ICCJ. Decizia nr. 5042/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5042/2012
Dosar nr. 543/42/2011
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamantele D.M.I. şi P.M. au chemat în judecată pârâţii Universitatea S.H., Facultatea de Sociologie-Psihologie şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului solicitând obligarea pârâţilor să emită, să elibereze diplomele de licenţă şi să recunoască promovarea examenului de licenţă în sesiunea iulie 2009, precum şi diplomele emise.
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pârâta Universitatea S.H. a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a solicitat să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licenţă şi suplimentul la diplome pentru reclamanţi, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 50 RON/fiecare zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 296 din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantele D.M.I. şi P.M., în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H., Facultatea de Sociologie-Psihologie şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Instanţa a obligat pârâtele Universitatea S.H. şi Facultatea Sociologie-Psihologie să elibereze reclamantelor diplomele de licenţă, conform studiilor absolvite şi examenului de licenţă promovat în sesiunea iulie 2009, fiind respinsă în rest acţiunea împotriva celor două pârâte.
Instanţa a respins acţiunea împotriva pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ca inadmisibilă şi a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului formulată de pârâta Universitatea S.H.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este întemeiată, întrucât sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar reclamantele nu au formulat către acest pârât o solicitare cu acelaşi conţinut ca al prezentei cereri de chemare în judecată.
Faţă de împrejurarea că reclamantele nu au depus la dosar dovada faptului că s-au adresat pârâtului Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, anterior cererii de chemare în judecată, curtea a respins cererea formulată împotriva acestui pârât ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că reclamantele au absolvit Facultatea de Sociologie-Psihologie, specializarea Psihologie din cadrul Universităţii S.H., forma de învăţământ ID, promoţia 2009 şi au susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, obţinând titlul de licenţiat în psihologie, fapt care rezultă din adeverinţele de licenţă nr. 5740 din 23 iulie 2009, respectiv nr. 5997 din 23 iulie 2009, emise de pârâta Universitatea S.H.
Instanţa a constatat că pârâtele nu au eliberat reclamantelor diplomele de licenţă, fapt ce constituie o nesoluţionare în termenul legal a unei cereri, în sensul dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ.
Având în vedere prevederile legale, care prevăd obligativitatea de emitere a actelor de studii la cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, adeverinţa de absolvire având un termen de valabilitate de maximum 12 luni, curtea a constatat că acţiunea formulată de reclamante este întemeiată, întrucât, prin neeliberarea actelor de studiu în termenul prevăzut de lege, reclamantelor li s-a produs o vătămare.
În ceea ce priveşte cererea reclamantelor ca pârâtele Universitatea S.H., Facultatea Sociologie-Psihologie să le recunoască promovarea examenului de licenţă în sesiunea iulie 2009, precum şi diplomele emise, curtea a constatat că este neîntemeiată, având în vedere, pe de o parte, faptul că prin adeverinţele de licenţă nr. 5740 din 23 iulie 2009, respectiv nr. 5997 din 23 iulie 2009, emise de pârâta Universitatea S.H., aceasta a recunoscut promovarea examenului de licenţa în sesiunea iulie 2009, iar, pe de altă parte, faptul că prin admiterea primului capăt de cerere însăşi pârâta a fost obligată la eliberarea acestor diplome.
Instanţa a reţinut că solicitarea formulată pe calea chemării în garanţie de către pârâta Universitatea S.H. nu poate forma obiectul unei cereri de chemare în garanţie, întrucât între chematul în garanţie Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi pârâtă nu există nicio obligaţie de garanţie sau de despăgubire în cazul neeliberării de către aceasta a diplomelor de studii, motive pentru care cererea de chemare în garanţie a fost respinsă.
3. Recursul declarat de Universitatea S.H.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte respingerea cererii de chemare în garanţie, invocând ca temei al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a arătat că subzistă în sarcina chematului în garanţie obligaţia de a aproba întreg necesarul de formulare, pentru a se putea elibera reclamanţilor diplomele de studii şi suplimentele de diplomă.
S-a arătat că între Universitate şi chematul în garanţie există un raport juridic direct, născut din refuzul expres al Ministerului de a aproba tipărirea formularelor tipizate, care să poată fi folosite la completarea şi eliberarea diplomelor de licenţă, ce atestă absolvirea de către reclamanţi a cursurilor universitare.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 3041 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea Universităţii pârâte la eliberarea diplomei de licenţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act emis de o autoritate publică, care este asimilată unei autorităţi locale, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul.
Înalta Curte a constatat că, învestită cu soluţionarea cauzei Curtea de Apel Ploieşti, nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 1591 alin. (4) C. proc. civ., întrucât nu a verificat dacă este competentă material să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.
Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, în temeiul art. 312 -313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Universitatea S.H. împotriva Sentinţei nr. 296 din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5041/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5052/2012. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
