ICCJ. Decizia nr. 5365/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Acţiune în constatare, obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5365/2012
Dosar nr. 515/39/2011
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul G.M. a chemat în judecată pârâţii Baroul Suceava şi U.N.B.R., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei din 24 februarie 2011 emisă de Baroul Suceava, prin care a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen; să se constate îndeplinite condiţiile de primire în profesia de avocat cu scutire de examen conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data depunerii cererii, respectiv 14 mai 2010 şi obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen şi înscrierea în tabloul avocaţilor în termen de 30 de zile de la data soluţionării irevocabile a cererii.
În motivarea acţiunii a arătat că a depus cerere de admitere în profesia de avocat la data de 14 mai 2010 solicitând soluţionarea acesteia în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi art. 21 alin. (2) din Statul profesiei de avocat.
Reclamantul a mai precizează că la data depunerii cererii de primire în profesie îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 51/1995 precum şi cele din art. 16 alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ, respectiv exercitare, fără întrerupere, profesia de consilier juridic din data de 15 februarie 1999 şi până în prezent, lucru pe care l-a dovedit cu copie de pe carnetul de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 327 din 17 octombrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea în formulată de reclamantul G.M., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Suceava, prin decan, U.N.B.R. Bucureşti a anulat decizia nr. 55/2011 emisă de Baroul Suceava, a anulat decizia consiliului U.N.B.R. din 8 iulie 2011, a constatat că reclamantul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare la data depunerii cererii de primire în profesie, a obligat prim-pârâta la emiterea deciziei, în favoarea reclamantului, de primite în profesie cu scutire de examen, a respins, ca prematur introdus, capătul de cerere privitor la înscrierea reclamantului pe tabloul avocaţilor.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că la data de 14 mai 2010 reclamantul a depus la Baroul Suceava cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen. Prin adresa din 17 ianuarie 2011 a fost convocat de către prim-pârâtă în vederea verificării cunoştinţelor referitoare la legislaţia profesiei de avocat. Important de precizat apare faptul că reclamantul a dat curs invitaţiei, că verificarea cunoştinţelor s-a făcut în scris, iar în urma acesteia a obţinut un punctaj insuficient, fapt constatat prin decizia din 24 februarie 2011 prin care s-a respins cererea sa primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Art. 21 alin. (2) din Statul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen. Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen scris.
A primi o asemenea interpretare, realizată de autorităţile intimate, înseamnă a goli de conţinut şi de eficienţă prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Cât priveşte susţinerea reclamantului cu privire la deciziile pronunţate în această materie de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se constată că atât în deciziile invocate cât şi în alte soluţii de dată mai recentă, s-a reţinut că textul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, conferă dreptul persoanelor care au deţinut una din funcţiile enumerate în cuprinsul acestuia, de a fi numit în profesia de avocat, cu scutire de examen, şi nu o posibilitate sau o facultate .
Privitor la solicitarea reclamantului de obligare a secund-pârâtului de înscriere în tabloul avocaţilor din Baroul Suceava, Curtea de apel a apreciat ca prematur formulată, având în vedere că înscrierea în tabloul avocaţilor este o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură şi este condiţionată de îndeplinirea mai multor cerinţe.
Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la data emiterii deciziei.
Faţă de aceste dispoziţii a apreciat că emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamantul având de asemenea obligaţia achitării taxelor de înscriere, depunerii jurământului (art. 21 din Legea nr. 51/1995).
Împotriva sentinţei nr. 327 din data de 17 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal Baroul Suceava şi U.N.B.R., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în totalitate a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată din ambele instanţe.
S-a învederat, prin cererea de recurs, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii. Astfel, cu toate că prima instanţă a subliniat caracterul supletiv al dispoziţiei conţinute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (aşa cum era în vigoare la data formulării cererii de intrare în profesie) şi care nu-i conferă reclamantului un drept necondiţionat de a accede în profesia de avocat, ci doar o vocaţie care trebuie corelată cu condiţia de a face dovada însuşirii corespunzătoare a cunoştinţelor legate de modul de organizare al acestei profesii, s-a procedat la o interpretare eronată a normei juridice menţionate, fără a se ţine cont de argumentele invocate prin întâmpinare.
S-a mai relevat, de către recurenţi, că în mod nejustificat judecătorul fondului a apreciat că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu au relevanţă în cauză dat fiind faptul că îşi au originea într-un act juridic inferior supremaţiei legii, o astfel de interpretare fiind greşită, în contextul în care textul menţionat nu vine în contradicţie cu norma supletivă consacrată în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 ci doar o explicitează. În acest sens, s-a solicitat a se constata că în privinţa aprecierii asupra unei cereri de intrare în profesia de avocat, cu scutire de examen, este recunoscută competenţa consiliului unui barou de a proceda la verificarea cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, competenţă derivată tocmai din caracterul supletiv al normei instituită în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 aşa cum era în vigoare în momentul formulării cererii în discuţie, şi că instanţa de judecată nu se poate substitui autorităţii competente în aprecierea cunoştinţelor reclamantului.
S-a mai precizat, în context, că singura exigenţă a legii priveşte soluţionarea obiectivă, transparentă şi unitară a cererilor de primire în profesie, cu scutire de examen, solicitantul fiind astfel pus la adăpost de un posibil abuz al autorităţii competente, Consiliul Baroului. De asemenea, s-a arătat că, tocmai pentru a crea acest cadru unitar de soluţionare a unor asemenea cereri la nivel naţional, a fost adoptată hotărârea nr. 902/2010 a consiliului U.N.B.R., hotărâre ce conţine norme procedurale relevante în privinţa modului de soluţionare a cererilor de intrare în profesie şi pe care instanţa de judecată a înlăturat-o în mod nejustificat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul G.M. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciindu-se că în mod corect instanţa de fond a stabilit în litigiu că reclamantul îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, şi că nu se poate impune ca şi condiţie suplimentară la cele stabilite de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 susţinerea unei probe de verificare a cunoştinţelor profesionale întrucât această condiţie este în contradicţie cu o dispoziţie legală, pe care practic o modifică.
Recurenta U.N.B.R. a invocat, prin precizările depuse la dosar în data de 12 decembrie 2012, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în judecarea fondului cauzei, susţinând că aparţine tribunalului competenţa materială de soluţionare a litigiului, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
Excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, este neîntemeiată şi va fi respinsă, fiind incidente în litigiu prevederile art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile şi instituţiile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, reclamantul putându-se adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul (sediul) pârâtului. Prin urmare, cum prin acţiunea formulată reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât şi U.N.B.R. [care are, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, statut de autoritate publică asimilată], şi a solicitat anularea unui act emis de această persoană juridică de interes public organizată la nivel central, anume decizia nr. 38 din data de 8 iulie 2011 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea intimatului de anulare a deciziei nr. 55 din data de 24 februarie 2011 a Consiliului Baroului Suceava, în mod corect litigiul a fost judecat, în primă instanţă, de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ.
Cât priveşte recursurile declarate de Baroul Suceava şi de U.N.B.R. împotriva sentinţei nr. 327 din data de 17 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia aII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, se reţine că şi acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod întemeiat judecătorul fondului, interpretând şi aplicând corect legea la circumstanţele de fapt ale litigiului, a dispus prin sentinţa atacată admiterea în parte a acţiunii în contencios formulată de reclamantul G.M., cu consecinţa anulării deciziei nr. 55 din 24 februarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Suceava (prin care a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat, cu scutite de examen, pe motiv că reclamantul nu a făcut dovada asimilării unor cunoştinţe suficiente referitoare la legislaţia profesiei de avocat, cunoştinţe care au fost verificate în scris, sub forma unui chestionar tip grilă), a anulării deciziei nr. 38 din data de 8 iulie 2011 emisă de consiliul U.N.B.R. (prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de anulare a deciziei nr. 55/2011 a Consiliului Baroului Suceava), a constatării faptului că reclamantul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data depunerii cererii de primire în profesie, şi a obligării Baroului Suceava la emiterea în favoarea reclamantului a deciziei de primire în profesie cu scutire de examen.
La data formulării cererii de primire în profesie de către intimatul G.M. (14 mai 2010) art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat avea următorul cuprins: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.
Prin art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat s-a precizat că „În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”, iar prin pct. 5 din Ghidul de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, adoptat prin hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a consiliului U.N.B.R., s-a detaliat procedura verificării cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat, stabilindu-se că această verificare va consta dintr-o evaluare făcută pe baza unor discuţii libere şi că rezultatul colocviului de verificare a cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen fără a vătăma dreptul petentului de a formula o nouă cerere.
Sintagma „poate fi primit în profesie cu scutire de examen” din conţinutul textului art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, avut în analiză, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocaţie, fiind evident că, atâta timp cât intimatul îndeplineşte condiţiile expres arătate la lit. b), respectiv, a exercitat funcţia de consilier juridic peste 10 ani şi nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat, el are un drept subiectiv de a fi primit în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporţionale cu scopul urmărit de recurenţi în organizarea profesiei de avocat.
Refuzul recurenţilor de a-l primi în profesie fără examen, pe motiv că nu a întrunit punctajul stabilit pentru verificarea cunoştinţelor specifice profesiei, apare ca nejustificat şi în mod corect a fost sancţionat de prima instanţă prin admiterea acţiunii, impunerea unor condiţii suplimentare celor indicate de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 conturând manifestarea excesului de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare. Se observă, în plus, în privinţa practicii barourilor de a realiza verificarea cunoştinţelor specifice profesiei de avocat pe calea unei testări scrise cu barem şi punctaj minim de promovare, cum este şi situaţia în speţă, că o asemenea modalitatea de a proceda echivalează practic cu organizarea unui examen, ceea ce duce, practic, la golirea de conţinut a prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că este legală şi temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de pârâţii Baroul Suceava şi de U.N.B.R. împotriva sentinţei nr. 327 din data de 17 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de apel Suceava invocată de recurenta U.N.B.R.
Respinge recursurile declarate de Baroul Suceava şi de U.N.B.R., împotriva sentinţei nr. 327 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5364/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 5382/2012. Contencios → |
|---|
