ICCJ. Decizia nr. 5204/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5204/2012
Dosar nr. 2301/1/2012
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 22 septembrie 2012, Consiliul Superior al Magistraturii a înaintat recursul declarat de judecător cpt. magistrat D.S.M. împotriva hotărârii nr. 192 din 15 martie 2012 pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva hotărârii nr. 135 din 7 martie 2012 pronunţată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii nr. 192 din 15 martie 2012 pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi, pe cale de consecinţă, anularea hotărârii nr. 135 din 7 martie 2012 pronunţată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi a hotărârii nr. 21 din 21 februarie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 25 martie 2012 prin care a fost respinsă cererea de înscriere la concursul de promovare efectivă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi să se constate că îndeplineşte toate condiţiile de participare la concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii în data de 25 martie 2012 pentru promovarea efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, respectiv în vederea ocupării unui din locurile vacante aflate în organizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Hotărârea atacată a fost considerată nelegală şi netemeinică, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 teza a II-a C. proc. civ. pentru că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În fapt, recurentul a arătat că a formulat cerere de înscriere la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor din 25 martie 2012 optând pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi pentru specializarea Drept penal.
În urma verificării cererii sale, Comisia de organizare a concursului a apreciat că nu îndeplineşte condiţiile de participare la concurs pentru că este cadru militar activ.
Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată împotriva hotărârii comisiei, iar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins, prin hotărârea atacată, contestaţia împotriva hotărârii Comisiei pentru judecători.
S-a apreciat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv:
- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor;
- art. 44 din Legea nr. 303/2004;
- art. 5 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
- art. 4 şi art. 34 din acelaşi Regulament.
Legea instituie trei condiţii, expres şi limitativ prevăzute de art. 44 alin. (1) din lege: calificativul la ultima evaluare, lipsa sancţiunilor disciplinare în ultimii 3 ani şi condiţiile de vechime în funcţie, iar promovarea se poate face numai la instanţele sau parchetele imediat superioare.
Din nicio dispoziţie legală nu rezultă, pentru judecătorii militari care sunt ofiţeri activi ai Ministerului Apărării Naţionale, vreo incapacitate sau vreo decădere cu privire la cariera lor profesională.
Recurentul a arătat că îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art. 4 şi 5 din Regulament.
Cu privire la instanţa la care a solicitat promovarea, Curtea de Apel Bucureşti, aceasta este instanţa imediat superioară celei la care funcţionează recurentul în prezent (Tribunalul Bucureşti) pentru că instanţele militar sunt organizate şi funcţionează la fel ca şi instanţele civile, conform Legii nr. 304/2004, iar menţionarea distinctă a instanţei militare faţă de cea civilă, nu înseamnă că ele sunt parte a unui alt sistem judiciar decât cele civile.
Calitatea de cadru militar activ a judecătorilor militari nu poate constitui o cauză de natură a conduce la respingerea cererii de participare la concurs, iar prin hotărârea atacată se generează o discriminare incompatibilă cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie pentru că se induce ideea că îndreptăţirea de a participa la concursul de promovare într-o funcţie de execuţie la Curtea de Apel Bucureşti ar aparţine doar judecătorilor ce funcţionează la instanţele civile, deşi art. 43-47 nu prevăd acest lucru.
S-a invocat faptul că practica Înaltei Curţi este contradictorie deoarece în decizia nr. 1979 din 12 aprilie 2007 s-a reţinut că „în situaţia în care e declarat reuşit la concursul pentru funcţia de judecător militar, acea persoană are posibilitatea ca înainte de numirea sa ca judecător militar să solicite şi să obţină reactivarea ca ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale”.
În schimb, în decizia nr. 4327/2011 Înalta Curte a reţinut că promovarea judecătorilor de la instanţele militare se poate face doar la instanţa militară imediat superioară, iar nu şi la o instanţă superioară civilă.
Potrivit deciziei nr. 4327 din 23 septembrie 2011 a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, nici un judecător militar nu ar putea accede la funcţia de judecător la instanţa supremă decât dacă s-ar transfera, în prealabil înscrierii la concurs, la o instanţă civilă, ceea ce ar fi de neacceptat, susţine recurentul, cu atât mai mult cu cât această condiţie nu îi este cerută unui procuror care se înscrie pentru concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că prin decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006 a Curţii Constituţionale a fost declarat neconstituţional art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
A apreciat recurentul că dispoziţiile art. 43 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că promovarea judecătorilor de la instanţele militare se poate face doar la instanţa militară imediat superioară, iar nu şi la o instanţă superioară civilă şi că, pentru a putea participa la un concurs de promovare efectivă la o instanţă civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la o instanţă militară la una civilă.
Diferenţa de tratament între judecătorii care funcţionează la o instanţă civilă şi cei care funcţionează la o instanţă militară nu se bazează pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.
Stabilind pentru înscrierea la concursul de promovare în funcţia de judecător la o instanţă civilă condiţia negativă pentru candidaţi de a nu avea calitatea de cadru militar activ (condiţie obligatorie pentru ca un judecător militar să poată funcţiona la o instanţă militară), Comisia, secţia pentru judecători şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, susţine recurentul, au adăugat o nouă condiţie pentru promovare, inexistentă în actele normative care reglementează procedura promovării în funcţiile de execuţie a judecătorilor, iar discriminarea făcută între judecătorii militari şi judecătorii care funcţionează la o instanţă civilă este evidentă.
S-a făcut referire la hotărârea nr. 140 din 26 aprilie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din care rezultă că a fost promovat în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie un judecător miliar, iar trecerea sa în rezervă s-a făcut ulterior hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge, cu majoritate, recursul declarat pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză a fost atacată hotărârea nr. 192 din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantul D.S.M., judecător cu grad de tribunal la Tribunalul Militar Bucureşti, împotriva hotărârii nr. 135 din 7 martie 2012 a secţiei pentru judecători prin care a fost respinsă contestaţia împotriva hotărârii nr. 22 din 28 februarie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din 25 martie 2012.
Comisia de organizare a concursului din 25 martie 2012 a respins cererea de înscriere la concurs formulată de D.S.M. având în vedere că la data înscrierii la concursul de promovare pentru Curtea de Apel Bucureşti, în calitate de judecător militar, deţine statutul de militar activ.
În hotărârea atacată s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorii şi procurorii pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare, iar instanţele imediat superioare sunt cele enumerate expres şi limitativ în Titlul II, cap.II din Legea nr. 304/2004.
Problema care se impune a fi soluţionată în cauză este aceea dacă un judecător militar poate participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie la o instanţă civilă.
Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, promovarea judecătorilor şi procurorilor se face prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel, sau, după caz, parchete, iar conform art. 44 alin. (1) din acelaşi act normativ, judecătorii şi procurorii pot participa la concursul de promovare la instanţele sau pachetele imediat superioare.
În hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 64/2006, cu modificările ulterioare, în art. 4 alin. (1) se prevede că „Promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţie de execuţie sau pe loc, se face în gradul imediat superior celui pe care îl deţine judecătorul sau procurorul, până la nivelul curţii de apel, pentru judecători, respectiv până la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru procurori”.
În art. 4 alin. (3) din aceeaşi hotărâre, se prevede posibilitatea ca judecătorii şi procurorii să poată candida pentru promovare efectivă la oricare dintre instanţele şi, respectiv, parchetele pentru care s-au stabilit posturi vacante, indiferent de instanţe sau parchetul la care funcţionează.
Din interpretarea acestor dispoziţii, precum şi în raport de prevederile art. 34 din hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 de aprobare a Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor care prevăd că dispoziţiile din acest regulament se aplică şi judecătorilor şi procurorilor militari, rezultă că promovarea judecătorilor de la instanţele militare se poate face la instanţa imediat superioară dar tot militară.
Recurentul deşi susţine că îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru a participa la concursul de promovare, plecând de la dispoziţiile mai sus invocate, se constată că recursul, judecător la tribunalul militar putea să participe la concursul de promovare pentru un post vacant la o instanţă imediat superioară, dar tot în cadrul instanţelor militare.
Sunt nefondate susţinerile recurentului că instanţa la care a solicitat promovarea (Curtea de Apel Bucureşti) ar fi instanţă superioară celei la care funcţionează în prezent recurentul (Tribunalul Militar Bucureşti), deoarece, potrivit art. 56 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, instanţele militare sunt: tribunalele militare, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi Curtea Militară de Apel Bucureşti.
Recurentul a invocat faptul că prin hotărârea atacată s-ar crea o stare de discriminare şi care n-ar avea o justificare rezonabilă şi obiectivă, însă aceste susţineri sunt nefondate.
Premisa de la care porneşte recurentul atunci când susţine existenţa discriminării este greşită deoarece acesta nu are statut de judecător, ci de judecător militar.
Dacă ar fi fost judecător la tribunal nu i s-ar fi refuzat participarea, dacă erau îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege, la concursul de promovare în funcţia de execuţie pentru un post vacant la curtea de apel, ci refuzul s-a datorat faptului că este judecător militar şi solicită promovarea la o instanţă civilă.
Prin urmare, recurentul nu se află într-o situaţie comparabilă cu cei faţă de care invocă discriminarea şi, deci, nu suntem în prezenţa unei discriminări.
Referitor la practica contradictorie a Înaltei Curţi în această problemă, se constată că şi aceste susţineri sunt nefondate.
Mai întâi, decizia nr. 1979 din 12 aprilie 2007 este o decizie de speţă şi nu reprezintă o practică a instanţei supreme.
În al doilea rând, soluţia dată în acea speţă nu prezintă relevanţă în cauză pentru că ea se referă la situaţia unei cereri formulată de un judecător de la o instanţă civilă care a participat la un concurs organizat pentru un post vacant la o instanţă militară şi viza interpretarea art. 32 din Legea nr. 303/2004.
În problema ce face obiectul prezentei cauze, soluţiile pronunţate anterior (decizia nr. 3650 din 22 iunie 2011, decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011) au fost identice.
Recurentul a invocat în motivele de recurs că dispoziţiile art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale, dar nu a depus motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, deşi a fost citat expres cu această cerinţă, astfel că nu a putut fi analizată o eventuală cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu această excepţie.
Deşi se susţine de către recurent că prin actele contestate în prezenta cauză s-a adăugat o nouă condiţie pentru promovare, care este inexistentă în actele normative ce reglementează promovarea judecătorilor, se constată că nu era necesar ca în lege să se prevadă condiţia negativă (aceea de a nu fi cadru militar activ) pentru situaţia în care un judecător militar doreşte să participe la concursul organizat pentru ocuparea unei funcţii vacante ce face parte din organigrama unei instanţe civile, deoarece chiar art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 4 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 se referă la instanţele şi parchetele imediat superioare.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului privind imposibilitatea unui judecător militar de a accede la funcţia de judecător la instanţa supremă şi acestea se constată că sunt nefondate având în vedere dispoziţiile art. 52-527 din Legea nr. 303/ 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare şi cele ale hotărârii nr. 74 din 31 ianuarie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
În aceste condiţii sunt lipsite de relevanţă referirile recurentului la o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 2005 referitoare la promovarea unui judecător militar în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie deoarece atunci era aplicabilă o altă procedură de promovare la instanţa supremă.
Apreciind că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul ca nefondat, cu majoritate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate,
Respinge recursul declarat de D.S.M. hotărârii nr. 192 din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5186/2012. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 5206/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
