ICCJ. Decizia nr. 4932/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4932/2012
Dosar nr. 265/43/2011
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în primă instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, reclamanta C.E.L. a solicitat în contradictoriu cu Baroul Mureş şi U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 196 din 9 iunie 2011 a Consiliului U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 55 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureş, recunoaşterea dreptului de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv, obligarea pârâţilor să emită decizia de primire a sa în profesia de avocat, cu scutire de examen, ca avocat definitiv, precum şi decizia de înscriere în tabloul avocaţilor definitivi în Baroul Mureş, în termen de 30 de zile, de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 7 iulie 2010 a depus o cerere de înscriere în Baroul Mureş înregistrată sub nr. 322, cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar la data de 3 ianuarie 2011, a fost încunoştinţată că îndeplineşte aceste condiţii, fiind planificată pentru interviu, la data de 04 februarie 2011.
A mai arătat reclamanta că la data fixată pentru interviu a constatat că este vorba despre o lucrare scrisă, un examen propriu-zis, spunându-i-se totodată, de către decanul baroului, că pentru promovarea acestuia nota obţinută trebuie să fie peste 7, iar prin Decizia nr. 55 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureş i s-a respins cererea de înscriere în barou cu scutire de examen, ca urmare, a faptului că nu cunoaşte suficient conţinutul Legii nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat la un nivel care să permită exercitarea profesiei de avocat.
Prin întâmpinare, pârâţii U.N.B.R. şi Baroul Mureş au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. Pârâţii au invocat prevederile Hotărârii U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, potrivit cărora barourile pot decide ca verificarea cunoştinţelor să se facă şi în formă scrisă, iar susţinerea acestei probe în scris a fost adusă la cunoştinţa reclamantei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 215 din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.E.L., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Mureş şi U.N.B.R. şi a anulat Decizia nr. 196 din 9 iunie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R. şi Decizia nr. 55 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureş.
Totodată, Curtea de Apel Târgu Mureş, a recunoscut dreptul reclamantei de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv şi a obligat pârâtul Baroul Mureş să emită decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat, ca avocat definitiv şi de înscriere în tabelul avocaţilor definitivi din Baroul Mureş, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, prin care s-a stabilit că verificarea cunoştinţelor se poate efectua şi în scris, este lipsită de eficienţă juridică în speţă câtă vreme reclamanta şi-a înregistrat cererea de primire în profesie cu scutire de examen anterior adoptării acesteia, respectiv, la 7 iulie 2010. Aşadar, cum Legea nr. 51/1995 nu prevede o astfel de condiţii pentru primirea în profesie cu scutire de examen, atât Statutul cât şi Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010 adaugă la lege.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că sunt nefondate susţinerile pârâţilor referitoare la paralela cu admiterea în magistratură fără examen reglementată de Hotărârea nr. 481 din 19 octombrie 2005 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, întrucât potrivit art. 145 din acest act normativ, în vederea numirii în funcţia de judecător sau procuror, candidaţii apţi din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei şi care se bucură de o bună reputaţie vor susţine un interviu în faţa secţiei corespunzătoare a C.S.M.
Conchizând, judecătorul fondului a constatat că reclamanta îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. "b)" din Legea nr. 51/95 în forma în vigoare la data formulării cererii de către aceasta, fapt care rezultă din actele dosarului şi este atestat şi de pârât prin Adresa nr. 1 din 3 ianuarie 2011, alegerea modalităţii de examinare sub forma unui „interviu” scris este de natură a duce la nulitatea Deciziei nr. 55 din 22 februarie 2011 a Baroului Mureş prin care s-a respins cererea reclamantei.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei Curţii de apel au declarat recurs pârâţii U.B.R. şi Baroul Mureş, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:
Se arată că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Potrivit recurenţilor, textul legal nu conferă un drept subiectiv ci doar o vocaţie în ceea ce priveşte dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În ceea ce o priveşte pe reclamantă se arată că în urma verificărilor cunoştinţelor din materia Legii nr. 51/1995, aceasta nu a obţinut punctajul necesar stabilit, astfel că în mod legal a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat.
Recurenţii susţin că prima instanţă nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 281 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat şi de un act normativ valabil care nu a fost anulat respectiv Hotărârea nr. 902/2010.
II. Decizia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru motivele expuse în continuare.
Înalta Curte a reţinut că la data formulării cererii de primire în profesie de către intimata C.E.L. (7 iulie 2010) dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat aveau următorul cuprins: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”.
Din analiza actelor de la dosar, rezultă că reclamanta a depus cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în data de 7 iulie 2010, iar convocarea la interviu a avut loc la 4 februarie 2011, urmându-se procedura prevăzută de Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, care a stabilit că verificarea cunoştinţelor se poate efectua şi în scris.
Înalta Curte constată că prevederile Hotărârii nr. 902/2010 nu sunt incidente speţei deoarece această hotărâre a fost adoptată ulterior depunerii cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Consiliul Baroului avea obligaţia să examineze cererea din 7 iulie 2010 în conformitate cu prevederile legale în vigoare de la data formulării acesteia, care nu indicau posibilitatea verificării cunoştinţelor şi în scris.
Este de remarcat că procedura verificării cunoştinţelor nu trebuie să se transforme într-un veritabil examen cu notă minimă de trecere, astfel cum s-a procedat în cazul intimatei.
Instanţa de control judiciar reţine că refuzul recurenţilor de a o primi în profesie fără examen, pe motiv că nu a întrunit punctajul stabilit pentru verificarea cunoştinţelor specifice profesiei, apare ca nejustificat şi în mod corect a fost sancţionat de prima instanţă prin admiterea acţiunii. Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluţiei de fond sub acest aspect, sunt nefondate.
Înalta Curte constată că este fondată critica privind greşita obligare a pârâţilor la înscrierea reclamantei direct pe tabloul avocaţilor definitivi.
Potrivit Statutului profesiei de avocat, în forma în vigoare la data soluţionării cererii reclamantului, Consiliul Baroului emite două acte:
- hotărârea motivată prin care se pronunţă asupra cererii de primire în profesie, potrivit art. 21 alin. (3) din Statut;
- decizie de înscriere în Tabloul avocaţilor a celui primit în profesia de avocat, în conformitate cu dispoziţiile art. 19, 20 şi 21 din Legea nr. 51/ 1995, decizie emisă potrivit art. 21 alin. (5) din Statut.
Aşa cum s-a arătat, reclamanta îndeplineşte condiţiile pentru primirea în profesie cu scutire de examen şi va fi emisă decizia de către Consiliul Baroului Mureş în acest sens, însă înscrierea în Tabloul avocaţilor se poate face numai după emiterea acestei decizii şi dacă sunt respectate prevederile art. 19, 20, 21 din lege.
În prezenta cauză nu s-au analizat dovezile din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru înscrierea în Tabloul avocaţilor din judeţul Mureş.
Respectarea acestei prevederi este importantă pentru că nu toţi cei care sunt admişi în profesia de avocat cu scutire de examen pot fi înscrişi pe Tabloul avocaţilor definitivi, aşa cum a solicitat reclamanta, întrucât art. 19 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995 prevede condiţia pentru dobândirea calităţii de avocat definitiv, a promovării examenului de definitivare în funcţia juridică pe care a exercitat-o anterior.
Trebuie verificate şi incompatibilităţile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 51/1995, iar conform art. 21 din Legea nr. 51/1995 trebuie depus jurământul de către cel primit în profesie.
Toate acestea dovedesc că etapa înscrierii în Tabloul avocaţilor este o etapă ulterioară primirii în profesie.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele menţionate, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul formulat de U.N.B.R. şi Baroul Mureş, va fi modificată în parte sentinţa atacată, în sensul că se va înlătura obligaţia înscrierii reclamantei pe tabloul avocaţilor definitivi al Baroului Mureş.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Deşi recursul a fost admis sub aspectul înlăturării obligaţiei de a o înscrie pe reclamantă pe tabloul avocaţilor definitivi, culpa procesuală a pârâţilor subzistă în continuare, prin urmare Înalta Curte apreciază că se impune respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate,
Admite recursul formulat de U.N.B.R. şi Baroul Mureş împotriva Sentinţei nr. 215 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că înlătură obligaţia înscrierii reclamantei pe tabloul avocaţilor definitivi al Baroului Mureş.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu opinia separată a domnului judecător E.A., în sensul desfiinţării sentinţei atacate şi respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4939/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4860/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
