiv natura lor, fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist, vizând îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - dreptul la viaţă privată al persoanelor care intrau în contact cu persoana stabilită în străinătate, determinând luarea măsurilor de identificare a acestora şi cercetarea de către organele de securitate a naturii relaţiilor create."
În ceea ce priveşte celelalte categorii de informaţii, consemnate în rapoartele informative scrise şi semnate de ofiţerul de Securitate la 19 iulie 1987, 18 iulie 1985, respectiv la 28 noiembrie 1983 se reţine că respectivele înscrisuri nu au fost recunoscute de pârât, sub aspectul conţinutului informaţiilor pretins a fi comunicate de sursa "P.", condiţii în care instanţa de fond a apreciat că aceste probe nu pot sta la baza formării convingerii instanţei cu privire la furnizarea de către pârât a acestor informaţii.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 5615 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul M.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în condiţiile art. 304 C. proc. civ.
Printr-un set de critici formulate, circumscrise motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul susţine că, faţă de probele existente şi admise de către instanţă, şi fără a se da relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii o valoare probantă prestabilită, în cauză nu a fost probată, în condiţiile legii, calitatea sa de colaborator al Securităţii, cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond.
Astfel, susţine recurentul că instanta de fond nu a avut în vedere faptul că din probele din dosar, a rezultat că a fost obligat să semneze angajamentul de colaborare prin constrângere şi că toate notele informative s-au luat la postul de miliţie din localitate, de fiecare dată fiind chemat pentru acest lucru şi presat să facă acele fapte, iar nu în ultimul rând că informaţiile cuprinse în respectivele note informative nu îi erau cunoscute, ele fiindu-i dictate de către organul de miliţie sau erau informaţii cunoscute de către toţi locuitorii localităţii, fiind fapte notorii.
Printr-o ultimă critică formulată recurentul susţine că probatoriul administrat în cauză a fost insuficient fiind necesar, pentru aflarea adevărului în cauză şi implicit pentru pronunţarea unei hotărâri temeinice de către instanţa de fond, suplimentarea probatoriului prin administrarea atât a probei cu interogatoriul cât şi a probei testimoniale.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
În primul rând, Înalta Curte subliniază faptul că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, nu este suficientă doar semnarea unui angajament de colaborare cu fosta Securitate şi furnizarea unor informaţii către organele fostei Securităţi ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că au fost furnizate, în această calitate, informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reţine în persoana recurentului.
În cauză instanţa de fond, făcând o analiză superficială a notei informative din 03 decembrie 1982 atribuită recurentului şi dând o valoare probantă excesivă măsurilor dispuse de organele fostei Securităţi pe baza respectivei note, a apreciat în mod greşit că sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege pentru constatarea în persoana recurentului a calităţii de colaborator al Securităţii, cât timp intimatul, căruia, în calitate de reclamant, i-a revenit, în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei, nu a făcut dovada calităţii informaţiilor furnizate de recurent, în acord cu exigenţele normei legale mai sus redate.
Astfel, Înalta Curte, constată că informaţiile furnizate de recurent nu pot fi încadrate în categoria unor acţiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond; a califica informaţiile referitoare la vizitarea unor rude de către un preot stabilit în Italia cu scopul de a-i duce şi pe ei să viziteze locul lui de muncă din Italia drept atitudini potrivnice unui regim totalitar, aşa cum apreciază instanţa de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiţiei date de legiuitor noţiunii de colaborator al Securităţii, ceea ce nu poate fi permis.
Aşadar, este de necontestat faptul că activitatea de denunţare a unor fapte referitoare la vizita în condiţii de legalitate a unui preot stabilit în Italia, întâlnirea acestuia cu rudele sale ca şi intenţia acestuia de a-şi invita rudele să-l viziteze în Italia, nu se circumscrie noţiunii de activitate sau atitudine potrivnică regimului comunist pentru a justifica reţinerea unei activităţi de colaborare cu organele fostei Securităţi.
Prin urmare, Înalta Curte raportând criticile formulate prin cererea de recurs la înscrisurile depuse la dosarul cauzei constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat asupra calităţii materialelor transmise, în raport cu exigenţele art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, condiţii în care va reţine criticile din recurs referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei pronunţate de Curtea de apel, critici care se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarate de M.T., împotriva Sentinţei civile nr. 5615 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţi, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4752/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 479/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
