ICCJ. Decizia nr. 5180/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5180/2012
Dosar nr. 1001/42/2011
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Reclamantul I.I. a chemat în judecată Garda Financiară - Comisariatul General, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 358 din 22 iulie 2011 ca nelegală, repunerea reclamantului în situaţia anterioară emiterii deciziei şi acordarea drepturilor salariale actualizate şi indexate, de la data încetării raportului de muncă până la data plăţii efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul P.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011 s-a aprobat noua structură pe secţii judeţene, divizii, servicii, compartimente, precum şi a numărului total de posturi pe aceste structuri la Garda Financiară, postul deţinut de el nefiind desfiinţat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999, respectiv art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (5) şi alin. (6).
S-a mai arătat că decizia a cărei anulare o solicită este nelegală şi datorită faptului că a fost precedată de un preaviz emis de o altă instituţie decât aceea care a emis decizia şi că preavizul a fost semnat de o altă persoană care nu avea atribuţii de serviciu pentru eliberarea sa din funcţie, fiind lovit de nulitate absolută.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 96 din 20 martie 2012 a admis cererea reclamantului dispunând anularea Deciziei nr. 358/2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General.
Totodată, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia avută anterior şi a obligat pârâta la plata către acesta a drepturilor salariale actualizate şi indexate pentru perioada cuprinsă între data eliberării sale din funcţie şi până la reintegrarea efectivă, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că singurul act administrativ care produce efecte juridice este decizia de eliberare din funcţie, la baza căreia a stat un preaviz nelegal emis de o altă instituţie decât aceea abilitată de lege.
Pe de altă parte, Decizia nr. 358 din 22 iulie 2011, reţine instanţa, a fost emisă în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici dar şi a Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, ordin care a fost anulat prin hotărâre judecătorească după ce în prealabil acest ordin era suspendat tot prin hotărâre judecătorească.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Garda Financiară - Comisariatul General, care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că Decizia nr. 358/2011 a fost emisă în baza unui act administrativ cu caracter normativ care nu a fost publicat în Monitorul Oficial - Ordinul nr. 2253/2011;
- instanţa de fond a reţinut greşit că Ordinul nr. 2253/2011 este un act administrativ cu caracter normativ, interpretând în mod eronat prevederile art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică;
- în mod greşit a interpretat instanţa de fond faptul că Sentinţa civilă nr. 220/2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi ar produce efecte erga omnes şi nu doar între părţile litigante în cauza respectivă;
- în ceea ce priveşte Preavizul nr. 802802 din 23 iunie 2011, instanţa de fond a reţinut în mod eronat că ar fi un act administrativ lovit de nulitate, în baza căruia a fost emisă Decizia nr. 358/2011, ceea ce atrage nulitatea acesteia.
În concluzie, s-a cerut admiterea recursului, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiate, actul administrativ atacat fiind legal şi temeinic.
2.2. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Astfel, susţine intimatul-reclamant, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că Ordinul nr. 2254/2011 emis de preşedintele A.N.A.F. este un act administrativ cu caracter normativ deoarece prin acest ordin a fost aprobată noua structură organizatorică a Gărzii Financiare, precum şi numărul total de posturi, ceea ce demonstrează că nu au caracter individual.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut nulitatea Preavizului nr. 802802 din 23 iunie 2011 care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 358/2011.
2.3. Intimatul-reclamant a depus Concluzii scrise prin care precizează că prin Decizia nr. 512 din 4 iulie 2012 a fost redistribuit pe o perioadă nedeterminată în postul aferent funcţiei publice de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, clasa 72 de salarizare, la G.F. - Comisariatul General - Divizia de control operativ, solicitând totodată, respingerea recursului ca nefondat.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul formulat este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a arătat la pct. 1 al acestor considerente instanţa de fond şi-a argumentat soluţia de anulare a Deciziei nr. 358/2011 emisă de autoritatea publică recurentă, în primul rând, pe concluzia că acest act administrativ are ca temei juridic Ordinul nr. 2253/2011 emis de A.N.A.F., care este lovit de sancţiunea inexistenţei sale, deoarece fiind un act administrativ cu caracter normativ, trebuia publicat în Monitorul Oficial al României, potrivit art. 11 din Legea nr. 24/2000.
Deci, cu alte cuvinte, soluţionarea cauzei depinde de calificarea Ordinului nr. 2253/2011 ca fiind un act administrativ cu caracter normativ sau un act administrativ cu caracter individual.
Instanţa de fond a reţinut că Ordinul nr. 2253/2011 are caracter normativ, invocând prevederile art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 potrivit cărora actele cu aplicabilitate generală, emise sau adoptate de o autoritate publică, sunt acte normative.
Or, aşa cum se va argumenta în continuare, Ordinul nr. 2253/2011 este un act administrativ care nu are aplicabilitate generală şi nu are caracter normativ în sensul prevederilor generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Criteriile principale, în raport cu care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ şi acte cu caracter individual sunt, pe de o parte scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise şi, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse.
Astfel, în ceea ce priveşte primul criteriu, în doctrină este unanim acceptat că actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii/dispoziţiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/dispoziţiilor legale.
Or, în cauză, este necontestat, că Ordinul nr. 2253/2011 a fost emis pentru aplicarea în concret a dispoziţiilor H.G. nr. 566/2011 care a modificat şi completat H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, având astfel caracterul unor acte administrative cu caracter individual.
În ceea ce priveşte întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conţin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situaţii, astfel că produc:efecte juridice erga omnes faţă de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situaţie strict determinată şi produc efecte fie faţă de o singură persoană, fie faţă de un număr determinat sau determinabil de persoane.
Or, în cauză, Ordinul nr. 2253/2011 a aprobat structura organizatorică centrală şi teritorială a Gărzii Financiare şi, respectiv, statele de funcţii ale acestora, precum şi numărul maxim de posturi, fiind astfel aplicabile în situaţii strict determinate şi producând efecte juridice în raport cu un număr determinant/determinabil de persoane, fiind astfel şi din acest punct de vedere acte administrative cu caracter individual.
Deci, aprecierile şi argumentele instanţei de fond sunt lipsite de temei, astfel încât dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 24/2000 nu sunt aplicabile în privinţa Ordinului nr. 2253/2011, neexistând obligaţia publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, ci doar a ceea a aducerii lor la cunoştinţa celor vizaţi, ceea ce s-a făcut prin comunicarea lor la toate structurile A.N.V. şi pe pagina web a acestei autorităţi, operaţiuni necontestate în cauza de faţă.
În al doilea rând, instanţa de fond a reţinut că Preavizul nr. 802802 din 23 iunie 2011 este un act administrativ care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 358/2011, precum şi că acest act administrativ este lovit de nulitate ca urmare a faptului că a fost emis de o persoană necompetentă material să emită un astfel de act administrativ.
În această privinţă, instanţa de recurs reţine că preavizul nu a produs şi nu produce efecte juridice prin el însuşi, astfel că nu are natura juridică a unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe de altă parte, instanţa de recurs observă că, preavizul în litigiu, neavând aptitudinea de a da naştere unor efecte juridice, nu a produs reclamantului nicio vătămare.
Astfel fiind, având în vedere considerentele de mai sus, recursul formulat este întemeiat, urmând să fie admis, iar acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Garda Financiară - Comisariatul General împotriva Sentinţei civile nr. 96 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea formulată de I.I., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5173/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5218/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
