ICCJ. Decizia nr. 5345/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5345/2012
Dosar nr. 3875/2/2011
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC D.S.R. SRL a invocat şi depus în scris excepţia de nelegalitate parţială a „Criteriilor şi metodelor pentru aprobarea preţurilor şi stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale”, aprobate prin decizia nr. 1078/2003 de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, în prezent Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în ceea ce priveşte secţiunea a 4-a „Auditare E.C.R.” (art. 104–106) din Cap. VI „E.C.R.”.
Prin încheierea din 14 mai 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că reclamanta nu evocă dispoziţii legale care ar fi fost încălcate la emiterea secţiunii a 4-a „Auditare E.C.R.” (art. 104-106) din Cap. VI „E.C.R.” din „Criteriile şi metodele pentru aprobarea preţurilor şi stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale” nici punctual şi nici la nivel de principiu consacrat legal, pentru a putea opera cenzura instanţei de contencios administrativ, iar pe de altă parte, că reclamanta critică, în fapt, o insuficientă normare la nivel secundar, a auditului solicitat pentru E.C.R. pe care operatorul economic trebuie să le prezinte autorităţii pârâte, care ar fi de natură să lase loc la arbitrariu.
Curtea de apel a mai apreciat că nu se poate invoca, pe calea excepţiei de nelegalitate, o lacună sau o imprecizie a actului administrativ cu caracter normativ tipic, un astfel de viciu putând face obiect al cenzurii instanţei de contencios administrativ numai în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ vizând fie anularea unui act administrativ individual tipic emis în aplicarea celui normativ, fie un act administrativ individual atipic materializat de refuzul nejustificat al autorităţii de a recunoaşte un anumit tip de audit al E.C.R., pe cale incidentală.
Cum obiectul excepţiei de nelegalitate presupune o cenzură exclusiv sub aspectul legalităţii, nu şi al oportunităţii, Curtea de apel a respins excepţia invocată, ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond SC D.S.R. SRL Bucureşti a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta SC D.S.R. SRL, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- instanţa de fond a reţinut în mod eronat că SC D.S.R. SRL ar fi criticat actul normativ atacat pentru o insuficientă normare la nivel secundar, a auditului solicitat pentru E.C.R. în realitate fiind vorba de lipsa oricărei definiri a acestui audit şi de lipsa oricărei instrucţiuni ori metodologii de desfăşurare a acestuia;
- instanţa a minimalizat gravitatea lipsei unui întreg ansamblu normativ, cel referitor la definirea auditului special al E.C.R. şi a metodologiei executării acestuia, apreciind că ar fi vorba de simple „lacune sau imprecizii”, deşi nedepunerea auditului respectiv echivalează cu depunerea unei documentaţii incomplete, ceea ce atrage consecinţe extrem de grave;
- împrejurarea că art. 104–106 din „criterii şi Metode pentru Aprobarea Preţurilor şi Stabilirea Tarifelor Reglementate în Sectorul Gazelor Naturale” se referă la noţiuni şi operaţiuni (auditul special al E.C.R.) care nu sunt nici definite şi nici descrise în actul administrativ respectiv, dar de care actul leagă admiterea ori respingerea cererilor de ajustare a preţurilor/tarifelor, este în sine suficientă pentru a proba nelegalitatea actului.
În drept, recurenta şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs ce se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanţa de fond a precizat că nu se poate reţine nelegalitatea actului administrativ atacat, din moment ce însăşi reclamanta, în susţinerea excepţiei, nu indică normele de drept cu forţă juridică superioară, care ar fi fost încălcate.
Totodată, dispoziţiile art. 104 şi 105 din decizia nr. 1078/2003 arată elementele specifice ale auditului cerut, respectiv faptul că este întocmit de un auditor extern autorizat, care depune o scrisoare de angajament către Autoritatea Naţională de Reglementare a Energiei şi, că, acesta este ales de către operator, astfel că nu se poate susţine „lipsa oricărei definiri acestui audit”, astfel cum arată recurenta.
Instanţa de control judiciar apreciază că, în cadrul excepţiei de nelegalitate, instanţa judecătorească nu se poate substitui autorităţii administrative competente să reglementeze un anumit domeniu, suplinind sau completând lacunele unui act normativ, ci poate doar să înlăture, total sau parţial, actul a cărui nelegalitate se invocă.
În speţă, în mod corect instanţa de fond a apreciat că revine instanţei investite cu acţiunea principală să interpreteze normele cuprinse în decizia Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare a Energiei nr. 1078/2003, eventual prin corelare cu alte acte normative aplicabile, pentru a stabili dacă reclamanta şi pârâta şi-au îndeplinit sau nu obligaţiile reciproce legate de tarifele de distribuţie de gaze naturale.
Pentru considerentele menţionate, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC D.S.R. SRL Bucureşti împotriva încheierii din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 5342/2012. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 5346/2012. Contencios → |
|---|
