ICCJ. Decizia nr. 5362/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5362/2012
Dosar nr. 11541/2/2010
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6010 din 19 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul R.G. şi a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că pârâtul Radu Gheorghe, născut la data de 24 iulie 1934 în C., judeţul Timiş, a fost angajat al fostei Securităţi, având gradul de căpitan în cadrul Direcţiei Regionale Banat, secţia Raională Orşova (1966) şi locotenent colonel în cadrul I.J.S. Timiş (1979,1980).
În urma verificărilor întreprinse de autoritatea pârâtă, prin Direcţia de Investigaţii, au fost relevate anumite înscrisuri existente din arhiva fostei Securităţi, din care rezultă activităţi şi măsuri întreprinse de pârât care pot fi încadrate în sintagma legală: „a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Astfel, se reţine Referatul cu propunerea de măsuri, din data de 10 ianuarie 1980, întocmit de pârât în privinţa persoanei urmărite S.E.
În speţă s-a reţinut că în dosarul fond informativ „ziaristul” pârâtul.
Aceasta a determinat pe R.W. să solicite în privinţa pârâtului efectuarea de investigaţii pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii .
Mai exact au fost justificate investigaţiile întreprinse de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi în alte dosare pentru a se afla dacă rezultatul cercetărilor conduc spre întocmirea Notei de cercetare şi sesizarea instanţei.
Astfel, cu referire la măsurile propuse de pârât în referatul din 10 ianuarie 1980 privind pe profesorul S.E. din Buziaş se constată că măsurile în sensul: dirijării informatorului „M.” în apropierea persoanei urmărite, deoarece avea cunoştinţă despre un anume curent filozofic şi era în relaţii bune cu S.E.; dirijarea colaboratorului „M.A.” şi a rezidentului „ M.B.” de la liceul Buziaş, pentru că îl cunoşteau bine pe „obiectiv” (sursele erau instruite să stabilească dacă în cadrul şcolii la orele pe care le avea cel urmărit încerca să „etaleze” ideile antropozofice).
Pârâtul a propus punerea „în filaj” sau comunicarea către organul de securitate din raza unde se deplasau persoanele urmărite şi măsuri prin sursa „S.” la Timişoara, la Lugoj unde s-au primit cele mai multe materiale, precum şi la Bucureşti pentru stabilirea relaţiilor cu străinătatea a celor urmăriţi.
De altfel, din notele informative date de informatorul „M.” colaboratorul „M.A.” informatorul R. şi din notele care redau conţinutul corespondenţei celui urmărit existând chiar xerocopii ale scrisorilor, rezultă punerea în aplicare a măsurilor de interceptare a corespondenţei celor urmăriţi.
Curtea de Apel a constatat că prin activităţile desfăşurate, pârâtul a suprimat şi a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanelor urmărite informativ cu referire la secretul corespondenţei garantat de Constituţia din 1965 şi dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul R.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul a criticat soluţia instanţei de fond pentru greşita interpretare a materialului probator pus la dispoziţie de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, bazându-şi concluziile pe o documentaţie străină de numitul R.W. ca persoană îndreptăţită conform O.U.G nr. 24/2008 să solicite constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în persoana pârâtului.
În acest sens s-a arătat că dovezile au fost extrase dintr-un alt dosar informativ în care apare numele pârâtului, fără să existe însă nicio relaţie cu persoana interesată sau cu dosarul acesteia (nr. 98.495). În nota de constatare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se arată că la pct. 1 că s-a solicitat stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii care au instrumentat Dosarul nr. 1.184.954 în care figurează şi numele R.G., dar evident nu este vorba de un dosar informativ care să-l privească pe numitul R.W.
A mai subliniat recurentul că acţiunea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a fost iniţiată împotriva sa fără temei legal şi a fost argumentată folosindu-se date şi informaţii care au fost puse la dispoziţia solicitantului fără drept şi cu încălcarea legii.
Totodată s-a apreciat că este în afara normelor legale constarea făcută de instanţa fondului că în acţiunile Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii constatarea se efectuează nu numai strict în legătură cu dosarul întocmit la Securitate pentru persoana care solicită verificarea, cu atât mai mult cu cât nu toţi ofiţerii de securitate au desfăşurat prin activitatea lor „poliţie politică”, marea lor majoritate apărând valorile fundamentale ale statului român de la acea vreme şi dintotdeauna, independenţa, integritatea, suveranitatea României, precum şi economia şi pe cetăţenii ţării, indiferent de regimul politic. Acesta este se altfel şi sensul pentru care prin O.U.G. nr. 24/2008 s-au prevăzut anumite cerinţe, pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.
Examinând cauza prin perspectiva normelor legale aplicabile, a probatoriului administrat în cauză dar şi a jurisprudenţei Înaltei Curţi în exercitarea rolului său de a veghea la unificarea practicii în materie, Înalta Curte reţine că recursul este fondat şi îl va admite în consecinţă pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările ulterioare, a avut ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în persoana pârâtului R.G., arătându-se că demersul judiciar are la bază cererea din 4 martie 2009 adresată Consiliului de numitul W.R.
Reclamantul a anexat la dosar nota de constatare emisă în temeiul ordonanţei de urgenţă menţionate, cererea înregistrată la data de 4 martie 2009 prin care R.W. indică dosarul de urmărire informativă, precum şi documentele avute în vedere la întocmirea notei de constatare.
În evaluarea cererii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii judecătorul fondului a examinat în detaliu alt DUI (cota 1.181) privind pe alt titular, S.E., conchizând că sunt îndeplinite cerinţele art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi constatând calitatea pârâtului R.G. de lucrător al Securităţii.
Instanţa de control judiciar reţine că soluţia primei instanţe este fundamentată greşit pe un material probator care nu-l priveşte pe R.W., apreciind ca suficientă susţinerea că în dosarul informativ „Z.” şi înlăturând apărările pârâtului care a sesizat că documentaţia prezentată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii vizează o altă persoană decât cea interesată, fapt de natură a da un caracter abuziv acţiuni în constatare.
Potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.”
Din analiza dispoziţiilor legale precitate rezultă că acţiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea , sau din oficiu pentru persoanele prevăzute la art. 4 şi 5 din actul normativ în discuţie.
În speţă, verificarea a fost solicitată de R.W. în privinţa pârâtului R.G., care a fost, în mod necontestat, angajat al Securităţii cu grad de căpitan în cadrul Direcţiei regionale Banat, secţia Raională Orşova (1966) şi locotenent colonel în cadrul I.J.S. Timiş (1979,1980).
În aplicarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată, cu referire la art. 1 alin. (7) din aceeaşi ordonanţă, jurisprudenţa s-a pronunţat în mod constant că este obligatoriu ca cel împotriva căruia este îndreptată acţiunea în constatare să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al celui îndreptăţit să ceară acest lucru Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Or, din probatoriul administrat (înscrisuri) nu rezultă îndeplinirea acestei cerinţe pentru a se face aplicaţia art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în privinţa recurentului-pârât, acesta contribuind la instrumentarea dosarelor altor persoane, menţionate în nota de constatare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi nicidecum la instrumentarea dosarului persoanei care a cerut verificarea, R.W.
Observând că sunt întemeiate criticile recurentului şi având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. cu referire la art. 3041 C. proc. civ., precum şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de R.G. împotriva sentinţei civile nr. 6010 din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5358/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5367/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
