ICCJ. Decizia nr. 5358/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5358/2012
Dosar nr. 1054/46/2011
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâţii C.C.S.D. din Autoritatea Naţională pentru Stabilirea Despăgubirilor (A.N.R.P.), Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Vâlcea din Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, Prefectul Judeţului Vâlcea în calitate de preşedinte al Comisiei Judeţene de Fond Funciar, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Drăgăşani şi Municipiul Drăgăşani solicitând obligarea comisiilor de fond funciar să depună la pârâta C.C.S.D. documentaţia necesară pentru stabilirea despăgubirilor, obligarea pârâtului C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul intravilan de 694 mp situat în Drăgăşani, obligarea C.C.S.D. să-i fixeze un loc prioritar pentru acordarea despăgubirilor, obligarea A.N.R.P. să plătească daune cominatorii în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere până la data îndeplinirii obligaţiei, obligarea A.N.R.P. la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar pentru mai multe suprafeţe de teren, rămânând o suprafaţă totală de 694 mp situată în municipiul Drăgăşani, din care 434 mp situaţi în str. N.S., şi 260 mp situaţi în zona B., în prezent ocupată de carosabil.
Prin sentinţa civilă nr. 461 din 23 noiembrie 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâţii C.C.S.D., Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea, prin prefect, Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Drăgăşani, aşa cum a fost precizată, a obligat pârâtele Comisia Judeţeană de Fond Funciar Vâlcea şi Comisia Locală de Fond Funciar Drăgăşani să înainteze la pârâtei C.C.S.D. dosarul de despăgubiri privind pe reclamant, a obligat pe pârâta C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în ce priveşte pe reclamant potrivit hotărârilor nr. 706/2007 şi nr. 411/2008 adoptate de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Vâlcea, a respins capetele de cerere privind daunele cominatorii şi cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că există acte emise de Comisia locală de fond funciar Drăgăşani şi Comisia judeţeană de fond funciar Vâlcea, în exercitarea competenţelor lor legale, prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al acestuia asupra unor terenuri în suprafaţă totală de 695 mp, situate în mun. Drăgăşani, şi pentru care se cuvine să primească despăgubiri conform Legii nr. 247/2005 având în vedere imposibilitatea de restituire în natură.
În aceste condiţii, în cauză nu se poate pune în discuţie valabilitatea dreptului reclamantului de a primi despăgubiri.
Potrivit art. 1 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 despăgubirile acordate în baza Legilor nr. 18/1991/R, nr. 1/2010 şi nr. 169/1997 urmează procedura şi se supun dispoziţiilor privind acordarea despăgubirilor din Legea nr. 247/2005.
Este adevărat că Lege nr. 247/2005 nu impune un termen de soluţionare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor, dar aceasta nu înseamnă că autoritatea publică în domeniu este îndreptăţită să îşi aloce cât timp apreciază singură că este necesar pentru a parcurge toate fazele procesului administrativ de acordare a despăgubirilor.
În speţă, deşi există acte emise de Comisia judeţeană şi de cea locală de fond funciar cu privire la dreptul reclamantului de a primi despăgubiri pentru două suprafeţe de teren însumând în total 695 mp, acte administrative ce produc efecte juridice şi nu pot fi lăsate fără consecinţe, A.N.R.P. a restituit dosarul de despăgubiri de două ori pentru pretinsă completare.
Cum dovezile pe care reclamantul şi comisiile de fond funciar le aveau erau deja depuse la dosar, cu explicaţiile de rigoare expuse şi mai sus, era evident că dreptul reclamantului, deşi recunoscut prin acte administrative necontestate şi nedesfiinţate în vreun fel, rămâne fără conţinut câtă vreme C.C.S.D. restituie dosarul, prin Secretariatul asigurat de A.N.R.P., şi nu emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri.
Neemiterea deciziei, deşi de la data de la data primei învestiri a C.C.S.D. au trecut peste trei, şi pasivitatea A.N.R.P. de a ataca în justiţie hotărârile Comisiei judeţene de fond funciar Vâlcea în tot acest timp, deşi a pus la îndoială în mod repetat legalitatea recunoaşterii dreptului de proprietate al reclamantului în baza legilor fondului funciar, reprezintă un refuz nejustificat din partea pârâtei C.C.S.D.
Faptul că A.N.R.P. a contestat hotărârile comisiei judeţene pe cale reconvenţională în cauza de faţă nu poate influenţa obligaţia pârâtei C.C.S.D. de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri, întrucât actele contestate sunt valabile în prezent, când se cenzurează refuzul de a emite decizia, ca şi la momentul emiterii lor în anii 2007 şi 2008.
Pentru ca pârâta C.C.S.D. să îşi poată îndeplini obligaţia, este necesar ca pârâtele Comisia judeţeană Vâlcea şi Comisia judeţeană Drăgăşani să înainteze dosarul de despăgubiri al reclamantului către secretariatul tehnic al C.C.S.D., motiv pentru care va fi admisă şi cerere corespunzătoare formulată de reclamant.
În ce priveşte cererea de „daune cominatorii” instanţa de fond a constatat că pârâtele Comisii de fond funciar nu s-au opus pretenţiilor reclamantului, astfel că, după cererea precizată a acestuia, nu pot fi obligate la astfel de daune.
În ceea ce o priveşte pe pârâta C.C.S.D., s-a constatat că obligaţia ei de a emite decizie reprezentând titlu de despăgubire nu poate fi realizată de îndată, având în vedere că dosarul trebuie restituit de comisiile de fond funciar şi trebuie să fie respectate şi anumite faze prealabile emiterii actului (referitoare la cuantumul despăgubirii, la înscrierea dosarului pe o ordine de zi, etc). În aceste împrejurări, ce nu ţin strict de voinţa C.C.S.D. de a emite actul administrativ într-un timp scurt şi asupra cărora pârâta nu poate avea decizie exclusivă, nu se poate dispune constrângerea acesteia să emită actul sub sancţiunea prevăzută de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanţa de fond a arătat că reclamantul nu a dovedit că a realizat astfel de cheltuieli, în condiţiile în care acţiunea în justiţie a fost scutită de taxe de timbru, iar la dosar nu s-a depus chitanţă privind plata unui onorariu pentru avocat.
Împotriva hotărârii instanţei de fond C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că potrivit art. 1, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Recurenta consideră că în speţa de faţă nu există însă o astfel de exprimare explicită, având în vedere că nu a fost investită în mod legal cu soluţionarea dosarului reclamantului.
Dosarul de acordare a despăgubirilor întocmit în favoarea reclamantului a fost transmis A.N.R.P., Secretariatul C.C.S.D. de către Comisia Judeţeană de fond funciar Vâlcea prin procesul-verbal din 18 octombrie 2010;
În urma analizării dosar astfel înaintat s-a constatat că acesta este incomplet şi nelegal întocmit, motiv pentru care a fost dat retur prin procesul-verbal din data de 2 decembrie 2010.
În prezent dosarul reclamantului se află la nivelul comisiilor locale pentru completări.
Din cuprinsul procesului-verbal de retur, rezultă că recurenta nu a putut soluţiona dosarul reclamantului din motive legate de caracterul ilegal şi incomplet al acestuia.
Având în vedere că în exercitarea atribuţiilor legale, recurenta a dispus măsura returnării dosarului, cu motivarea acestei măsuri, nu se poate reţine refuzul nejustificat de a soluţiona dosarul reclamantului, întocmirea dosarului de acordare a despăgubirilor cu respectarea în totalitate a dispoziţiilor legale nefiind obligaţia C.C.S.D.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului cu motivele de recurs invocate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menţionează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alin. (8) se arată că dispoziţiile alin. (1)-(2) şi (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluţiei instanţei de fond sub acest aspect sunt nefondate.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
Având în vedere soluţia pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, devin incidente dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant B.M. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, depunând la dosar dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 3.000 RON.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat şi va obliga pârâta C.C.S.D. la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 461/F-CONT din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pârâta C.C.S.D. la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.M.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5348/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5362/2012. Contencios → |
|---|
