ICCJ. Decizia nr. 4797/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4797/2012
Dosar nr. 1248/33/2011
Şedinţa publică de la 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.A. a chemat în judecată Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire aferent dosarului aflat pe rolul acesteia, în care a fost emisă de către Primarul municipiului Cluj-Napoca, Dispoziţia nr. 887 din 24 februarie 2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de ½ parte din apartamentul nr. 12, înscris în CF nr. 29859 cu nr. topo 23325/S/XII din imobilul situat în Cluj-Napoca, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că este beneficiara Dispoziţiei nr. 887 din 24 februarie 2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de ½ parte din apartamentul nr. 12, înscris în CF nr. 39859 cu nr. topo 23325/S/XII din imobilul situat în Cluj-Napoca.
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Primăria Municipiului Cluj-Napoca a procedat la transmiterea dispoziţiei emise împreună cu documentaţia aferentă către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin adresa nr. 636/452 din 6 martie 2006, însă, de la acea dată şi până la soluţionarea cauzei pârâta nu a procedat la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 599 din 21 octombrie 2011, a admis acţiunea reclamantei T.A. şi a obligat pârâta să emită o decizie reprezentând titlul de despăgubire aferent dosarului în care a fost emisă dispoziţia nr. 887 din 24 februarie 2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de ½ parte din apartamentul nr. 12 înscris în CF nr. 39859 cu nr. topo 23325/S/XII din imobilul situat în Cluj-Napoca.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că luând în considerare intervalul scurs de la depunerea notificării precum şi faptul că reclamanta a fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului naţionalizat încă din cursul anului 1988, iar dispoziţia Primarului mun. Cluj-Napoca nr. 887/2006 poate fi asimilată unui „bun” în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, nu poate fi primită apărarea referitoare la netemeinicia acţiunii din perspectiva faptului că nu ar fi fost urmată în totalitate procedura administrativă.
Este de reţinut faptul că statul trebuie să-şi organizeze în aşa fel serviciile oferite cetăţenilor încât să le dea posibilitatea acestora să se bucure în mod real şi concret de drepturile fundamentale ce le sunt recunoscute.
Instanţa a mai reţinut că pasivitatea, tăcerea administraţiei mai mult de 5 ani de la data la care Primăria Municipiului Cluj-Napoca a trimis dosarul reclamantei nu a fost justificată obiectiv.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că s-a încălcat principiul termenului rezonabil, invocând jurisprudenţa CEDO, întrucât în cauză a fost parcursă etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 12737/CC şi analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, ocazie cu care s-a constatat lipsa anumitor înregistrări.
Recurenta mai susţinut că instanţa nu a avut în vedere prevederile Deciziei nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale care stabileşte ordinea de soluţionare a dosarelor de despăgubire, respectiv: dosarele transmise înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 şi cele transmise după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe.
Printr-o ultimă critică, recurenta susţine că în mod greşit instanţa de fond a obligat-o direct la emiterea deciziei, fără a lua în considerare că în vederea emiterii acesteia dosarul reclamantei parcurge procedura de evaluare.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/ dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menţionează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alin. (8) se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7) care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/ propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluţiei instanţei de fond sub acest aspect sunt nefondate.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Una dintre garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerităţii procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde şi durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicţii este condiţionată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, aşa cum este cazul în speţă.
Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-şi organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerinţe, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei, deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Astfel, intervalul scurs de la depunerea notificării şi faptul că reclamanta a fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului naţionalizat din anul 1988 nu poate absolvi pârâta de culpă din perspectiva că nu ar fi fost urmată în totalitate procedura administrativă.
În acest sens s-a pronunţat şi instanţa de fond care a reţinut că refuzul pârâtei de a emite decizia la care este îndreptăţită reclamanta este unul nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinţei civile nr. 599 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4301/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4798/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
