ICCJ. Decizia nr. 5299/2012. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5299/2012
Dosar nr. 829/44/2011
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 21 iunie 2011, reclamantul B.P.A., Întreprindere individuală, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii M.A.D.R., Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 2 Constanţa – Programul Naţional de Dezvoltare Rurală să se dispună:
- anularea adresei din 1 februarie 2011 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit – Programul Naţional de Dezvoltare Rurală;
- constatarea încheierii contractului de finanţare înregistrat cu nr. X, deoarece au fost întrunite condiţiile legale care au stat la baza depunerii proiectului de finanţare nerambursabil, după cum rezultă din modificarea nr. 12385 din 29 septembrie 2010, confirmată de Autoritatea de management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală cu adresa din 10 decembrie 2010.
În subsidiar, reclamantul a solicitat să se dispună:
- obligarea pârâţilor la semnarea contractului de finanţare înregistrat cu nr. X, deoarece au fost întrunite toate condiţiile legale care au stat la baza depunerii proiectului de finanţare nerambursabilă;
- anularea clauzei – precizare din Ghidul solicitantului, apărută în octombrie 2010, ca fiind abuzivă, intempestivă şi retroactivă, încălcând art. 12 din Constituţia României, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi Regulamentele Comisiei Europene;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în sesiunea din mai 2010 a depus un proiect de finanţare nerambursabilă F.E.A.D.R. măsura 121, cu titlul „Fermă mixtă pentru vaci de lapte, procesare şi culturi în câmp”, iar argumentul principal pentru refuzul de încheiere a contractului de finanţare a fost lipsa caracterului angajant al scrisorii de confort emisă de B.R.D., Sucursala Galaţi.
Deşi această scrisoare este dovada îndeplinirii obligaţiei de cofinanţare, reclamantul a precizat că, în interiorul termenului de 60 de zile, autoritatea contractantă a impus o nouă cerinţă, de a se furniza o scrisoare de confort în formă angajantă, ceea ce nu se poate elibera solicitantului în termen de 6 luni de la înfiinţare, astfel că se instituie un tratament discriminatoriu între societăţile existente pe piaţă şi cele nou înfiinţate.
Reclamantul a mai arătat că această condiţie apărută intempestiv este în contradicţie cu prevederile art. 13 din Regulamentul CE nr. 1974/2006 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din F.E.A.D.R. şi reprezintă un caz de forţă majoră pentru fermele nou înfiinţate, care nu pot obţine o scrisoare de confort în formă angajantă.
Pârâtul Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 2 Constanţa a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivând că nu are personalitate juridică, conform dispoziţiilor Legii nr. 315/2004.
Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat de asemenea excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 13/2006, această calitate aparţine Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, înfiinţată ca autoritate cu personalitate juridică, abilitată prin lege să încheie contractul de finanţare.
2. Soluţia instanţei de fond.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 375 din 17 noiembrie 2011, prin care a constatat că pârâtul Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 2 Constanţa – Programul de Dezvoltare Rurală şi Pescuit nu are calitate procesuală pasivă şi pe fond, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.P.A., Întreprindere individuală.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost admisă în privinţa Centrului Regional pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 2 - Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, reţinându-se că acest centru nu are personalitate juridică, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 315/2004.
Aceeaşi excepţie a fost respinsă în privinţa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, constatându-se că acest pârât are calitate procesuală pasivă faţă de obiectul acţiunii, prin care se solicită anularea unei clauze din Ghidul solicitantului.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că în mod corect Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a respins cererea de încheiere a contractului de finanţare nr. X, pentru că scrisoarea de confort emisă de B.R.D., Sucursala Galaţi nu are caracter angajant, exprimând numai disponibilitatea de a acorda un credit în sumă de 2.726.783 lei pe termen de 84 de luni pentru realizarea proiectului din fondurile europene nerambursabile.
Apărarea reclamantului privind caracterul nelegal şi discriminatoriu al acestei cerinţe a fost respinsă de prima instanţă, cu motivarea că, solicitarea de a se prezenta sursa de cofinanţare a fost prevăzută în Ghidul solicitantului, care transpune întocmai regulile de finanţare stabilite prin fişa măsurii din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. 3831/2008.
În acelaşi sens, s-a avut în vedere că, Ghidul solicitantului este un material de informare tehnică a potenţialilor beneficiari ai Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi constituie un suport informativ complex pentru întocmirea proiectului, conform cerinţelor specifice ale Programului Naţional de Dezvoltare Rurală.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul B.P.A., Întreprindere individuală, solicitând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., s-a susţinut că instanţa de fond şi-a însuşit, fără motivare, apărările invocate de pârâte prin întâmpinare şi a omis să soluţioneze cererile din acţiune prin care s-a solicitat cenzurarea clauzelor abuzive introduse în textul Deciziei nr. 3831/2008 a Comisiei Europene şi constatarea încheierii contractului de finanţare nr. X, fiind întrunite toate condiţiile legale care au stat la baza depunerii proiectului de finanţare nerambursabil.
În motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de fond a constatat eronat că avea obligaţia să depună scrisoare de confort angajantă, fără a avea în vedere că această condiţie nu poate fi aplicată pentru toate proiectele, fiind un caz grav de adăugare la legea comunitară, comparabilă cu forţa majoră, prin care se introduce un tratament discriminatoriu între societăţile existente pe piaţă, încălcându-se regula de bază a predictibilităţii şi dreptul la dezvoltare al firmelor nou înfiinţate.
Recurentul a învederat că această clauză, apărută intempestiv, afectează grav logica proiectelor de finanţare, deoarece unei firme nou înfiinţate, nici o bancă nu va putea să-i aprobe o scrisoare de confort angajantă, fiindcă este lipsită de veniturile pe care proiectul arată că vor exista în proiecţiile bugetare numai peste un an, când va fi realizată investiţia, în baza avansului solicitat, astfel cum rezultă din art. 13 al Regulamentului C.E. nr. 1974/2006 al Comisiei Europene pentru stabilirea normelor de aplicare a Regulamentului C.E. nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală.
Cum proiectul depus de reclamant are ca obiect o fermă de semisubzistenţă şi nou înfiinţată, pentru care proiectul a fost aprobat conform legii anterioare, s-a arătat că scrisoarea de confort trebuia depusă în formă neangajantă, precizată în notificare, iar nu în forma impusă intempestiv şi abuziv înainte de închiderea programului.
Referitor la caracterul abuziv şi nelegal al cerinţei privind scrisoarea de confort angajantă, s-a arătat că se încalcă principiul tratamentului egal şi al egalităţii de şanse în faţa finanţărilor nerambursabile, precum şi ghidul care transpune întocmai regulile de finanţare stabilite prin decizia Comisiei Europene nr. 3831/2008, deoarece proiectul depus de reclamant este realizat de o firmă nou înfiinţată pentru o fermă de semisubzistenţă, cu o durată mare de implementare fizică şi financiară (2010 – decembrie 2013) pentru care au fost îndeplinite toate criteriile de selecţie şi de admisibilitate, atât la data depunerii, cât şi după aceea.
Schimbarea regulilor juridice în perioada derulării ofertei a fost criticată de recurent pentru consecinţele produse, prin angajarea unor costuri foarte mari reprezentate de consultanţa pentru întocmirea proiectului şi alte formalităţi necesare depunerii şi aprobării proiectului.
Recurentul a susţinut că, faţă de probele administrate, se impunea să fie admisă cererea de constatare a încheierii contractului de finanţare nr. X, deoarece au fost întrunite toate condiţiile legale care au stat la baza depunerii proiectului de finanţare nerambursabilă.
În acest sens, s-a arătat că, scrisoarea de confort emisă de B.R.D. pentru întreprinderea individuală a recurentului îndeplineşte condiţiile de valabilitate privind capacitatea, sursa de cofinanţare şi valabilitatea de 120 de zile.
Prin schimbarea regulii juridice, recurentul a considerat că autoritatea centrală a adăugat în mod nelegal o condiţie suplimentară pentru cererea de finanţare a unui proiect deja eligibil.
Precizând că, în cauză, cererea sa de finanţare s-a întâlnit cu oferta lansată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în varianta Ghidului din aprilie 2010, care prevedea cerinţa scrisorii de confort neangajante, recurentul a arătat că se impune încheierea contractului de finanţare, potrivit legii de la momentul contractării, aşa cum a confirmat şi Autoritatea de management pentru Proiectul Naţional de Dezvoltare Rurală prin adresa din 10 decembrie 2010.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante.
Sentinţa pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale, precum şi evaluarea adecvată a materialului probator administrat în cauză şi a tuturor apărărilor formulate de părţi.
Recurentul a criticat neîntemeiat această sentinţă în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dat fiind că, judecătorul fondului a prezentat o motivare coerentă, clară şi lipsită de contradicţii sau ambiguităţi, cu dezvoltarea raţionamentului juridic care a condus la soluţia de respingere a acţiunii.
În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţa C.E.D.O. / hotărârea din 15 martie 2007 în cauza Gheorghe c.României), hotărârea instanţei de fond cuprinde un răspuns specific, explicit la problema dedusă judecăţii, după examinarea tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate de părţile în litigiu.
Contrar susţinerilor din recurs, motivarea sentinţei recurate cuprinde şi analiza clauzelor din Ghidul solicitantului criticate de recurent, iar cererea de a se constata încheierea contractului de finanţare nr. X are un caracter accesoriu şi a fost respinsă ca urmare a respingerii cererii principale, astfel că nu se poate reţine omisiunea de pronunţare a instanţei de fond.
În atare situaţie, fiind nefondat, urmează să fie respins primul motiv de recurs formulat în baza prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Critica formulată pe fondul cauzei în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este de asemenea nefondată, constatându-se că este legală şi temeinică hotărârea de respingere a acţiunii formulate de recurentul – reclamant B.P.A., Întreprindere individuală.
Instanţa de fond a constatat corect legalitatea adresei din 17 decembrie 2010 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi a adresei din 7 ianuarie 2011 emisă de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 2 Sud – Est Constanţa pentru respingerea cererii de finanţare depusă de recurentul – reclamant în sesiunea mai 2010 pentru proiectul cu titlul „Fermă mixtă pentru vaci de lapte, procesare şi culturi de câmp”, constatându-se că solicitantul nu a întrunit condiţiile de creditare prevăzute în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole” din cadrul Axei 1 a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013.
Pentru realizarea acestui program, aprobat prin Decizia Comisiei Europene din 16 iulie 2008, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a elaborat prin Ordinul nr. 643/2008 manualele de proceduri, cuprinzând regulile pentru pregătirea, întocmirea şi depunerea proiectului de solicitare a sprijinului, precum şi modalitatea de selecţie, contractare şi derulare a proiectului. De asemenea, Ghidul solicitantului aferent fiecărei măsuri indică documentele, avizele şi acordurile pe care trebuie să le prezinte un solicitant, modele ale cererii de finanţare, planului de afaceri, scrisorii de confort, contractului de finanţare, precum şi alte informaţii utile realizării proiectului şi completării corecte a documentelor.
În fişa tehnică a Măsurii 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole” sunt prevăzute condiţiile minime obligatorii pentru acordarea sprijinului financiar, printre care şi condiţia ca beneficiarul să declare că asigură cofinanţarea investiţiei prin surse financiare stabile şi suficiente pe tot parcursul implementării proiectului.
Conform acestei reglementări, potenţialul beneficiar este obligat să identifice sursa de cofinanţare pentru susţinerea executării investiţiei şi să aibă în vedere pregătirea următoarelor documente necesare:
- extras de cont bancar vizat şi datat de bancă cu cel mult cinci zile lucrătoare înainte de data depunerii cererii de finanţare, în cazul cofinanţării prin surse proprii şi prin certificate de depozit nominative şi dematerializate, cu scadenţă mai mică sau egală cu trei luni faţă de data închiderii licitaţiei de proiecte;
- extras de cont bancar vizat şi datat de bancă cu cel mult cinci zile lucrătoare înainte de data depunerii cererii de finanţare, în cazul existenţei unor surse de cofinanţare de tipul:granturi, sponsorizări, donaţii, însoţit de un document care să ateste sursa respectivă, emis de organizaţia care a acordat-o;
- extras de cont bancar şi Formularul de achiziţie titluri de stat, emise şi vizate de bancă, în cazul cofinanţării prin titluri de stat cu o scadenţă mai mică sau egală de trei luni faţă de data închiderii licitaţiei de proiecte;
- extrasul liniei de credit datat cu cel mult cinci zile lucrătoare faţă de data depunerii cererii de finanţare şi contractul de credit vizat de bancă, în cazul cofinanţării prin linie de credit vizat de bancă, în cazul cofinanţării prin linie de credit cu o valabilitate de un an faţă de data lansării licitaţiei de proiecte, deschis la o bancă;
- scrisoare de confort (certificat de confirmare de fonduri) cu o valabilitate de 120 de zile.
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut întemeiat că, pentru proiectul depus spre finanţare în sesiunea mai 2010 a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013, recurentul - reclamant trebuia să îndeplinească şi condiţia impusă prin Ghidul solicitantului pentru încheierea contractului de finanţare ca, în termen de 60 de zile calendaristice de la data confirmării de primire a Notificării privind selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare, să prezinte originalul documentelor care dovedesc capacitatea financiară şi sursa de cofinanţare emise de o instituţie financiar – bancară.
Recurentul – reclamant a susţinut fără temei caracterul abuziv, intempestiv şi retroactiv al clauzei din Ghidul solicitantului prin care se impune depunerea unei scrisori de confort angajantă din partea instituţiei financiar bancare după selectarea proiectului depus pentru finanţare în sesiunea mai 2010.
Anterior depunerii cererii de finanţare, recurentul - reclamant a avut cunoştinţă despre obligativitatea asigurării sursei de finanţare şi dovedirea acestei capacităţi, astfel după cum rezultă din declaraţia pe proprie răspundere dată la 25 mai 2010, prin care şi-a asumat obligaţia depunerii dovezii de cofinanţare, respectiv scrisoarea de confort din partea unei instituţii bancare valabilă la data semnării contractului de finanţare şi a consimţit să nu fie încheiat contractul de finanţare dacă nu prezintă documente privind capacitatea şi sursa de cofinanţare.
Recurentul – reclamant a susţinut de asemenea în mod neîntemeiat că prin reglementarea clauzei referitoare la obligaţia depunerii unei scrisori de confort angajante a fost încălcată regula predictibilităţii actului normativ, deoarece modelul scrisorii de confort şi caracterul angajant al acesteia au fost aduse la cunoştinţă potenţialilor beneficiari prin Ghidul solicitantului, publicat pe site-ul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Din redactarea Ghidului solicitantului nu rezultă că se poate depune numai o scrisoare de confort cu caracter neangajant, cum a procedat recurentul – reclamant prin prezentarea scrisorii de confort emisă de Banca Română pentru Dezvoltare Sucursala Galaţi nr. 19172 din 24 noiembrie 2010 cu privire la disponibilitatea de a acorda un credit, fără a-şi asuma obligaţia aprobării creditului, aşa cum rezultă din modelul scrisorii de confort prevăzut în anexa ghidului pentru sesiunea mai 2010.
Conform răspunsului comunicat recurentului – reclamant cu adresa din 30 decembrie 2010 de Autoritatea de management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, scrisoarea de confort care nu are caracter angajant nu a fost luată în considerare la momentul elaborării Ghidului solicitantului, întrucât nu are obligativitate pentru banca emitentă de a acorda creditul solicitantului selectat la finanţare. Pentru a înţelege obligativitatea prezentării unei scrisori de confort cu caracter angajant, în aceeaşi adresă s-a precizat că, trebuie avute în vedere şi celelalte dovezi necesare pentru asigurarea cofinanţării investiţiei, enumerate în Ghidul solicitantului şi prin care se dovedeşte existenţa sumei reprezentând cofinanţarea, în sensul evidenţierii acesteia fizic în extrasul de cont bancar.
Din acest motiv, este evident că, precizările referitoare la conţinutul scrisorii de confort eliberate de instituţiile bancare, în varianta publicată pe site-ul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit la data de 27 octombrie 2010 nu modifică procedura sau condiţiile aplicabile sesiunilor în derulare, cum neîntemeiat s-a susţinut în recurs cu referire la cererile de finanţare depuse în sesiunea mai 2010.
Caracterul angajant al scrisorii de confort emisă de instituţia bancară rezultă din însăşi reglementarea Ghidului solicitantului, ca suport informativ complex pentru întocmirea proiectului conform cerinţelor specifice ale Fondului European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, fiind o consecinţă directă a principiului rambursării la acordarea sprijinului pentru finanţarea proiectelor de investiţii, care presupune că, partea de contribuţie proprie a solicitantului (din surse proprii sau atrase) trebuie să existe efectiv încă de la momentul semnării contractului de finanţare.
Proiectul depus de recurentul – reclamant nu este conform acestui principiu, ceea ce a constituit în realitate cauza respingerii cererii sale de finanţare, iar nu momentul publicării pe site-ul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a modelului scrisorii de confort sau precizarea adusă la 27 octombrie 2010 cu privire la forma angajantă a scrisorii respective.
Susţinerea din recurs privind tratamentul discriminatoriu aplicat firmelor nou înfiinţate prin cerinţa depunerii unei scrisori de confort angajantă este fără temei, întrucât condiţiile de finanţare impuse prin Ghidul solicitantului aferent Măsurii 121 sunt imperative pentru toţi solicitanţii care au depus proiecte în sesiunea mai 2010, astfel cum i s-a comunicat recurentului – reclamant cu adresa din 17 decembrie 2010 eliberată de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit – Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.
Din probele administrate în cauză, rezultă că respingerea cererii de finanţare depusă de recurentul - reclamant nu s-a datorat schimbării regulilor referitoare la condiţiile de finanţare pe parcursul derulării procedurii aferente sesiunii din mai 2010, fiind consecinţa neîndeplinirii acestor condiţii de la data depunerii cererii, pentru că solicitantul este o întreprindere individuală înmatriculată şi autorizată să funcţioneze din data de 8 aprilie 2010, astfel că, nu deţine o situaţie anuală pe baza căreia o instituţie bancară să poată efectua analiza necesară pentru emiterea unei scrisori de confort angajantă.
În consecinţă, contractul de finanţare nr. X nu s-a încheiat datorită situaţiei concrete a întreprinderii individuale pentru care s-a depus cererea de finanţare în sesiunea din mai 2010, care fiind nou înfiinţată nu îndeplinea condiţiile de finanţare, prin prezentarea unei scrisori de confort (certificat de confirmare de fonduri) cu o valabilitate de 120 zile. Această obligaţie a fost cunoscută şi asumată prin declaraţie pe proprie răspundere de recurentul – reclamant de la data depunerii cererii de finanţare, astfel că este nefondată susţinerea din acţiune, reiterată în recurs, privind completarea nelegală a condiţiilor de finanţare şi vătămarea adusă dreptului la încheierea contractului de finanţare pentru care proiectul a fost deja selectat.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi că, nu există motive de modificare sau de casare a acesteia, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia.
În baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de B.P.A., Întreprindere individuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.P.A. - Întreprindere individuală împotriva sentinţei nr. 375 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 529/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 530/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
