ICCJ. Decizia nr. 5184/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5184/2012
Dosar nr. 9625/2/2011
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Revizuentul M.A. a chemat în judecata pe intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se revizuiască sentinţa civila nr. 1523 din 24 martie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 5583/2/2009 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi să fie schimbată în totul sentinţa atacată în sensul de a admite acţiunea formulată de către revizuent şi să se anuleze ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor din 15 martie 2009.
În fapt, revizuentul a arătat că prin acţiunea în contencios administrativ ce a făcut obiectul Dosarului nr. 5583/2/2009 s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal, solicitând anularea ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor din 15 martie 2009 prin care a fost eliberat din funcţie şi pus la dispoziţia Ministerului precum şi actele administrative subsecvente, solicitând totodată şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuita respectiv acordarea de despăgubiri pentru daune materiale cauzate prin raportarea la diferenţele din veniturile salariale care i se cuveneau în condiţiile ocupării efective a funcţiei din care a fost eliberat, deduse din sumele încasate efectiv pentru perioada în discuţiune, actualizate cu indicele de inflaţiei la data plăţii.
Revizuentul a susţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. dar că s-ar putea invoca şi dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
La data de 29 noiembrie 2011 prin întâmpinarea formulată intimatul a invocat excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe faţă de motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
La termenul din 1 februarie 2012 instanţa a pus în vedere revizuentului să-şi precizeze cererea de revizuire sub aspectul temeiului juridic.
Faţă de acest aspect, la 13 martie 2012 revizuentul a arătat că invocă cazul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere hotărârile acestei instanţe din 12 martie 2010 şi din 21 februarie 2010.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 1841 din 14 martie 2012 a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dispunând trimiterea dosarului la această instanţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că revizuentul invocă hotărâri potrivnice pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi că potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ. instanţa mai mare în grad faţă de aceea care a pronunţat hotărârile este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, care poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Din economia reglementării în materia revizuirii, rezultă că admisibilitatea acesteia se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă, această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului cauzei; criticile formulate să se înscrie în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Pentru existenţa motivului de revizuire prevăzut la pct. 7 al acestui text se cere să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, adică elementele caracteristice lucrului judecat, încălcarea acestuia făcând imposibilă executarea simultană a două hotărâri. Într-o atare situaţie legea sancţionează nelegalitatea celei din urmă hotărâri, în condiţiile art. 327 alin. (1) teza finală C. proc. civ., precum şi imposibilitatea executării.
În speţă, această din urmă condiţie de admisibilitate nu este îndeplinită, hotărârile pretins potrivnice nefiind pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neexistând identitatea de părţi cerută de lege pentru cele două dosare, ca element specific autorităţii de lucru judecat, de natură a face imposibilă executarea simultană a celor două hotărâri.
În cauză revizuentul a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1523 din 24 martie 2010.
În speţă hotărârile potrivnice nu conţin elementele autorităţilor de lucru judecat.
Astfel în sentinţa a cărei revizuire o solicită, respectiv nr. 1523 din 24 martie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 5583/2/2009 părţile aflate în litigiu sunt M.A. în calitate de reclamant şi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi ministrul acestuia N.D., ambii în calitate de părâţi, litigiu având ca obiect anularea ordinului din 15 martie 2009.
Pricina ce face obiectul Dosarului nr. 4838/2/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 802/2010, are calitate de reclamat pe N.V.G. iar în calitate de pârât pe M.A.I., deşi se solicită anularea aceluiaşi ordin, respectiv din 15 martie 2009.
Cât priveşte litigiul ce constituie obiectul Dosarului nr. 5587/2/2009 acesta l-a avut ca şi reclamant pe numitul S.M. şi viza anularea unui alt act administrativ.
Din analiza celor expuse mai sus, rezultă că condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză nu este îndeplinită astfel că nefiind întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de M.A. împotriva sentinţei nr. 1523 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5193/2012. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5183/2012. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
