ICCJ. Decizia nr. 5210/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5210/2012
Dosar nr. 362/44/2011
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantele SC M.H. SRL şi SC M. SRL au solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. Bucureşti, obligarea acesteia să accepte intrarea în ţară a produsului sare pentru consum uman, fără condiţionarea prezentării unui buletin de analiză pentru stabilirea radioactivităţii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantele au precizat că importă din Ucraina sare, iar începând cu data de 25 mai 2009, prin invocarea notei de serviciu din 20 mai 2009 emisă de A.N.S.V.S.A., în aplicarea regulamentului CE nr. 733/2008 i s-a solicitat prezentarea unui buletin de analiză eliberat de un laborator acreditat din Comunitatea Europeană .
Susţine reclamanta că această solicitare este un abuz, iar printre produsele precizate limitativ în anexele I, II şi III nu se regăseşte sarea destinată consumului uman.
Mai mult, potrivit art. 1 din Regulamentul CE nr. 178/2002 instituirea unui control taxabil se realizează la un interval de 3 luni atât documentar, cât şi direct, iar verificarea de către pârâtă prin condiţionarea eliberării unui buletin de analiza pentru fiecare vagon de sare importat este abuzivă .
În fine, reclamantele au apreciat că acest control este abuziv, întrucât din analizele efectuate nu s-a evidenţiat un nivel de radioactivitate mai mare decât cel admis.
În drept, au invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, Regulamentele CE nr. 178/2002, 882/2004, 733/2008 şi Ordinul nr. 35/2006
Prin întimpinarea formulată, pârâta A.N.S.V.S.A. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat conform art. 1201 C. civ., având în vedere că anularea Notei de serviciu nr. 201/2009 a făcut obiectul dosarului nr. 1075/44/2009, soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 3482/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca nefondată
având in vedere că din răspunsul Comisiei Europene nu rezultă că
intrarea în tară a produsului sare pentru consum se poate efectua fără prezentarea unui buletin de analiză, ci doar că prin impunerea unor anumite restricţii asupra importurilor de sare nu se poate invoca Regulamentul nr. 733/2008.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2011 a respins ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere că în cauză nu există identitate de obiect, nefiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţa nr. 334 din 26 octombrie 2011 respins acţiunea formulată de reclamantele S.C. M.H. SRL şi S.C. M. SRL în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. Bucureşti, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă, că din răspunsul Comisiei Europene din 21 iunie 2010 referitoare la plângerea reclamantelor înregistrată reiese că sarea reprezintă un produs pentru care nu se aplică prevederile regulamentul CE nr. 733/2008, iar autorităţile romane nu vor invoca această prevedere legală a comunităţii pentru a impune restricţii asupra importurilor de sare din alte ţări.
Pe de altă parte, reiese că în luna octombrie 2010 reclamantele au primit răspuns de la autorităţile române prin care erau informate că prevederile interne au fost modificate şi nu mai includ nici o referire la prevederile regulamentul CE nr. 733/2008.
Potrivit art. 2 lit. b) din H.G. nr. 1415 din 18 noiembrie 2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.S.V.S.A. şi a unităţilor din subordinea acesteia, unul din obiectivele din domeniul său de activitate, îl reprezintă activitatea de control, prin care se dispune şi se asigură supravegherea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul său de activitate.
Solicitarea reclamantelor ca parata să fie obligată să accepte intrarea în ţară a produsului sare pentru consum uman, fără condiţionarea prezentării unui buletin de analiză pentru stabilirea radioactivităţii, ar fi în contradicţie cu însăşi atribuţiile stabilite în sarcina paratei de către legiuitor prin H.G. nr. 1415/2009, aceasta cu atât mai mult cu cit solicitarea reclamantelor nu se referă un anumit import de sare, ci vizează o solicitare ca pentru viitor să nu prezinte acest buletin de analiză pentru stabilirea radioactivităţii.
Mai arătă instanţa că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 178/2002 reprezintă baza pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a intereselor consumatorilor în legătură cu produsele alimentare, luând în considerare, în special, diversitatea aprovizionării cu produse alimentare, inclusiv produse tradiţionale, asigurând, în acelaşi timp, funcţionarea eficientă a pieţei interne, iar statele membre, potrivit art. 6 trebuie să evalueze riscul, inclusiv prin efectuarea de controale, de solicitarea prezentării unor buletine, cum este cazul în speţă.
Concluzionează instanţa de fond că solicitarea reclamantelor este în contradicţie şi cu dispoziţiile H.G. nr. 1415/2009, precum şi cu cele ale regulamentelor nr. 882/2004 şi nr. 178/2002, care impun autorităţii pârâte conform atribuţiilor sale, exercitarea de controale fizice şi documentare, care includ prezentarea unor buletine de analiză.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 334 din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele S.C. M.H. SRL şi S.C. M. SRL, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- în mod greşit s-a reţinut în considerentele hotărârii autoritatea de lucru judecat prin raportare la decizia nr. 3482 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile în care prin Încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2011 a fost respinsă această excepţie;
- în mod greşit a fost obligată să prezinte un buletin de analiză a radioactivităţii întocmit de Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară Bucureşti pentru fiecare vagon cu sare importat din Ucraina, această măsură încălcând principiul proporţionalităţii reglementat de Codul bunei administraţii aprobat de CM/Rec(2007) şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie.
Se susţine că această obligaţie impusă îi generează costuri din taxa de verificare pe fiecare probă şi din locaţia vagoanelor ce transportă produsul importat.
Intimata-pârâtă A.N.S.V.S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Se menţionează că în cauză corect s-a reţinut că decizia nr. 3482 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se bucură de autoritate de lucru judecat în privinţa celor constatate asupra problemei deduse judecăţii, respectiv condiţionarea intrării în ţară a produsului sare pentru consum uman de un buletin de analiză pentru stabilirea radioactivităţii emis de Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară.
De asemenea, se susţine că în mod corect atât instanţele naţionale cât şi Comisia Europeană, Directorul General de Energie, au apreciat că măsura este legală şi se impune în raport de interesul public al siguranţei alimentelor şi sănătăţii populaţiei.
Mai mult, măsura contestată a fost impusă şi altor importatori de sare din Ucraina, care s-au conformat acesteia. Au fost omologate 8 laboratoare judeţene pentru testarea radioactivităţii, pentru a nu fi afectată activitatea agenţilor economici, măsurile luate fiind adecvate, necesare şi nediscriminatorii, impunându-se pentru asigurarea siguranţei şi a protecţiei consumatorului român şi european.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Critica referitoare la reţinerea greşită a autorităţii de lucru judecat în privinţa celor constatate prin decizia nr. 3482/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este fondată.
Într-adevăr, prin Încheierea din 18 octombrie 2011 pronunţată în cauză de instanţa de fond, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 1075/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi, reţinându-se că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1201 C. civ., respectiv nu există identitate de obiect între cauza menţionată şi cauza de faţă.
Prin Sentinţa nr. 334 din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, respectiv, în considerentele acesteia, s-a reţinut că decizia nr. 3482/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie „se bucură de autoritate de lucru judecat în privinţa celor constatate, respectiv solicitarea pârâtei de a se prezenta în cadrul controlului documentar a unui buletin de analiză pentru stabilirea radioactivităţii, conform notei de serviciu nr. 201/2009”.
Puterea de lucru judecat prezintă un aspect pozitiv pentru partea care a câştigat procesul, în sensul că aceasta se poate prevala de dreptul necunoscut prin hotărârea rămasă definitivă într-o nouă judecată, fără ca partea adversă sau instanţa să mai poată lua în discuţie existenţa dreptului, dar şi un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, întrucât nu mai poate pune în discuţie dreptul său într-un alt proces. Aspectul negativ va intra în funcţiune dacă într-un al doilea proces, între aceleaşi părţi, se încearcă valorificarea aceleiaşi pretenţii.
Prin decizia nr. 3482 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantelor SC M. SRL Galaţi şi SC M. SRL Galaţi, referitoare la nelegalitatea solicitărilor pârâtei A.N.S.V.S.A. transmise prin nota de serviciu nr. 201 din 20 mai 2009, de a se prezenta pentru produsul sare importat din Ucraina un buletin de analiză eliberat de un laborator de referinţă acreditat, din Comunitatea Europeană şi obligarea acesteia să accepte buletinele de analiză întocmite de Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Bucureşti.
Instanţa de recurs, prin decizia nr. 3482 din 22 iunie 2010, a reţinut că sunt întemeiate criticile recurentei A.N.S.V.S.A. Bucureşti, în sensul rămânerii fără obiect a celui de-al doilea petit al acţiunii, reţinându-se că a fost emis documentul din 1 iulie 2009 prin care se menţiona că toate produsele alimentare încadrate în codul tarifar 25.01. pot fi introduse pe teritoriul României însoţite, raportat la nivelul de contaminare radioactivă, de un buletin de analiză eliberat de Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară.
Deci, problema de drept ce vizează prezentarea la intrarea în ţară, pentru produsul sare importat, a unui buletin de analiză pentru stabilirea radioactivităţii care să fie eliberat de către Institutul de Igienă, a fost soluţionată irevocabil prin decizia menţionată. Astfel, în mod corect instanţa de fond a apreciat cu privire la efectele/aspectele puterii de lucru judecat asupra celor statuate cu referire la această problemă.
În altă ordine, din cuprinsul cererii de recurs, se constată faptul că recurenta-reclamantă a susţinut că nu contestă dreptul autorităţii pârâte de a impune această măsură a prezentării unui astfel de buletin de analiză a radioactivităţii pentru produsul importat, ci doar a solicitat ca instanţa de judecată să limiteze prezentarea acestuia prin raportare la o anumită perioadă de timp sau să nu mai fie impus pentru fiecare transport în parte.
Referitor la aceste aspecte, în mod corect instanţa de fond a reţinut că măsura impusă a avut ca temei dispoziţiile H.G. nr. 1415/ 2009, Regulamentul CE nr. 882/2004, Regulamentul nr. 178/ 2002.
De asemenea, nu se poate reţine critica în sensul că măsura impusă încalcă principiul proporţionalităţii reglementat de Codul bunei administraţii aprobat prin Recomandarea CM/REC din 20.06.2007 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, întrucât acest act juridic european, cu caracter de recomandare, nu se încadrează în categoria pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
În altă ordine, măsura impusă nu contravine nici dispoziţiilor art. 53 din Constituţia României, fiind proporţională cu situaţia/scopul care a determinat-o.
Măsura este adecvată, este necesară şi proporţională cu scopul urmărit.
Autoritatea pârâtă, ca autoritate competentă în domeniul siguranţei alimentelor, este responsabilă şi trebuie să asigure calitatea şi siguranţa produselor alimentare şi nealimentare din România.
Este evident că în cazul fiecărui vagon ce conţine acest produs importat se pune problema pericolului contaminării radioactive.
Astfel, analiza produsului sare, pentru asigurarea siguranţei şi protecţiei sănătăţii consumatorului, nu se poate realiza decât pentru fiecare vagon care conţine acest produs şi care se importă, pentru că o măsură mai puţin restrictivă, în sensul dorit de recurentele-reclamante nu ar fi eficientă/ promptă în raport cu interesul public urmărit în domeniul siguranţei alimentelor şi sănătăţii populaţiei.
Prin urmare, măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă a fost impusă, cu respectarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţia României, republicată, nefiind vorba de utilizarea în exces a puterii discreţionare a A.N.S.V.S.A.
Mai mult, afirmaţia intimatei-pârâte în sensul că această măsură este impusă şi respectată şi de către alţi operatori economici, nu a fost contestată, fapt ce confirmă caracterul nediscriminatoriu şi preventiv al acesteia.
În consecinţă, faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază sentinţa recurată ca fiind legală şi temeinică şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantele S.C. M.H. SRL şi S.C. M. SRL împotriva sentinţei nr. 334 din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5206/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5212/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
