ICCJ. Decizia nr. 5169/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5169/2012
Dosar nr. 1142/33/2011
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SRL Sintereag a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, solicitând admiterea prezentei plângeri, anularea deciziei din 06 mai 2011 şi pe cale de consecinţă şi a deciziei de impunere din 14 februarie 2011, să se desfiinţeze în totalitate raportul de inspecţie fiscală care a stat la baza emiterii deciziei de impunere şi să se dispună încheierea unui nou raport de inspecţie fiscală care să vizeze aceeaşi perioadă şi aceeaşi bază de impunere, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, prin decizia de impunere din 14 februarie 2011 s-a stabilit în sarcina societăţii reclamante, obligaţii bugetare suplimentare constând în impozite, taxe şi auxiliare în sumă totală de 3.643.852 RON.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie la data de 10 martie 2011, contestaţie care i-a fost respinsă ca neîntemeiată şi nemotivată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A.N.A.F. a solicitat instanţei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Reclamanta SC R. SRL Sintereag a formulat o cerere prin care în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 solicită suspendarea executării deciziei de impunere din 14 februarie 2011 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, decizie emisă de A.N.A.F., Direcţia Generala a Finanţelor Publice Cluj, Activitatea de inspecţie fiscală din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a plângerii formulate în prezentul dosar.
Totodată, prin cererea înregistrată la dosar la 04 octombrie 2011 reclamanta a solicitat în temeiul art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei de impunere din 14 februarie 2011 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea actelor administrativ-fiscale menţionate.
Cu privire la această din urmă cerere la termenul de judecată din 05 octombrie 2011 Curtea a pus în vedere reclamantei să achite o taxă de timbru de 10 RON şi timbru judiciar de 0,3 RON aferente cererii de suspendare şi să consemneze o cauţiune de 10% din suma contestată, obligaţie pe care reclamanta nu şi-a îndeplinit-o.
Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 616 din 26 octombrie 2011 a admis excepţia nelegalei timbrări a cererii de suspendare şi a dispus anularea acestei cereri ca netimbrată.
Totodată,a respins ca neîntemeiate cererile reclamantei privind anularea deciziei din 6 mai 2011 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a deciziei de impunere din 14 februarie 2011 şi a raportului de inspecţie fiscală emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia de netimbrare a cererii de suspendare s-a reţinut că are prioritate şi, că anterior îndeplinirii de către reclamantă a obligaţiei de consemnare a cauţiunii, potrivit art. 215 din O.G. nr. 92/2003, aceasta trebuia să-şi îndeplinească obligaţia de timbrare.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a apreciat că cererile reclamantei privind anularea actelor administrative menţionate în acţiune sunt neîntemeiate, întrucât prin contestaţia formulată, reclamanta nu a invocat nici un argument în combaterea sumei de 2.732.803 RON, în mod corect instanţa apreciind că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată. Sub acest aspect, reţine instanţa de fond, susţinerile reclamantei din cererea introductivă sunt contradictorii, pe de o parte invocând faptul că organul de soluţionare nu a dat dovadă de rol activ, iar pe de altă parte, arătând că nici nu era necesară o astfel de solicitare, deoarece contestaţia îndeplinea toate cerinţele art. 206 C. proc. fisc.
Împotriva acestei sentinţe, considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs reclamanta SC R. SRL.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte constată că deşi recurenta-reclamantă a fost citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 RON, conform dovezii anexate la fila AA a dosarului, aceasta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.
Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de SC R. SRL Sintereag judeţul Bistriţa-Năsăud împotriva sentinţei civile nr. 616 din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5175/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5168/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
