ICCJ. Decizia nr. 5186/2012. Contencios. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5186/2012

Dosar nr. 2316/2/2012

Şedinţa publică de la 6 decembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de fond

Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2012 sub nr. 2316/2, reclamanta SC Bursa Română de Mărfuri SAa solicitat anularea deciziei nr. 3 din 9 februarie 2012 emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei şi obligarea acestuia la reanalizarea plângerii şi deschiderea investigaţiei în problematica expusă în plângerea sa din 14 noiembrie 2011.

La termenul din 19 septembrie 2012, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) lit. f), art. 23 alin. (1) şi art. 28 lit. c), excepţie cu privire la care pârâtul a susţinut că este inadmisibilă pe considerentul că nu are legătură cu cauza.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 7 noiembrie 2012 a respins cererea de sesizarea a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea art. 10 alin. (2) lit. f), art. 23 alin. (1) şi art. 28 lit. c) din Legea nr. 123/2012, excepţia fiind inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că excepţia nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Astfel, s-a reţinut, în esenţă, că decizia contestată a fost emisă la data de 9 februarie 2012, anterior adoptării şi intrării în vigoare a Legii nr. 123/2012, care conţine articole invocate de reclamantă ca fiind neconstituţionale.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva Încheierii de şedinţă din 7 noiembrie 2012 a formulat recurs reclamanta SC Bursa Română de Mărfuri SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii recurate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, precum şi suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

În motivarea cererii de recurs, recurenta susţine, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea art. 10 alin. (2) lit. f), art. 23 alin. (1) şi art. 28 lit. c) din Legea nr. 123/2012, deşi, în cauză, nu este incident nici un caz de inadmisibilitate din cele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Se menţionează că nu mai are relevanţă faptul că la data emiterii deciziei nr. 3 din 9 februarie 2012 dispoziţiile legale vizate de excepţia de neconstituţionalitate nu erau încă în vigoare, aflându-se în formă de proiect şi devenind ulterior lege, fără nicio modificare, întrucât în eventualitatea admiterii cererii de chemare în judecată, Consiliul Concurenţei ar trebui să desfăşoare o investigaţie în baza dispoziţiilor în vigoare ale art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 123/2013.

Intimatul Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală şi temeinică încheierea recurată, întrucât o cauză de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate este irelevanţa acesteia în litigiul dedus judecăţii, chiar dacă celelalte condiţii de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate ar fi îndeplinite în speţă.

3. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

După cum se constată, prin încheierea din 7 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, reţinând că nu este îndeplinită condiţia care impune ca dispoziţiile atacate cu excepţia de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale; (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora; (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.

Potrivit acestor dispoziţii legale, se impune, pentru a se aprecia că o excepţie de neconstituţionalitate este admisibilă, a fi îndeplinite cerinţele cumulative impuse de art. 29 alin. (1)-(3) din legea menţionată, printre care şi aceea ca dispoziţiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.

Or, în cauză, este necontestat faptul că dispoziţiile legale vizate de excepţia de neconstituţionalitate invocată sunt cuprinse în Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi gazelor naturale, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 485/16.07.2012, fiind ulterioare deciziei nr. 3 din 9 februarie 2012 contestată în cauză.

Prin urmare, prevederile Legii nr. 123/2012 faţă de care reclamanta-recurentă a formulat excepţie de neconstituţionalitate, nu au stat la baza emiterii actului administrativ contestat, situaţie de altfel necontestată de părţi şi, în consecinţă, nu este îndeplinită cerinţa impusă de dispoziţiile art. 29 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la legătura acestora cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC Bursa Română de Mărfuri SA împotriva încheierii de şedinţă din data de 7 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5186/2012. Contencios. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs