ICCJ. Decizia nr. 5053/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5053/2012
Dosar nr. 995/57/2011
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. 995/57/2011 reclamanta A.P.I.A. - Centrul Judeţean Hunedoara a chemat în judecată Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a Judeţului Hunedoara reprezentantă prin Curtea de Conturi a României, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea în tot a Încheierii nr. 56 din 27 iulie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei împotriva măsurilor dispuse la punctul 1 din Decizia nr. 19 din 10 iunie 2011 emisă de Camera de Conturi a judeţului Hunedoara şi implicit;
- anularea în tot a Deciziei nr. 19 din 10 iunie 2011 emisă de Camera de Conturi a judeţului Hunedoara, ca fiind netemeinică, precum şi suspendarea executării celor două acte ce fac obiectul litigiului, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 272 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara, împotriva pârâtelor Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a Judeţului Hunedoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 19/2011 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului Hunedoara a stabilit aplicarea unor măsuri:
- Conducerea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara să verifice îndeplinirea condiţiei de eligibilitate privind lipsa datoriilor restante la bugetul de stat şi a datoriilor la bugetele locale, pentru toate cererile eligibile privind PNDC în sectorul zootehnic pentru anul 2009 - 2010, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale locale ale Ministerului Finanţelor Publice şi ale administraţiei publice locale;
- Conducerea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara să analizeze neconcordanţele existente între datele conţinute în documentele de la organele fiscale şi declaraţiile primite pe proprie răspundere ale proprietarilor şi după caz, să aplice prevederile legale în vigoare, respectiv să calculeze debitele restante, majorări şi penalităţi de întârziere, să ia măsuri de recuperare a sumelor acordate necuvenit, dobânzilor şi penalităţilor prevăzute de legislaţia în vigoare.
Pentru îndeplinirea acestor măsuri de către reclamantă, pârâta a stabilit termen: 31 octombrie 2011.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta A.P.I.A. - Centrul Judeţean Hunedoara a formulat contestaţie împotriva actului de control încheiat de pârâtă, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Încheierea nr. 56/2011 a Curţii de Conturi, astfel că reclamanta a depus acţiune în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, sub nr. 995/57/2011.
Instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 125/2006, începând cu anul 2007 se acordă în agricultură scheme de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare sub forma: schemă de plată unică pe suprafaţă, plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, în sectorul zootehnic, schema de plată pentru culturi energetice şi schema de plată separată, pentru zahăr.
La art. 7 sunt stabilite condiţiile generale pentru acordarea acestui sprijin, iar prin art. 13 modul de implementare, condiţii specifice, criteriile de eligibilitate şi termenii de referinţă pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, sunt stabilite, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, prin ordin al ministrului agriculturii.
În anul 2007 a fost emis Ordinul nr. 295/2007 al M.A.D.R. cu aplicabilitate până în 2009 inclusiv, care în art. 2 alin. (1) lit. d) stabileşte că o condiţie specifică pentru acordarea plăţilor naţionale directe complementare în sectorul zootehnic este ca producătorii agricoli să nu aibă datorii la bugetul de stat şi la bugetul local.
În acelaşi sens sunt prevederile Ordinului nr. 215/2010 art. 2 alin. (1) lit. d) cu aplicabilitate pe anul 2010.
Este adevărat că ambele ordine instituie obligativitatea solicitanţilor sprijinului financiar de a depune declaraţii pe propria răspundere că nu au la data solicitării restanţe la bugetul de stat şi local [art. 2 alin. (2) lit. b) din Ordinul 295/2007 şi art. 4 alin. (1) lit. e) din Ordinul 215/2010].
Reclamanta consideră suficient faptul de a verifica existenţa declaraţiei pe propria răspundere, însă aşa cum a reţinut pârâta Camera de Conturi a Judeţului Hunedoara în procesul-verbal de constatare, aceasta reprezenta o măsură necesară urgentării soluţionării cererilor, care însă nu o scutea ulterior pe reclamantă să verifice pe fond îndeplinirea condiţiei prin adrese către administraţiile financiare şi serviciile de taxe şi impozite locale, aceasta reprezentând de fapt un control ulterior impus de prevederile art. 121 din O.U.G. nr. 125/2006, care prevăd că sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor şi penalităţilor prevăzute de legislaţia în vigoare, iar, în plus, persoanele care prin înscrierea sau atestarea de date nereale nu vor mai beneficia de sprijin financiar pentru următorii 3 ani.
Competenţa efectuării acestui control revine indiscutabil A.P.I.A. şi nu Curţii de Conturi a României sub forma sesizării organelor judiciare de urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, deoarece aceasta este cea care acordă sprijinul financiar şi verifică îndeplinirea condiţiilor de acordare.
În consecinţă, în mod corect Camera de Conturi a stabilit ca o abatere de la legalitate nerespectarea prevederilor art. 121 din O.U.G. 125/2006 şi art. 2 alin. (1) din Ordinul nr. 125/2007 privind soluţionarea cererilor de acordare de sprijin financiar în zootehnie (PNDC) pentru anul 2009, astfel că s-au stabilit corect măsuri de recuperare a prejudiciului pentru persoanele verificate de organele camerei de conturi, precum şi măsuri de verificare a condiţiei de eligibilitate pentru toate cererile de sprijin PNDC în anul 2009.
Întrucât în art. 9 din O.U.G. nr. 125/2006 actualizată se prevede că plăţile naţionale directe complementare PNDC în sectorul zootehnic se acordă din bugetul de stat, producătorilor agricoli, persoane fizice sau juridice care deţin, cresc şi exploatează animale producţie, identificate şi înregistrate în sistemul naţional, instanţa a constatat că acestea constituie ajutoare de stat în accepţiunea O.G. nr. 14/2010, astfel că în cauză a apreciat ca fiind aplicabile prevederile art. 13 din această ordonanţă.
În ce priveşte termenul stabilit pentru efectuarea verificărilor, s-a arătat că reclamanta are la îndemână posibilitatea de a solicita prelungirea acestuia.
Instanţa a reţinut că cererea de suspendare a actelor atacate a fost respinsă de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Sentinţa nr. 239/2011, iar în Dosarul nr. 995/57/2011, de faţă, reclamanta nu a mai susţinut cererea.
3. Recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală. A precizat că prin Decizia nr. 19 din 10 iunie 2011 contestată, Curtea de Conturi - Camera de Conturi a Judeţului Hunedoara a constatat şi reţinut în mod greşit o serie de nereguli, obligând conducerea instituţiei reclamante să întreprindă o serie de măsuri, fără a ţine cont de faptul că Centrul Judeţean Hunedoara a procedat la aplicarea dispoziţiilor Ordinului M.A.D.R. nr. 215/2010 cu aplicabilitate pe anul 2010, respectiv a dispoziţiilor Ordinului M.A.D.R. nr. 295/2007 cu aplicabilitate până în anul 2009 inclusiv, conform paşilor de lucru şi a procedurilor elaborate şi aprobate de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, înscrise în manualele de proceduri pentru autorizarea plăţilor naţionale directe complementare în sectorul zootehnic.
S-a arătat că personalul A.P.I.A. este ţinut a face control scriptic şi faptic pentru a verifica existenţa exploataţiilor de bovine înregistrate în Registrul naţional al exploataţiilor şi înscrierea acestora în Registru, iar nu pentru verificarea veridicităţii celei de-a patra condiţii, aceea ca solicitanţii să nu aibă datorii la bugetul de stat şi/sau local.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 3041 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, Decizia nr. 19 din 10 iunie 2011 emisă de Camera de Conturi a judeţului Hunedoara şi Încheierea nr. 56 din 27 iulie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile din regulamentul Curţii de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate faţă de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curţii de apel competenţa de soluţionare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, nu pot contraveni normelor de competenţă stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Judeţului Hunedoara, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Hunedoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara împotriva Sentinţei nr. 272 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Hunedoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5052/2012. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 5065/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
