ICCJ. Decizia nr. 4943/2012. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4943/2012
Dosar nr. 3464/1/2012
Şedinţa de la 22 noiembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Decizia nr. 2479 din 28 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva Sentinţei civile nr. 134/CA din 5 iunie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Contestaţia în anulare formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă de către Înalta Curte, prin Decizia nr. 3573 din 26 septembrie 2007.
Petentul B.I. a formulat, împotriva Deciziei nr. 3573 din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, contestaţie în anulare, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 4527 din 4 decembrie 2008.
Împotriva Deciziei nr. 4527 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal B.I. a formulat contestaţie în anulare, fiind respinsă prin Decizia nr. 1156 din 2 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea contestaţiei s-au indicat, ca temei de drept, dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2), art. 318 alin. (1) C. proc. civ., iar în fapt, s-a susţinut că recursul a fost soluţionat cu lipsă de procedură, instanţa de recurs pronunţând o hotărâre nelegală, întrucât dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, fiind omis din greşeală să se cerceteze vreunul dintre motivele de casare.
Prin Decizia nr. 2771 din 13 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei nr. 1156 din 2 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca inadmisibilă şi a aplicat o amendă judiciară, în temeiul art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în cuantum de 500 RON contestatorului B.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că se critică modul în care completele de judecată s-au aplecat asupra actelor dosarului, or aspectele sesizate de contestator exced dispoziţiilor art. 317 - 318 C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte contestaţia în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date asupra recursului.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare B.I., criticând soluţia instanţei ca netemeinică, nelegală şi neconstituţională.
În motivarea contestaţiei s-au indicat, ca temei de drept, dispoziţiile art. 317 alin. (1) şi alin. (2), art. 318 alin. (1) C. proc. civ., iar în fapt, s-a susţinut că recursul a fost soluţionat cu lipsă de procedură, instanţa de recurs pronunţând o hotărâre nelegală, întrucât dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, fiind omis din greşeală să se cerceteze vreunul dintre motivele de casare.
II. Decizia instanţei sesizată cu contestaţia în anulare
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele contestaţiei în anulare formulate în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge contestaţia în anulare, pentru considerentele ce urmează:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege.
Reglementând contestaţia în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., fără ca instanţa de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.
Analizând cererea contestatorului şi hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor care reglementează contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că decizia în cauză nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate.
Or, aspectele sesizate de contestator exced dispoziţiilor art. 317 - 318 C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte contestaţia în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date asupra recursului
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de faţă nu îndeplineşte cerinţele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac şi, în consecinţă, va respinge contestaţia formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare depusă de B.I. împotriva Deciziei nr. 2771 din 13 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4951/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 4940/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
