ICCJ. Decizia nr. 4805/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4805/2012
Dosar nr. 2030/2/2010
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.G. a chemat în judecată Camera Deputaţilor solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei ce i se cuvine conform art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 (republicată în 2009) privind statutul funcţionarului public parlamentar.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în mod repetat a solicitat pârâtei, sa-i plătească indemnizaţia prev. la art. 73 alin. (1), din Legea nr. 7/2006 precizând că raporturile sale cu Camera Deputaţilor au încetat pentru motive neimputabile (pensionare) şi că nu a beneficiat în cursul carierei de funcţionar public parlamentar de indemnizaţia solicitată.
Prin ultima adresă (nr. 51/3257/2009), pârâta îi comunică faptul că nu ar beneficia de prevederile legale invocate, întrucât la data pensionării nu ar fi avut calitatea de funcţionar public cf. Legii nr. 7/2006.
Prin interpretarea de mai sus a legii, respectiv refuzul de a interpreta nediferenţiat legea, pârâta instituie abuziv, un tratament discriminatoriu, excluzând de la plata indemnizaţiei solicitate pe toţi funcţionarii publici parlamentari pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2006 (03 septembrie 2006).
Prin adresa nr. 51/3257 din 9 iunie 2009, autoritatea a comunicat reclamantului motivele legale pentru care pretenţiile sale privind acordarea indemnizaţiei prevăzută de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, republicată, nu au fundament juridic.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 4350 din 5 noiembrie 2010 a admis excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi a respins cererea reclamantului ca tardivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă iar nu de 8 luni după primirea răspunsului autorităţii emitente, aşa cum s-a întâmplat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul B.G., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 - 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că excluderea funcţionarilor publici parlamentari pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2006, prin care s-a prevăzut dreptul solicitat, este un abuz, având semnificaţia unui tratament diferenţiat, discriminatoriu, fapt ce constituie o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi.
Recurentul a mai susţinut că la data judecăţii cauzei procedura de citare a fost viciată şi, că instanţa nu a respectat nici principiile contradictorialităţii şi oralităţii dezbaterilor.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul B.G. a solicitat plata indemnizaţiei conform art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.
Prin adresa nr. 51/3257 din 9 iunie 2009 primită de reclamant la data de 11 iunie 2009, autoritatea i-a comunicat motivele legale pentru care pretenţiile sale privind acordarea indemnizaţiei prevăzută de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, republicată, nu au fundament juridic.
Nemulţumit de acest răspuns la data de 3 martie 2010 reclamantul a formulat prezenta acţiune, pe care instanţa de fond a respins-o ca tardivă.
Într-adevăr, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii.
Cum reclamantul a introdus cererea după 8 luni de zile de la primirea răspunsului autorităţii emitente, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea ca tardiv introdusă.
Referitor la critica privind vicierea procedurii de citare şi nerespectarea principiilor contradictorialităţii şi al oralităţii dezbaterilor, urmează să se constate că este neîntemeiată, întrucât instanţa a respectat procedura de citare, recurentul fiind citat la domiciliul indicat în acţiune.
De asemenea, la primul termen de judecată, aşa cum rezultă din conţinutul încheierii de şedinţă din 24 septembrie 2010, Curtea de apel a apreciat necesară comunicarea unei copii a întâmpinării depuse de Camera Deputaţilor, recurentului-reclamant, amânând pentru acest motiv cauza la un alt termen de judecată.
Din cele de mai sus rezultă că instanţa a manifestat rol activ şi a respectat şi principiile contradictorialităţii şi nemijlocirii, criticile formulate de recurent fiind nefondate.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul declarat de B.G. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.G. împotriva Sentinţei civile nr. 4350 din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4793/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4807/2012. Contencios → |
|---|
