ICCJ. Decizia nr. 4696/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4696/2012
Dosar nr. 2885/1/2012
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul L.M. a chemat în judecată Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin ministrul său, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie amendat conducătorul instituţiei pârâte cu 148 lei/ zi începând din data când se va emite reclamantului ordinul de profesor universitar Algebră, poziţia 22 la Catedra de matematică a Universităţii „S.H.” Bucureşti, începând cu semestrul II al anului universitar 3002/2004 şi să-i fie acordate despăgubiri de 20.000 lei.
În drept au fost invocate prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) şi art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa civilă nr. 4070 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea reclamantului ca lipsită de interes în privinţa aplicării amenzii, iar cererea de despăgubiri ca neîntemeiată.
Au fost obligaţi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la plata sumei de 1000 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului dar şi reclamantul L.M.
I. În recursul declarat de M.E.C.T.S. a fost criticată soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală deoarece, deşi a fost respinsă acţiunea reclamantului, Ministerul Educaţiei a fost obligat la cheltuieli de judecată.
Având în vedere că cererea dedusă judecăţii nu are dovedită una dintre condiţiile de exercitare a acesteia, respectiv interesul, nu se poate vorbi de o parte care a căzut în pretenţii, deci o parte care să piardă procesul şi pentru că nu există o parte care să cadă în pretenţii, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii pretenţiilor privind cheltuielile de judecată.
II. În recursul declarat de reclamantul L.M. se consideră că hotărârea este netemeinică.
În motivele de recurs s-a arătat că instanţa de fond a motivat în mod contradictoriu soluţia adoptată, pentru că pe de o parte, a arătat că nu justifică un interes practic în cererea de aplicare a amenzii dar şi că nu au fost administrate probe în dovedirea prejudiciului sau a cuantumului daunelor pretinse.
Nu s-a avut în vedere că la dosar există dovezi în sprijinul cererii sale, respectiv cele două notificări adresate MECTS (nr. 19531 din 9 decembrie 2010 şi respectiv nr. 15306 din 30 ianuarie 2011), procesul verbal din 16 martie 2011 trimis pârâtului MECTS în dosarul de executare nr. 5/2011.
Prin decizia nr. 1436 din 16 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admis recursul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei nr. 4070 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios şi administrativ şi fiscal şi modificată sentinţa atacată, în sensul că s-a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că la data de 30 mai 2011 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a emis Ordinul nr. 4309/2011 prin care a fost pusă în executare sentinţa nr. 1629 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.
S-a arătat că reclamantul a formulat o cerere de îndreptare eroare materială, în baza art. 281 alin. (1) C. proc. civ., astfel că executarea nu s-a făcut deoarece a existat o cerere de completare a dispozitivului sentinţei, nu pot fi acordate nici despăgubiri conform art. 24 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate prin sentinţă, s-a reţinut că în condiţiile în care cererea reclamantului formulată potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă ca lipsită de interes pentru aplicarea amenzii şi ca neîntemeiată în privinţa despăgubirilor nu se poate considera că reclamantul „a căzut în pretenţii”, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
3. Calea de atac extraordinară exercitată
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, recurentul-reclamant M.L.
În motivarea cererii s-a susţinut că sentinţa nr. 4070/2011 şi decizia nr. 1436/2012 i-au adus discriminare socială, prin eliminarea din grupul persoanelor pentru care statul trebuia să plătească despăgubiri pentru daunele care i-au fost produse.
A arătat că sentinţa nr. 4070/2011 conţine dispoziţii potrivnice, că instanţa de recurs s-a pronunţat extra petita sau minus petita.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând cererea de revizuire, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita împotriva hotărârii definitive, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
Textul art. 322 C. proc. civ. reglementează mai multe motive de revizuire.
Art. 322 pct. 1 invocat de revizuient prevede ca motiv de revizuire situaţia în care dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, astfel că, urmare a dispoziţiilor contradictorii hotărârea nu poate fi pusă în executare.
Aşadar, dispoziţiile potrivnice contrarii, trebuie să fie cuprinse chiar în dispozitivul hotărârii.
În speţă, revizuientul pretinde existenţa unor dispoziţii contrare între considerente şi dispozitiv, or, o astfel de ipoteză nu a fost avută în vedere de legiuitor la redactarea acestui motiv de revizuire, caz în care poate fi valorificat de partea interesată numai pe calea de atac a recursului şi nu prin intermediul căii extraordinare a revizuirii.
Art. 322 pct. 2 C. proc. civ. reglementează situaţiile în care instanţa s-a pronunţat extra petita, adică s-a pronunţat asupra unor lucru care nu s-au cerut, ori a dat mai mult decât s-a cerut şi situaţia de minus petita, în care instanţa nu s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut.
Acest text nu se referă la temeiurile cererilor, ci numai la obiectul lor, adică la pretenţiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, la capetele de cerere care au constituit obiectul investirii instanţei.
În cauză, instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii reclamantului având ca obiect aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, iar instanţa de recurs a menţinut această dispoziţie.
Referirile la existenţa discriminării nu pot constitui obiect de analiză în cadrul cererii de revizuire, fiind eventual chestiuni de fond.
Având în vedere explicaţiile de mai sus, cererea de revizuire va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de M.L. împotriva Deciziei nr. 1436 din 16 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4776/2012. Contencios. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 4302/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
