ICCJ. Decizia nr. 4791/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4791/2012
Dosar nr. 6140/2/2011
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.V. a chemat în judecată Agenţia Naţională de Integritate solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Raportului de Evaluare încheiat la data de 17 mai 2011 de către pârâtă.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin Raportul de evaluare s-a reţinut o stare de incompatibilitate între calitatea de Director General al SC C. SA şi cea de Consilier General al Municipiului Bucureşti în perioada 25 iunie 2004 - 19 iunie 2008.
Starea de incompatibilitate, arată reclamantul, a fost reţinută prin aceea că între de Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Administraţia Fondului Imobiliar şi SC C. SA a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 1455 din 24 iulie 2000 privind administrarea imobilelor aflate în proprietatea statului situate pe raza sectorului 5.
Reclamantul a mai arătat că prin acelaşi raport pârâta a dispus şi sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti pentru cercetarea existenţei eventualei infracţiuni de fals în declaraţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 5931 din 17 octombrie 2011 a respins cererea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din actele dosarului a rezultat că reclamantul a deţinut în perioada 2000 - 2004 şi în perioada 2004 - 2008 funcţia de consilier general în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB) în acelaşi timp începând cu anul 1994 şi până în prezent a deţinut şi calitatea de administrator al SC C. SA, funcţia de preşedinte şi calitatea de asociat în perioada 1998 până în prezent, situaţie necontestată de altfel de către reclamant.
Conform Hotărârii CGMB nr. 186 din 24 iunie 2000 la momentul încheierii contractului de prestări servicii nr. 1455 din 24 iulie 2000 între CGMB, prin Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobiliar şi SC C. SA, reclamantul avea calitatea de consilier în cadrul CGMB. Acest contract de prestări servicii a fost reînnoit prin şase acte adiţionale care sunt în derulare şi în prezent, ultimul dintre acestea începând să producă efecte juridice din data de 1 iulie 2010.
Situaţia de fapt existentă se încadrează în dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, instanţa înlăturând ca nepertinente susţinerile reclamantului potrivit cărora s-a abţinut de la vot în cadrul şedinţelor CGMB în cadrul cărora forul deliberator al Municipiului Bucureşti a încheiat contractele de prestări servicii în discuţie.
S-a apreciat ca nerelevantă din punct de vedere juridic împrejurarea că la data încheierii contractului de prestări servicii nr. 1455/2000 nu erau în vigoare prevederile Legii nr. 161/2003, deoarece efectele stării de incompatibilitate vizează o perioadă ulterioară intrării în vigoare a acestui act normativ, iar reclamantul, în calitatea arătată, a încheiat 6 acte adiţionale la contractul iniţial.
Mai reţine instanţa că în nicio declaraţie de avere completată de reclamant pentru anii fiscali 2004 - 2007 nu apar menţionate veniturile din dividende obţinute de acesta de la SC C. SA, acestea fiind evidenţiate însă în informaţiile transmise Administraţia Finanţelor Publice Sector 5 Bucureşti prin Adresa nr. 18590 din 18 februarie 2011 anexată punctului de vedere transmis către Agenţia Naţională de Integritate.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs reclamantul F.V.
Subliniind în esenţă că sentinţa civilă atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi că sunt astfel incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că reţinându-se o situaţie de fapt incompletă s-a concluzionat greşit că a existat starea de incompatibilitate în ceea ce-l priveşte.
În acest sens s-a arătat că SC C. SA a fost înfiinţată prin Decizia nr. 589 din 17 iulie 1991 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, care a preluat patrimoniul sucursalei C. a fostei R.I. RA, societatea având ca obiect de activitate administrarea, întreţinerea, închirierea şi vânzarea fondului locativ de stat în baza unor contracte de prestări servicii încheiate cu R.I. RA.
Încă din anul 1991 între SC C. şi R.I. RA (devenită ulterior Direcţia de Administrare a Fondului Imobiliar din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti) au fost încheiate contracte pentru prestări servicii în domeniul administrării, întreţinerii, reparării, construirii şi vânzării de locuinţe. Astfel, în 1996 s-a încheiat contractul nr. 41432 între Consiliul Local al Municipiului Bucureşti şi SC C. SA având ca obiect aceeaşi administrare şi vânzare a fondului locativ de stat aferent sectorului 5. În anul 2000 s-a încheiat contract de prestări servicii nr. 1455 din 24 iulie 2000 între Primăria Municipiului Bucureşti prin Direcţia Generală de Administrare Imobiliară şi SC C. SA având acelaşi obiect şi cu privire la care s-au încheiat ulterior 6 acte adiţionale.
Aşadar, SC C. SA desfăşoară activitate încă din anul 1991, iar recurentul, care a dobândit calitatea de consilier general în cadrul CGMB în anul 2000, şi al cărui vot a fost unul pur formal, nu are nicio contribuţie sau influenţă la încheierea şi executarea contractelor de prestări servicii amintite.
Dacă s-ar accepta că în privinţa contractului nr. 1455/2000 recurentul a influenţat încheierea, executarea contractului s-ar ajunge la concluzia greşită că o astfel de influenţă s-ar fi exercitat la încheierea tuturor celorlalte contracte cu toate societăţile foste ICRAL-uri.
Mai mult, în opinia recurentului, instanţa de fond nu a reţinut că încheierea contractului mai înainte menţionat a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003, astfel încât această lege nu îşi poate produce efectele asupra contractului; actele adiţionale nu au o existenţă proprie ci sunt indisolubil legate de existenţa contractului şi nici în privinţa acestora nu s-a dovedit că SC C. SA ar fi avut vreun avantaj din calitatea de consilier a recurentului.
În acelaşi timp, contractul în discuţie a fost încheiat de o direcţie din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti (Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobiliar) şi acest fapt nu este interzis de art. 90(1) din Legea nr. 161/2003.
La data emiterii raportului de evaluare recurentul nu mai avea calitatea de consilier general în cadrul CGMB care ar fi putut determina situaţia de incompatibilitate.
În fine, nedeclararea sumelor de bani provenite din dividende în formularul declaraţiei de avere a reprezentat o simplă neglijenţă, fără consecinţe juridice deoarece pentru aceste sume s-a plătit impozit aşa cum rezultă din informaţiile comunicate de Administraţia Finanţelor Publice Sector 5.
Prin întâmpinare, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a susţinut menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, deoarece autoritatea intimată a evaluat în mod corect existenţa stării de incompatibilitate raportat la dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţii publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare. În principal, apărările intimatei s-au axat pe corecta situaţie de fapt reţinută de prima instanţă, apreciindu-se că susţinerile din cererea de recurs nu sunt de natură a înlătura starea de incompatibilitate în care recurentul-reclamant s-a aflat.
Examinând cauza din perspectiva normelor legale aplicabile, a probatoriului existent la dosar, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Obiectul acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul F.V. a vizat anularea Raportului de evaluare nr. 71129/G/II din 17 iunie 2011 prin care Agenţia Naţională de Integritate a constatat că în perioada 25 iunie 2004 - 19 iunie 2008 (perioada exercitării mandatului de consilier general în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti) reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, în calitate de consilier general şi, concomitent, director general, administrativ, asociat, acţionar la SC C. SA - societate comercială cu care CGMB - Administraţia Fondului Imobiliar a încheiat contractul de prestări servicii nr. 1455 din 24 iulie 2000, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Aşa cum se poate lesne observa din considerentele sentinţei aflate în control judiciar, instanţa de fond analizat atât susţinerile reclamantului cât şi apărările pârâtei şi raportând situaţia de fapt conturată de actele dosarului la prevederile art. 90(1) din Secţiunea a IV-a (Incompatibilităţi privind aleşii locali) Capitolul III (Incompatibilităţi) Titlul IV (Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice) din Legea nr. 161/2003, a concluzionat asupra netemeiniciei acţiunii în anulare şi, implicit, asupra legalităţii Raportului de evaluare contestat în cauză.
Din Hotărârile CGMB nr. 186 din 24 iunie 2000 şi nr. 100 din 25 iunie 2004 şi Adresa nr. 39347 din 22 februarie 2011 a ONRC rezultă fără dubiu că reclamantul a deţinut concomitent calitatea de consilier general în cadrul CGMB şi calitatea de director general, administrator, asociat al SC C. SA în perioada 2000 - 2008 care include deci şi perioada evidenţiată în raport.
Contractul de prestări servicii nr. 1455 a fost încheiat între CGMB - Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobiliar şi SC C. SA la data de 24 iulie 2000, când reclamantul avea calitatea de consilier în cadrul CGMB. Acest contract a fost reînnoit prin 6 acte adiţionale, fiind în derulare la momentul judecăţii.
În acest context factual, în mod judicios judecătorul fondului a reţinut că a existat starea de incompatibilitate interzisă în mod expres prin art. 90 (1) din Legea nr. 161/2003 potrivit căruia: "Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective."
Sunt într-adevăr fără relevanţă juridică sub aspectul stării de incompatibilitate susţinerile reclamantului, reiterate şi prin cererea de recurs, potrivit cărora instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că SC C. SA a încheiat încă din anul 1991 contracte de prestări servicii cu fostul R.I. RA (devenită Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobiliar din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti) în domeniul administrării şi vânzării fondului locativ aferent sectorului 5 Bucureşti, că votul său în CGMB nu a fost decisiv ci doar formal, că nu s-a dovedit că SC C. SA ar fi avut vreun avantaj de pe urma dublei calităţi a reclamantului.
Nici critica recurentului privitoare la lipsa de efecte juridice a Legii nr. 161/2003 asupra contractelor de presări de servicii încheiat în anul 2000 nu poate fi acceptată câtă vreme nu contractul este vizat aici ci starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant în perioada 2004 - 2008, perioadă în care au fost încheiate 6 acte adiţionale la contractul arătat, când reclamantul a deţinut concomitent, contrar celor prevăzute în art. 90(1) din Legea nr. 161/2003, funcţia de consilier general în CGMB şi pe cea de director general, administrator, asociat al SC C. SA.
Cu atât mai mult este fără semnificaţie juridică susţinerea că la data emiterii Raportului ANI recurentul nu mai avea calitatea de consilier general în cadrul CGMB, fiind menţionată clar perioada de incompatibilitate.
În privinţa menţiunilor referitoare la nedeclararea sumelor încasate cu titlu de dividende de la SC C. SA în formularele/declaraţiile de avere pentru anii fiscali 2004 - 2008, cuprinse atât în Raportul de Evaluare cât şi în considerentele sentinţei recurate, se apreciază că acestea au doar un caracter adiţional faţă de celelalte dovezi pe baza cărora s-a constatat starea de incompatibilitate, în condiţiile în care aspectele legate de nedeclararea tuturor veniturilor nu face obiectul demersului judiciar de faţă.
De altfel, acest fapt este confirmat de actul depus în faţa instanţei de recurs de către reclamant, respectiv de Rezoluţia din 3 august 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.V. sub aspectul infracţiunilor de fals în declaraţii prevăzute de art. 292 C. pen. şi de conflict de interese prevăzut de art. 2531 C. pen., act însă care este neconcludent sub aspectul stării de incompatibilitate la care se referă art. 90 din Legea nr. 161/2003 şi a cărei analiză se face din perspectiva acestei norme.
Concluzia care se desprinde este aceea că atât abordarea cât şi soluţia asupra căreia s-a oprit instanţa de fond sunt în acord cu probatoriul administrat şi cu legea aplicabilă, că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate.
Văzând şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ. şi art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.V., împotriva Sentinţei nr. 5931 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 479/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 4793/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
