ICCJ. Decizia nr. 5367/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5367/2012
Dosar nr. 2635/109/2011
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
P.M.I. şi P.L. au solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1048 din 16 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 35635/2/2005 a sentinţei civile nr. 215 din 19 martie 2007 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 5304/109/2006 şi a sentinţei civile nr. 322/CF din 12 octombrie 2009 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 3425/109/2007.
Curtea de apel a reţinut că, în privinţa sentinţei civile nr. 1048/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, temeiul juridic al cererii este reprezentat de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 fiind invocat cu privire la sentinţa civilă nr. 215/CA/2007 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Curtea de Apel a mai constatat că prin sentinţa civilă nr. 1048 din 16 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de revizuenţii din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi Comerţului şi ministrul economiei şi comerţului, în favoarea Tribunalului Argeş.
Prin sentinţa civilă nr. 6728 din 15 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare.
Curtea de apel a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de acest articol.
Deci, pentru a fi admisibilă, o cerere de revizuire trebuie să aibă ca obiect o hotărâre ce evocă fondul, înţelegându-se prin „evocarea fondului” examinarea raportului juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză.
Textul de lege menţionat prevede cerinţa de a fi vorba de o hotărâre de fond pentru hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, dar s-a decis că revizuirea priveşte toate hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei dedusă judecăţii, soluţie ce se impune deoarece motivele prevăzute de art. 322 C. proc. civ. vizează, ca regulă, situaţia de fapt.
Împotriva acestei hotărâri, recurenţii P.M.I. şi P.L. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Fără a critica în mod direct sentinţa recurată, recurentul prin motivele formulate, prezintă situaţia de fapt a litigiului.
Examinând cauza şi decizia recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. civ., se pot formula mai multe căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, şi anume, apelul, recursul, contestaţia în anulare, revizuirea şi recursul în interesul legii.
Recursul este reglementat în C. proc. civ. în Titlul V, Capitolul I, respectiv art. 299-316.
Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
În cauza de faţă hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată într-o revizuire, care a fost respinsă ca inadmisibilă.
Înalta Curte constată că, în cauză, Curtea de apel în mod corect a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, reţinând că în prezentul dosar, sentinţa împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a revizuirii este o sentinţă de declinare a competenţei, sentinţă ce nu evocă fondul cauzei având în vedere că instanţa nu a rezolvat fondul pretenţiei dedusă judecăţii.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recureţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.M.I. şi P.L. împotriva sentinţei civile nr. 6728 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 5362/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5375/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
