ICCJ. Decizia nr. 5304/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5304/2012
Dosar nr. 6323/2/2011
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul H.S., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pârât.
În motivarea cererii reclamantul a arătat următoarele:
În fapt, prin cererea din 27 ianuarie 2009, adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către domnul E.P., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ în care domnul H.S.
S-a mai arătat că, aşa cum rezultă şi din cuprinsul notei de constatare din 13 mai 2011, precum şi al înscrisurilor ataşate acţiunii, domnul H.S., având gradul de maior şi funcţia de şef al Biroului de Contrainformaţii din cadrul U.M. X Brăila, Direcţia a IV-a, a aprobat verificarea unui militar în termen, semnalat că „în urma unui control efectuat pentru a stabili modul cum se respectă ordinea şi disciplina la obiectele personale ale militarilor din anul I, s-a găsit asupra soldatului A.D. o icoană care scria pe ea «Oastea Domnului». Icoana a fost ridicată şi distrusă de organul de partid ” . Scopul urmăririi informative era de a stabili „ dacă face parte din secta religioasă «Oastea Domnului» ”; „dacă are manifestări mistico-religioase pe linia acestei secte”; „dacă încearcă să mai introducă în unitate astfel de materiale mistice şi dacă el desfăşoară activitate mistică şi încearcă să atragă şi pe alţi militari”, precum şi „dacă, eventual, el nu este sectant şi sunt numai părinţii, care i-au dat icoana respectivă”. Pentru realizarea scopului, au fost aprobate de către pârât următoarele măsuri informativ-operative:
- interceptarea corespondenţei;
- control secret la obiectele personale.
Ulterior, în aceeaşi acţiune informativă, pârâtul a aprobat şi alte măsuri informativ-operative:
- încadrarea persoanei urmărite cu surse în vederea stabilirii: „dacă poartă discuţii mistice, cu cine şi dacă vrea să atragă şi pe alţi militari”; „ce probleme abordează în discuţii, să caute să-l invite în învoire pentru a vedea dacă este de acord. Va purta discuţii cu privire la activitatea de la navă şi despre pregătirea pe care o fac. Atunci când participă la lecţiile politice să vadă care-i este reacţia, iar după aceea, în pauză, să-l abordeze în discuţii să vadă ce spune despre pregătirea respectivă, ce a înţeles. Să vadă cu cine se mai află în relaţii şi discuţiile pe care le poartă”;
- interceptarea corespondenţei interne;
- scoaterea soldatului din şcoala de gradaţi „având în vedere că este sectant”.
Măsurile propuse de către pârât a fost puse în aplicare aşa cum rezultă şi din materialele depuse în probatoriu.
În calitate de locotenent colonel şi şef al Serviciului Contrainformaţii din cadrul U.M. Y Giurgiu, Direcţia a IV-a, domnul H.S. a propus influenţare pozitivă a unui militar la U.M. Y, semnalat „că prin intermediul părinţilor întreţine relaţii cu rudele din străinătate, care periodic vin în ţară la tratament”.
Măsura propusă de către pârât a fost pusă în aplicare aşa cum rezultă şi din materialele depuse în probatoriu.
În final, a arătat reclamantul că activităţile desfăşurate de către domnul H.S., în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată:
- dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice;
- dreptul la libertatea conştiinţei şi a religiilor prevăzut de art. 30 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (7), alin. (8), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. (1) şi alin. (5) şi art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, adoptat prin Hotărârea Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nr. 2/2008, precum şi pe dispoziţiile art. 112 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 5932 din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul H.S. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului H.S.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noţiunea de lucrător al Securităţii ca fiind „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Din cuprinsul acestei prevederi legale, rezultă că pentru a se putea reţine calitatea invocată, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
1. Persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989.
Or, în speţa dată, această condiţie este asigurată deoarece pârâtul a avut gradul de maior şi funcţia de şef al Biroului de Contrainformaţii din cadrul U.M. X Brăila, Direcţia a IV-a.
2. În calitatea menţionată la pct. 1, persoana să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
A constatat prima instanţă că toate măsurile întreprinse de către pârât au încălcat flagrant drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare şi la acea dată. Acţiunile întreprinse de pârât, astfel cum acestea sunt descrise în nota de constatare, anexată acţiunii, au presupus grave imixtiuni în viaţa privată, încălcându-se concomitent, şi dreptul fundamental la libertatea de opinie şi de exprimare.
A mai reţinut Curtea de Apel că, din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securităţii care, respectând instrucţiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de pactele internaţionale, la care România era parte, respectivul se înscrie în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare.
A mai apreciat instanţa de fond că susţinerea pârâtului, în sensul că nu a făcut decât să respecte legile în vigoare la acel moment, nu este întemeiată, deoarece acesta ca persoană înzestrată cu liber-arbitru, avea posibilitatea de opţiune, de a nu vătăma drepturile şi libertăţile fundamentale ale semenilor săi. Nu mai puţin, pârâtul avea funcţie de conducere, astfel încât puterea sa de decizie şi deci, de neluare a unor astfel de acţiuni vătămătoare pentru alţii, era foarte mare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul H.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin criticile aduse sentinţei atacate, recurentul-pârât susţine, în esenţă că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a pârâtului.
Se afirmă că acţiunile descrise prin nota de constatare depusă de autoritatea reclamantă la dosar şi care au fost reţinute de instanţa de fond în motivarea soluţiei, nu au fost de natură să suprime sau să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ele desfăşurându-se fără ca persoana vizată să le cunoască şi fără a i se interzice practicarea unei anumite religii.
Recursul este întemeiat.
Examinând recursul prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ. şi a motivelor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţi pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu”.
Din analiza dispoziţiilor legale sus-menţionate, rezultă că acţiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată, poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea sau, din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 şi 5 din ordonanţă.
În speţă, numitul E.P. a solicitat verificarea recurentului-pârât, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ.
Este obligatoriu, în aceste condiţii, ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al numitului E.P., în scopul constatării calităţii de lucrător al Securităţii al recurentului.
Din actele depuse la dosarul de fond, nu rezultă îndeplinirea condiţiilor deja expuse mai sus.
Din nota de constatare emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată, rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea dosarului numitului A.D., precum şi a dosarului numitului M.N.V. şi nicidecum la instrumentarea dosarului persoanei care a cerut verificarea, respectiv E.P.
Faţă de acestea, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să admită recursul formulat, să se caseze sentinţa recurată şi, pe fond, să se dispună respingerea acţiunii în constatare formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de H.S., împotriva sentinţei civile nr. 5932 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5172/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5418/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
