ICCJ. Decizia nr. 5181/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5181/2012
Dosar nr. 1367/44/2011
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul E.V.D. în contradictoriu cu pârâta A.N.V., a solicitat, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună anularea actului administrativ cu caracter individual reprezentat de ordinul din 02 august 2011 emis de Vicepreşedintele A.N.A.F. care conduce A.N.V..
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de funcţionar public şi a ocupat funcţia publică de execuţie de controlor vamal grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 32, la Compartimentul Control fizic din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi.
Potrivit art. 1 din ordinul din 02 august 2011 al Vicepreşedintelui A.N.A.F., care conduce A.N.V., începând cu data de 08 august 2011 a fost eliberat din funcţia publică de execuţie cu consecinţa încetării raporturilor de serviciu.
Apreciind că acest act administrativ unilateral a fost emis în mod nelegal şi abuziv, a solicitat pe calea procedurii administrative prealabile, anularea de către instituţia emitentă - A.N.V.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 203 din 23 aprilie 2012 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că actul administrativ individual de eliberare din funcţie, a fost emis de pârâta A.N.V. în mod legal şi temeinic, în limita competenţelor ce i-au fost conferite prin actul normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea A.N.V., că măsura reorganizării a fost una reală şi a presupus suprimarea a peste 1.400 de posturi, din toate structurile subordonate instituţiei pârâte, că luând la cunoştinţă de urmările ce decurgeau din aprobarea noilor state de funcţii, reclamantul a optat în deplină cunoştinţă de cauză şi de bună voie pentru a participa la testarea profesională organizată în baza unui regulament valabil pentru toţi funcţionarii publici ale căror funcţii au făcut obiectul reorganizării şi, că la această testare reclamanta a obţinut un rezultat inferior contracandidaţilor săi.
Pe cale de consecinţă, constatând că actul administrativ individual de eliberare din funcţia publică a fost emis în urma unui proces transparent de selecţie impus de Legea nr. 188/1999, ce a asigurat şanse egale pentru toţi participanţii, în baza şi în aplicarea ordinelor emise de instituţia publică ierarhic superioară care la rândul ei a acţionat în baza prevederilor H.G. nr. 565/2011, Curtea consideră că nu sunt elemente de fapt sau de drept care să justifice anularea ordinului de eliberare din funcţia publică, acţiunea reclamantului urmând a fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul E.V.D.
Recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
a) Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că cele două ordine emise de către Preşedintele A.N.A.F. sunt acte administrative individuale, deoarece atâta vreme cât prin actul administrativ se stabilesc norme ce trebuiesc respectate de un număr mai mare de persoane, actul respectiv are un caracter normativ iar nu jurisdicţional şi trebuie publicat pentru a fi adus la cunoştinţa acelui grup limitat şi bine determinat de persoane, pentru a le fi opozabil.
b) În mod greşit instanţa de fond a reţinut că în speţă este vorba de un proces de reorganizare şi nu de ocuparea unei funcţii publice, când în realitate este vorba despre modul în care s-a realizat procesul de reorganizare a A.N.V. şi a structurilor subordonate acesteia.
c) Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile H.G. nr. 611/2008 invocate de reclamant, afirmaţie care nu are nici-un suport legal.
d) Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra apărărilor reclamantei, deşi chiar şi în ipoteza în care s-ar admite că nu existau prevederi legale exprese cu privire la modalitatea de organizare şi desfăşurare a examenului, dispoziţiile Legii nr. 188/1999 se completează cu prevederile legislaţiei muncii şi cu reglementările de drept comun după caz.
Recursul este nefondat.
Prin ordinul din 2 august 2011, emis de vicepreşedintele A.N.A.F. s-a dispus începând cu data de 8 august 2011 încetarea raportului de serviciu şi eliberarea recurentului-reclamant din funcţia publică teritorială de execuţie de controlor vamal, grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 32, în cadrul D.J.A.O.V. Galaţi, în temeiul art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată (r2), cu modificările şi completările ulterioare.
Ordinul susmenţionat a fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a ordinelor emise de preşedintele A.N.A.F., şi având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfăşurat în perioada 18-29 iulie 2011 pentru ocuparea funcţiilor publice vacante din cadrul A.N.V.
Criticile potrivit cărora preavizul trebuia eliberat ulterior ordinului de eliberare din funcţie nu sunt întemeiate, acesta fiind emis şi menţionat în actul de eliberare din funcţie.
Sunt neîntemeiate şi criticile privind nulitatea ordinelor, pentru motivul nepublicării în M. Of.
Ordinele respective privesc aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central şi teritorial al A.N.V., organigrama, respectiv aprobarea statului de funcţii al A.N.V. şi a structurilor subordonate, reprezentând acte administrative cu caracter individual, întrucât sunt date pentru punerea în aplicare a măsurilor de organizare din H.G. nr. 110/2009, aşa cum a fost modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011; aşa fiind, nu a existat obligaţia legală de publicare a celor două ordine în M. Of. al României, Partea I, aşa cum, fără temei, susţine recurentul-reclamant.
În ceea ce priveşte necesitatea organizării examenului, rezultă că pentru situaţia vizată, în care se aflau mai mulţi funcţionari publici, au devenit incidente dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, care prevăd organizarea unui examen de departajare la care recurentul-reclamant s-a poziţionat pe un loc inferior celui declarat câştigător, obţinând punctajul final de 140 puncte - „respins”.
De asemenea, contrar susţinerilor recurentului, legalitatea actului de eliberare din funcţie nu poate fi pusă la îndoială, el fiind emis cu respectarea dispoziţiilor legale.
Conform acestor dispoziţii legale, „ Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea”.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului referitoare la indicarea ca temei legal a dispoziţiilor H.G. nr. 611/2008 chiar de către comisiile de examen, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că în cazul în care doi sau mai mulţi candidaţi obţin punctaje egale, în mod corect soluţionarea unei astfel de situaţii s-a făcut prin trimitere la norma generală, respectiv H.G. nr. 611/2008.
Pentru considerentele arătate, constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.V.D. împotriva sentinţei civile nr. 203 din 23 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5183/2012. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5175/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
