ICCJ. Decizia nr. 5172/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5172/2012
Dosar nr. 3105/2/2011
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.V. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire şi transmiterea ei către Fondul Proprietatea pentru a o converti în acţiuni.
În fapt, arată că prin adresa depusă prin intermediul executorului judecătoresc în baza Legii 10/2001, a formulat cerere în vederea acordării de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Bucureşti, sectorul 5, compus din teren în suprafaţă de 315,00 m.p. şi construcţie demolată, trecută în proprietatea statului în baza Decretului nr. 74/1980.
Prin Dispoziţia Primarului General nr. 5178 din 23 ianuarie 2006, Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a aprobat cererea şi i-a acordat măsuri reparatorii prin echivalent. Dispoziţia a fost comunicată şi Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor spre validare, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
De la data emiterii dispoziţiei din ianuarie 2006 s-a adresat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin mai multe memorii, solicitând emiterea deciziei şi transmiterea acesteia societăţii de administrare a Fondului Proprietatea, însă fără niciun rezultat.
Prin ultimul răspuns primit, din 05 octombrie 2010, pârâta i-a confirmat că dosarul său a fost transmis de Primăria Municipiului Bucureşti Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat în evidenţele acestora, comunicându-i totodată că dosarele se analizează în ordinea înregistrării lor.
Cum în Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 nu se prevede un termen special de emitere a dispoziţiei, pârâta este obligată să răspundă prin emiterea deciziei în termenul de 30 zile.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, la data de 02 mai 2011, prin care a invocat excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 5178/2006 emise de Primăria Municipiului Bucureşti.
A formulat şi cerere de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Bucureşti, prin Primarul General.
În ce priveşte excepţia de nelegalitate, arată pârâta că din analiza actelor existente la dosar s-a reţinut că în susţinerea dreptului de proprietate a fost depus procesul-verbal de înfiinţare a cărţilor funciare din care rezultă că imobilul notificat a fost deţinut în coproprietate de domnii D.I.M. în cotă de 2/4, C.N.N. în cotă de 1/4 şi doamna C.N.V. în cotă de ¼ şi că notificatoarea ar trebui să facă dovada calităţii de moştenitoare de pe urma fiecărui coproprietar în parte, în caz contrar, putând beneficia de măsuri reparatorii numai pentru cotele coproprietarilor de pe urma cărora face dovada calităţii de moştenitor.
Prin adresa din 27 aprilie 2011, Secretariatul Comisiei Centrale a restituit dosarul de despăgubire în original Primăriei Municipiului Bucureşti. Ulterior analizării dosarului de despăgubire, s-a constatat că imobilul compus din teren în suprafaţă de 155 m.p. şi construcţie în suprafaţă de 92 m.p., figurează ca fiind preluat abuziv în baza Decretului nr. 74/1980 din proprietatea domnului B.A. şi că ulterior a fost demolat.
Pârâta a mai invocat excepţia de prematuritate a capătului de cerere privind obligarea sa la transmiterea deciziei către Fondul Proprietatea, pe fond solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Reclamanta a invocat excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate invocate de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, motivând că pe calea excepţiei de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Lega nr. 554/2004, pot fi atacate doar actele administrative şi nu actele juridice civile.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4663 din 05 iulie 2011 a respins excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă, a admis excepţia prematurităţii pe capătul al doilea de cerere pe care l-a respins ca prematur, a obligat pârâta să emită decizia şi a respins cererea de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Excepţia de nelegalitate nu este admisibilă, întrucât dispoziţia primarului este supusă căilor de atac prevăzute de Legea specială nr. 10/2001, neputând fi analizată în contenciosul administrativ nici pe cale principală şi nici pe calea excepţiei de nelegalitate.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că termenul legal de 30 de zile de soluţionare a cererii a fost depăşit, întrucât propunerea acordării de despăgubiri a fost emisă în anul 2006, fiind depăşit orice termen rezonabil, justificat de încărcătura autorităţii competente în emiterea titlului.
Cât priveşte necesitatea completării dosarului, Curtea a dispus înlăturarea acestei apărări, reţinând că pârâta nu are competenţa exercitării unui control de legalitate asupra dispoziţiei primarului, excepţie făcând doar legalitatea respingerii cererii de restituire în natură.
Concluzionând, instanţa de fond a reţinut că cererea de obligare a pârâtei la transmiterea deciziei către Fondul Proprietatea pentru a fi convertită în acţiuni este prematur formulată, în raport de dispoziţiile art. 181 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susţinând în esenţă următoarele critici:
1. Sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte respingerea excepţiei de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 5178/2006 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti, ca inadmisibilă. Astfel, recurenta susţine că dispoziţia în cauză este un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică în regim de putere publică în vederea executării în concret a legii (Legea nr. 10/2001).
per a contrario, recurenta susţine că în ipoteza în care intenţia legiuitorului ar fi fost aceea de a clasifica dispoziţia primarului ca fiind act civil, avizul de legalitate al instituţiei prefectului nu ar mai fi fost necesar.
2. Sentinţa recurată, susţine recurenta este nelegală în ceea ce priveşte respingerea cererii de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Bucureşti, întrucât această entitate a soluţionat notificarea reclamanţilor în procedura administrativă instituită de Legea nr. 10/2001 şi avea obligaţia legală să transmită dosarul aferent notificării, însoţit de actele prevăzute de pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005.
Printr-o ultimă critică, recurenta susţine că în mod greşit instanţa de fond a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea directă a deciziei conţinând titlul de despăgubire fără a lua în considerare că impunerea unei astfel de obligaţii poate conduce la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, care nu poate fi pusă în executare, având în vedere aspectele legate de legalitatea dispoziţiei emise de entitatea notificată, devenind aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este întemeiat pentru motivele şi în limitele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă este beneficiara Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 5178 din 23 ianuarie 2006, privind aplicarea Legii nr. 10/2001, dispoziţie prin care i s-a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 5, şi care a fost transmisă împreună cu dosarul autorităţii publice recurente în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul fiind înregistrat sub nr. 19760/CC.
Judecătorul fondului a reţinut în mod corect că dosarul privind Dispoziţia nr. 5178 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă pentru o perioadă de 5 ani de la emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificării.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nesoluţionarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.
Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653/22.07.2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite”.
În privinţa acestor dispoziţii, instanţa de recurs reţine că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:
- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;
- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;
- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere însăşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;
- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.
În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat că sunt constituţionale, aşa cum s-a arătat mai sus.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi al art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi admis şi sentinţa recurată va fi modificată, în parte, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 4663 din 05 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că emiterea deciziei-titlu de despăgubire urmează să fie făcută în termen de 30 zile de la data de 15 mai 2013.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5092/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5304/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
