ICCJ. Decizia nr. 4776/2012. Contencios. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4776/2012
Dosar nr. 1768/33/2011
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul I.I.V. a solicitat completarea sentinţei civile nr. 676/2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1768/33/2011, referitor la cererea de obligare a pârâţilor Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Administraţiei şi Internelor la repunerea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii dispoziţiei nr. 1409 din 21 martie 2011 de către Inspectoratul General al Poliţiei Române.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că, în cadrul cererii ce a format obiectul dosarului nr. 1079/33/2011 al Curţii de Apel Cluj, a solicitat, în mod expres, şi repunerea sa în funcţia deţinută anterior emiterii dispoziţiei nr. 1409 din 21 martie 2011 de către Inspectoratul General al Poliţiei Române. Cu toate acestea, pronunţând sentinţa civilă nr. 676/2011, Curtea de Apel Cluj a omis să se pronunţe asupra acestei cereri.
Prin sentinţa civilă nr. 160 din 1 martie 2012 Curtea de Apel Cluj – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul I.I.V. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a completat dispozitivul sentinţei civile nr. 676 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, la data de 17 noiembrie 2011, în dosarul nr. 1079/33/2011, în sensul că a dispus repunerea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii dispoziţiei nr. 1409 din 21 martie 2011 de către Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, deşi prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1079/33/2011, reclamantul I.I.V. a solicitat expres repunerea sa în funcţia deţinută anterior emiterii dispoziţiei de sancţionare şi, deşi prin sentinţa civilă nr. 676/2011 Curtea de Apel Cluj a admis, în parte, cererea reclamantului, anulând dispoziţia contestată şi înlocuind sancţiunea retrogradării din funcţie cu cea a diminuării drepturilor salariale, a omis să dispună şi repunerea reclamantului în funcţia deţinută anterior.
Împotriva sentinţei civile nr. 160/2012, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că cererea formulată de intimatul-reclamant nu a fost semnată de acesta, iar Curtea de Apel Cluj nu a examinat şi nu s-a pronunţat cu privire la excepţia prevăzută de art. 82 C. proc. civ.
Prevederile Codului de procedură civilă stabilesc la art. 82-84. condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească orice cerere în justiţie, indicând atât forma acestor cereri, cât şi menţiunile pe care ele trebuie să le cuprindă.
Potrivit art. 82 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor şi ale reprezentantului, obiectul cererii şi semnătura.
Recurentul a mai arătat că instanţa de fond nu a făcut menţiuni cu privire la cele sesizate de către instituţia pârâtă.
Se mai susţine că în faţa instanţei de fond a arătat că potrivit art. 2811 C. proc. civ. „ în cazul în care sunt necesare lămuriri eu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".
Deci, o solicitare formulată în temeiul art. 2811 nu poate viza decât explicitarea cuprinsului dispozitivului unei hotărâri, ori în situaţia de faţă, instanţa de fond a constatat în mod greşit că este admisibilă o completare a dispozitivului, întrucât de pe o parte capătul de cerere prin care intimatul-reclamant a solicitat repunerea în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului nu a fost analizat în cuprinsul sentinţei civile menţionate sub niciun aspect, iar pe altă parte dispozitivul nu cuprinde dispoziţii potrivnice.
Recurentul mai arată că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse art. 2822 pentru a se dispune completarea/lămurirea dispozitivului hotărârii menţionate, aşa cum eronat susţine Curtea de Apel Cluj, întrucât, nu poate fi reţinut ca argument faptul că dispozitivul hotărârii în discuţie ar cuprinde dispoziţii potrivnice în condiţiile în care sancţiunea aplicată a fost înlocuită, deci nu poate fi pusă în discuţie nici existenţa a două sancţiuni şi nici a unor dispoziţii potrivnice.
S-a mai arătat că dacă intimatul-reclamant ar fi considerat că unul dintre capelele de cerere pe care le-a formulat nu a fost analizat sub niciun aspect de către instanţa de fond acesta ar fi avut la dispoziţie calea de atac a recursului.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Susţinerea recurentului, potrivit căreia cererea nu a fost semnată, este neîntemeiată şi nu poate fi primită deoarece din actele dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că cererea este semnată.
În ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia reclamantul avea la dispoziţie calea de atac a recursului şi nu cea a completării hotărârii, Înalta Curte constată că şi acesta este nefondat şi nu poate fi primit.
Potrivit art. 2811 C. proc. civ. „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice”.
Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.
Încheierea se va ataşa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei.”
Conform art. 2812 C. proc. civ.:„dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 2811 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.”
Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentul în mod temeinic a ales să se adreseze instanţei cu o cerere privind completarea dispozitivului sentinţei nr. 676/2011 a Curţii de Apel Cluj.
De asemenea, instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală şi în mod corect a dispus completarea dispoziţiilor sentinţei nr. 676/2011.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că deşi reclamantul a solicitat expres repunerea sa în funcţia deţinută anterior emiterii dispoziţiei de sancţionare, instanţa a omis să se pronunţe pe acest aspect.
De altfel, repunerea în funcţie a reclamantului este consecinţa logică a anulării Ordinului nr. II/2549 din 15 aprilie 2011 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 160 din 1 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4789/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4696/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
