ICCJ. Decizia nr. 4793/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4793/2012
Dosar nr. 632/45/2011
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Hârlău, reclamanţii Comuna Focuri şi Primarul Comunei Focuri au chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Domeniilor Statului şi dr. L.T., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să constate nulitatea absolută a actului juridic intitulat "Contract de concesionare nr. 11 din 28 aprilie 2011", a actului adiţional la acesta şi a tuturor actelor subsecvente, pe motiv că sunt netemeinice şi nelegale.
Prin Sentinţa civilă nr. 655 din 3 iunie 2011, Judecătoria Hârlău şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Iaşi, apreciind că este vorba de un litigiu de contencios administrativ deoarece are ca obiect un act administrativ asimilat în sensul art. 2(1) lit. c) din Legea 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive iar pârâta Agenţia Domeniilor Statului, prin Notele de şedinţă din 3 octombrie 2011, a invocat excepţia neîndeplinirii de către reclamantă a procedurii prealabile, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 325 din 31 octombrie 2011 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu acest pârât.
De asemenea, a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile sesizării instanţei de către reclamanţi respingând acţiunea acestora pentru neîndeplinirea acestei proceduri.
Totodată a respins ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de concesionare nr. 11 din 28 aprilie 2000 încheiat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi L.T.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că, prin faptul preluării de către Agenţia Domeniilor Statului a contractelor de concesionare, încheiate în condiţiile Legii nr. 219/1998 pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în calitatea sa de succesor al fostului Minister al Agriculturii şi Alimentaţiei nu mai trebuie să răspundă de modul în care a fost încheiat şi executat contractul nr. 11 din 28 aprilie 2000, toate drepturile şi obligaţiile sale fiind preluate de Agenţia Domeniilor Statului drept pentru care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
În ce priveşte excepţia ridicată de pârâta Agenţia Domeniilor Statului instanţa a reţinut că, contractul ce are ca obiect executarea activităţilor sanitar-veterinare de interes public naţional din cadrul Circumscripţiei Sanitar-Veterinare Focuri este un contract administrativ şi, întrucât reclamanţii nu au făcut dovada că au urmat procedura obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/22004, excepţia a fost admisă.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că respectivul contract care nu mai era în fiinţă la data sesizării instanţei, deşi este un act administrativ de sine stătător, nu reprezintă în realitate decât o transpunere, la nivelul Circumscripţiei Sanitar Veterinare Focuri, a unei politici de stat şi a unor dispoziţii speciale, cuprinse în H.G. nr. 446/1999 şi respectiv în O.U.G. nr. 89/2004 şi că în atare condiţii nu sunt elemente care să îndreptăţească a se pune sub semnul nelegalităţii convenţiei contestate prin care se asigură cadrul juridic necesar desfăşurării unor activităţi sanitar veterinare de interes public naţional la nivel local.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Comuna Focuri şi Primarul Comunei Focuri, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că în mod nejustificat instanţa de fond a reţinut că nu s-a respectat procedura prealabilă impusă de art. 7(6) din Legea contenciosului administrativ, fără a se indica cu exactitate care text ar obliga pe reclamanţi în calitate de terţi, proprietari şi administratori ai bunurilor din domeniul public al Unităţii Administrativ-Teritoriale - Comuna Focuri să urmeze o anume procedură.
Recurenţii au arătat că în dispreţul legii şi fără drept, pârâta Agenţia Domeniilor Statului, pe bază de protocol, a preluat contractul atacat de la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi, în aceeaşi calitate de proprietar, a încheiat cu pârâtul L.T. un act adiţional neînregistrat şi nedatat, fraudulos.
S-a mai precizat că imobilul intitulat "Dispensar veterinar Focuri" situat în comuna Focuri, judeţul Iaşi, constituie domeniul public al Comunei Focuri şi este prevăzut la nr. crt. 35 din Anexa 31 la H.G. nr. 1354/2001 publicată în Monitorul Oficial, justificându-se în acest mod acţiunea în justiţie.
Cum H.G. nr. 1354/2001 nu a fost contestată de pârâţi, având în vedere art. 11 pct. 1 din Legea nr. 213/1998 şi nu în ultimul rând faptul că unităţii administrativ-teritoriale nu i-a fost comunicat niciunul din actele contestate, recurenţii au subliniat că soluţia curţii de apel este nelegală şi netemeinică atât sub aspectul procedurii prealabile cât şi sub aspectul fondului pricinii.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a arătat că în mod corect prima instanţă a constatat că această autoritate nu are legitimare procesuală pasivă în cauză, ci Agenţia Domeniilor Statului, urmare a Legii nr. 268/2001 operând subrogaţia legală începând cu data intrării în vigoare a legii - 7 iunie 2001. S-a făcut trimitere şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, care a stabilit că încă din anul 2001 Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu mai are legitimare procesuală pasivă în litigiile privitoare la contractele de concesionare încheiate în baza H.G. nr. 446/1999 (Decizia nr. 320/2011).
Examinând cauza, prin prisma obiectului său, a modului în care a fost soluţionată, respectiv pe excepţie, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge că atare pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
În mod corect, observând că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu are calitate procesuală pasivă, această calitate fiind deţinută de Agenţia Domeniilor Statului în temeiul Legii nr. 268/2001, curtea de apel a reţinut că contractul de concesiune nr. 11 din 28 aprilie 2000 a fost încheiat în baza H.G. nr. 446/2009 (privind aprobarea concesionării unor activităţi sanitare veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri proprietate publică a statului), ce are ca obiect executarea activităţilor sanitar veterinare de interes public naţional din cadrul Circumscripţiei Sanitar Veterinare Focuri şi predarea bunurilor mobile şi imobile afectate acestor activităţi, face parte din categoria contractelor administrative în accepţiunea art. 2(1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În consecinţă regimul juridic al acestui act a cărui nulitate absolută a fost invocată de reclamanţi, este guvernat de actul normativ menţionat.
În acest context, luând spre analiză excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de pârâta Agenţia Domeniilor Statului, instanţa a constatat că reclamanţii nu au respectat dispoziţiile art. 7 (6) din Legea nr. 554/2004 în sensul că înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ să încerce soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă, în condiţiile în care se contestă dreptul de proprietate al statului, susţinându-se că acesta ar fi dispus în mod abuziv de bunul ce fusese inventariat ca făcând parte din domeniul public al Comunei Focuri.
În materia contenciosului administrativ, procedura prealabilă instituită de art. 7 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o condiţie suplimentară pentru exerciţiul dreptului la acţiune, aşa încât în raport de acest text legal, coroborat cu art. 103 (1) C. proc. civ., nerespectarea în speţă a procedurii prealabile obligatorie a fost corect considerată un fine de neprimire a acţiunii.
Instanţa de control judiciar constată însă că în urma acestei concluzii pertinente şi legale, judecătorul fondului s-a preocupat şi de fondul pricinii, apreciind asupra temeiniciei acţiunii, deşi acţiunea este inadmisibilă din perspectiva neîndeplinirii rigorilor stabilite prin art. 7 (1) şi art. 7(6) din Legea nr. 554/2004.
Or, demersul judiciar al reclamanţilor nu poate fi privit decât în întregul său şi în măsura în care s-a reţinut că este inadmisibil nu mai este posibil a evalua temeinicia cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului de concesiune amintit.
De aceea criticile recurenţilor ce vizează fondul pretenţiilor nu vor fi primite.
Văzând şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ. şi art. 20(1) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comuna Focuri şi de Primarul Comunei Focuri, împotriva Sentinţei nr. 325 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4791/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4805/2012. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
