ICCJ. Decizia nr. 5385/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5385/2012
Dosar nr. 7227/2/2011
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administratiei şi Internelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:
- obligarea pârâtului la recunoaşterea gradului militar corespunzător de ofiţer de jandarmi, în condiţiile art. 36 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 52 din Legea nr. 80/1995 actualizată, începând cu data de 1 august 2005;
- anularea situaţiei create prin discriminare, în conformitate cu art. 21 alin. (1) din O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare,
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. Bucureşti, forma de învăţământ „frecvenţă redusă", promoţia 2005, conform Diplomei de licenţă din 10 octombrie 2005 .
La data de 18 iulie 2011, acesta s-a adresat pârâtului solicitând trecerea în corpul ofiţerilor, în temeiul dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 80/1995, iar pârâtul prin adresa din 26 iulie 2011 a respins această solicitare arătând că, potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 80/1995, pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante este necesară susţinerea unui concurs sau examen, legiuitorul instituind un drept, iar nu o obligaţie în sarcina pârâtului.
În opinia reclamantului, situația creează o discriminare între cursanţii de la zi şi cei de la frecvenţă redusă, deoarece primii menţionaţi au fost înaintaţi în gradul de ofiţer în urma susţinerii şi promovării examenului de licenţă, iar cei de la frecvenţă redusă, chiar dacă au susţinut şi promovat acelaşi examen de licenţă, în aceeaşi zi şi în aceleaşi condiţii, nu au fost înaintaţi în gradul de ofiţer.
De altfel, recunoaşterea acestei discriminări este făcută prin H.G.nr. 294/2007 privind noua organizare şi funcţionare a Academiei de Poliţie A.I.C.
Totodată, a arătat că pârâtul a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 42 din ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor,în condițiile în care, acest text de lege se adresează subofiţerilor care au absolvit studii civile de învăţământ şi nu celor care au urmat studii militare în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale, unde, pe lângă materiile de drept, au studiat şi materii specifice muncii de ofiţer al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi care se încadrează la art. 5 alin (1) din acelaşi ordin al Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, precizând faptul că art. 36 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, face strict referire la posibilitatea trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor militari și subofițerilor absolvenți de studii superioare şi nu la obligativitatea acordării gradelor militare celor menţionaţi în lege, iar art. 42 din ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 condiționează acest lucru de promovarea unui concurs susţinut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu funcţii de ofiţer, aspect reiterat şi de prevederile art. 9 din ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008.
În ceea ce priveşte incidența prevederilor H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.I.C., s-a arătat că acest act normativ a intrat în vigoare începând cu anul universitar 2007-2008, astfel încât, cererea formulată în acest scop de către reclamant nu poate fi soluţionată favorabil.
Cu privire la discriminarea invocată, pârâtul a opinat că, în speță, întrucât nu este vorba despre situaţii egale, ci despre situaţii diferite, cărora li se aplică un tratament diferit, a apreciat că nu poate fi vorba de o situaţie discriminatorie.
Prin sentința nr. 7456 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor să recunoască reclamantului gradul profesional de subinspector de poliţie începând cu data de 1 august 2005 și a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a respins excepţia tardivităţii acțiunii, reținând, în esență, că reclamantul a respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995, art. 9 alin. (1) şi (2) și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare, din interpretarea cărora rezultă că absolvenţii Academiei de Poliţie A.I.C. a Ministerului Administraţiei şi Internelor, fără deosebire în funcţie de forma de învăţământ, cursuri de zi sau cu frecvenţă redusă, li se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi sunt încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără îndeplinirea altei formalităţi.
Totodată, s-a reținut că prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora „agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile prezentei legi” sunt aplicabile instituţiilor de învăţământ superior, altele decât Academia de Poliţie A.I.C.”
În privinţa absolvenţilor Academiei, cursuri cu frecvenţă redusă, s-a observat că dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.I.C. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor prevăd că, la absolvire, dacă promovează examenul de licenţă primesc primul grad de ofiţer odată cu promoţia care finalizează studiile la forma de învăţământ la zi.
Deşi instanţa a reţinut că dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 sunt aplicabile începând cu anul universitar 2007-2008, după cum rezultă din textul art. 25, a observat că ele totuşi confirmă interpretarea potrivit căreia, prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 vizează absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, altele decât Academia de Poliţie A.I.C., în acest sens fiind și soluţia de principiu pentru unificarea practicii judiciare, adoptată la data de 9 februarie 2009, în şedinţa plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.
Pe de altă parte, s-a apreciat că, în raport de calitatea reclamantului, respectiv subofiţer de jandarmi în cadrul instituţiei pârâte, dispozițiile legale anterior menționate şi jurisprudenţă adoptată de instanţa supremă, devin aplicabile în virtutea principiului nediscriminării.
Sub acest aspect, s-a constatat că deşi reclamantul nu are calitatea de poliţist, ci de jandarm, această împrejurare nu împiedică recunoaşterea dreptului acestuia de a fi numit în gradul de ofiţer, urmare a absolvirii cursurilor la frecvenţă redusă în cadrul Facultăţii de Drept, Academia de Poliţie A.I.C., neexistând raţiuni obiective şi rezonabile pentru ca persoane aflate în aceeaşi situaţie-angajaţi în cadrul pârâtului şi absolvenţi ai aceloraşi studii să fie trataţi în mod diferit, respectiv pentru agenţii de poliţie să fie aplicabile conform jurisprudenţei menţionată în motivarea acţiunii dispozițiile art. 9 şi 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar pentru subofiţerii de jandarmi să fie refuzat dreptul de numire în gradul de ofiţer.
De altfel, chiar pârâtul prin întâmpinarea formulată susţine că potrivit art. 49 alin. (1) din ordinul nr. 300/2004, „agenţii de poliţie/maiştrii militari şi subofiţerii care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele criterii: a) sunt declaraţi apt medical şi psihic pentru corpul ofiţerilor; b) studiile superioare absolvite corespund cerinţelor postului; c) nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare; d) nu sunt puşi la dispoziţie în situaţiile prevăzute de art. 89 din Legea nr. 8011995 privind Statutul cadrelor militare", iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se menţionează că „soluţionarea solicitărilor de trecere a agenţilor/maiştrilor militari şi subofiţerilor în categoria ofiţerilor se face în limita posturilor rămase vacante, după încheierea activităţii de promovare a ofiţerilor în grade profesionale/militare superioare şi asigurarea locurilor pentru promoţia de ofiţeri ai Academiei de Poliţie A.I.C.”, pentru care există alocaţiile bugetare necesare.
Astfel, din interpretarea logică rezultă că numai după numirea în funcţie a ofiţerilor absolvenţi ai Academiei de Poliţie A.I.C. se soluţionează cererile de trecere a agenţilor/maiştrilor militari şi subofiţerilor în categoria ofiţerilor, absolvenţi a unor studii superioare de lungă durată în cadrul unor altor instituţii de învăţământ superior, reclamantul încadrându-se potrivit celor anterior menţionate în prima categorie.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de anulare a situaţiei create prin discriminare, instanţa a respins acest capăt de cerere, ca neîntemeiat, reținând că prin însăşi soluţionarea primului capăt de cerere acestuia îi va fi recunoscut dreptul a fi numit în gradul profesional de subinspector de poliţie, astfel încât nu se poate reţine că ar exista o anumită situaţie ce a fost creată prin discriminare şi care ar trebui „anulată”.
Prin încheierea de şedinţă din data de 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului S.C. de îndreptare a erorii materiale pretins strecurată în sentința civilă nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 pronunțată de aceiași instanță (cerere prin care s-a solicitat a se menționa, în dispozitivul hotărârii menționate, în loc de ”Obligă pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor să recunoască reclamantului gradul profesional de subinspector de poliție începând cu data de 2 august 2005”, ”Obligă pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor să-i recunoască reclamantului gradul militar corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 52 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, actualizată, începând cu 1 august 2005”), cu motivarea că în cuprinsul minutei pronunțate în Dosarul nr. 7227/2/2011 nu s-a strecurat nicio eroare materială, ci consemnările cuprinse reprezintă rezultatul deliberării. Or, așa cum s-a menționat și în considerentele acestei sentințe, ca urmare a faptului că reclamantul este absolvent al Academiei de Poliție A.I.C., acestuia i se poate recunoaște gradul profesional de subinspector de poliție, în condițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, act normativ care prevede această posibilitate.
Reclamantul S.C. a declarat recurs în termen legal atât împotriva sentinței civile nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cât și împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 19 decembrie 2011 dată de aceiași instanță, solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac și îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 în sensul de a menționa ”Obligarea pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor să-i recunoască reclamantului gradul militar corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 52 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 actualizată”, întrucât, așa cum a fost pronunțată sentința recurată, instanța a dat ceva ce nu s-a cerut, recunoscându-i recurentului un drept (gradul de ofițer de poliție) pe care nu l-a solicitat prin acțiunea introductivă, iar încheierea de îndreptare a erorii materiale a menținut în mod eronat sentința inițială pronunțată.
Reclamantul S.C. a învederat că instanța de fond, prin hotărârea dată, s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, în cauză solicitându-se obligarea Ministerului Administrației și Internelor la recunoașterea gradului de ofițer de jandarmi și nu de subinspector de poliție. Reclamantul a apreciat că s-a făcut discriminare între cursanții de la zi și cei de la frecvența redusă, deoarece primii menționați au fost înaintați în gradul militar de ofițeri de jandarmi, în urma susținerii și promovării examenului de licență, pe când recurentul, chiar dacă a susținut și promovat același examen, în aceeași zi și în aceleiași condiții, nu a fost înaintat la gradul de ofițer de jandarmi, încălcându-se astfel prevederile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția României.
A precizat recurentul reclamant că, în privința absolvenților Academiei de Poliție A.I.C., cursuri cu frecvență redusă, dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.I.C. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor prevăd că la absolvire, dacă promovează examenul de licență, primesc primul grad de ofițer odată cu promoția care finalizează studiile la forma de învățământ la zi. Deși instanța reține că dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 sunt aplicabile, începând cu anul universitar 2007-2008, după cum rezultă din textul art. 25, ele totuși confirmă interpretarea potrivit căreia prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 vizează absolvenții instituțiilor de învățământ superior, altele decât Academia de Poliție A.I.C.
Or, având în vedere calitatea sa de jandarm în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a apreciat recurentul reclamant că prevederile legale sus menționate și jurisprudența adoptată de instanța supremă (cu referire la soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare, dată la data de 9 februarie 2009 în ședința plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal) devin aplicabile în virtutea principiului nediscriminării. Astfel, chiar dacă nu are calitatea de polițist ci de jandarm, reclamantul este îndreptățit la recunoașterea dreptului său de a fi numit în grad de ofițer ca urmare a absolvirii cursurilor la frecvența redusă în cadrul Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C., neexistând rațiuni obiective și rezonabile pentru ca persoane aflate în aceeași situație, angajați în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și absolvenți ai acelorași studii, să fie tratați în mod diferit, respectiv pentru agenții de poliție să fie aplicabile conform jurisprudenței menționate în motivarea acțiunii dispozițiile art. 9 și 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar pentru subofițerii de jandarmi să fie refuzat dreptul de numire în gradul de ofițer.
Recurentul reclamantul a invocat și prevederile art. 5 alin. (1) și art. 42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008, concluzionând că se impune interpretarea logică potrivit căreia numai după numirea în funcție a ofițerilor absolvenți ai Academiei de Poliție A.I.C. se soluționează cererile de trecere a agenților/maiștrilor militari și subofițerilor în categoria ofițerilor, absolvenți ai unor studii superioare de lungă durată în cadrul altor instituții de învățământ superior, recurentul încadrându-se în prima categorie.
În drept reclamantul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 8 și 9 C. proc. civ., art. 36 alin. (1) lit. h) și art. 52 din Legea nr. 80/1995, art. 5 alin. (1) din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008, art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007, art. 2 alin. (1) și art. 6 din O.G. nr. 137/2000, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) din Constituția României.
Împotriva sentinței civile nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin care s-a solicitat, în cazul constatării incidenței prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță de fond, sau, în cazul constatării incidenței dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului S.C. ca neîntemeiată.
Recurentul pârât a învederat, în primul rând, că sentința atacată nu respectă prevederile imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât instanța de fond, fără a verifica dacă reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, a dispus, cu ușurință, în baza acestei legi, obligarea recurentei la acordarea gradului de ofițer începând cu data de 1 august 2005.
A precizat Ministerul Administrației și Internelor că reclamantul este cadru militar, fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare. Dealtfel, s-a relevat, chiar intimatul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legii sus menționate, însă instanța fără a ține cont și-a motivat hotărârea pe prevederi legale care nu erau aplicabile în cazul acestuia, fără a avea în vedere următoarele aspecte:
Art. 36 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, face strict referire la proveniența ofițerilor și nu la obligativitatea acordării gradelor militare celor menționați în lege, de aici rezultând și necesitatea reglementării prin dispoziții interne a posibilității trecerii cadrelor militare într-un corp superior. Astfel, art. 42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor prevede că „maiștrii militari și subofițerii care au absolvit studii superioare cu diplomă de licență (n.n. fără a se specifica studii militare sau civile) au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante”, cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor specificate în articolul respectiv.
Or, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor legale invocate anterior, art. 36 din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare, instituie posibilitatea trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor militari și subofițerilor absolvenți de studii superioare, iar art. 42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor condiționează acest lucru de promovarea unui concurs susținut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu funcții de ofițer.
Întrucât conducerea Ministerului Administrației și Internelor își poate organiza propria activitate, inclusiv în domeniul resurselor umane, prin emiterea de acte normative cu caracter intern, în aplicarea acestor prevederi a fost emis ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004 privind activitatea de resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, care în secțiunea a 5-a reglementează ”Trecerea polițiștilor/cadrelor militare într-o categorie/corp superior”.
Astfel, conform art. 49 alin. (1) din ordinul sus menționat, ”agenții de poliție/maiștrii militari și subofițerii care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele criterii: a) sunt declarați apt medical și psihic pentru corpul ofițerilor; b) studiile superioare absolvite corespund cerințelor postului; c) nu se află sub efectul unei sancțiuni disciplinare; d) nu sunt puși la dispoziție în situațiile prevăzute de art. 65 din Statutul polițistului și art. 89 din Statutul cadrelor militare”. De asemenea, potrivit art. 49 alin. (2) din Ordinul nr. 300/2004, ”soluționarea solicitărilor de trecere a agenților/maiștrilor militari și subofițerilor în categoria ofițerilor se face în limita posturilor vacante, după încheierea activității de promovare a ofițerilor în grade profesionale/militare superioare și asigurarea locurilor pentru promoția de ofițeri ai Academiei de Poliție A.I.C. pentru care există alocațiile bugetare necesare”.
Prin urmare, a subliniat recurentul Ministerul Administrației și Internelor, obligarea de către instanța de fond la acordarea gradului profesional de ofițer intimatului reclamant de la data absolvirii Academiei de Poliție A.I.C. în condițiile în care acesta nu promovase vreun concurs organizat în acest sens este neîntemeiată.
În ceea ce privește invocarea atât de către reclamant cât și de către instanța de judecată a prevederilor H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.I.C., recurentul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat a se observa că acest act normativ a intrat în vigoare începând cu anul universitar 2007-2008, el nefiind aplicabil în situația reclamantului care a absolvit cursurile Academiei anterior.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamantul S.C., ca neîntemeiată, și a menținerii dispoziției de respingere a excepției tardivității invocată de pârât prin întâmpinare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Se reține, în primul rând, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității procesuale și a dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. care prescriu că „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”, fiind incident motivul de modificare a hotărârii recurate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. („dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”).
Într-adevăr, se observă că deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea Ministerului Administrației și Internelor să îi recunoască gradul militar corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 52 din Legea nr. 80/1995 actualizată, începând cu data de 1 august 2005, dată la care reclamantul a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. București, prin sentința recurată judecătorul fondului, urmare admiterii în parte a acțiunii, a acordat ceea ce nu s-a cerut, anume a obligat Ministerul Administrației și Internelor să recunoască reclamantului gradul profesional de subinspector de poliție, o asemenea dispoziție intrând în contradicție cu considerentele hotărârii care au relevat că „deși reclamantul nu are calitatea de polițist, ci de jandarm, această împrejurare nu împiedică recunoașterea dreptului acestuia de a fi numit în gradul de ofițer urmare a absolvirii cursurilor de frecvență redusă în cadrul facultății de Drept, Academia de Poliție A.I.C., neexistând rațiuni obiective și rezonabile pentru ca persoane aflate în aceeași situație, angajați în cadrul pârâtului și absolvenți ai acelorași studii, să fie tratați în mod diferit, respectiv pentru agenții de poliție să fie aplicabile conform jurisprudenței menționate în motivarea acțiunii dispozițiile art. 9 și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar pentru subofițerii de jandarmi să fie refuzat dreptul de numire în gradul de ofițer”.
În al doilea rând, se constată, sub aspectul fondului litigiului, că cererea reclamantului de obligare a Ministerului Administrației și Internelor la recunoașterea gradului militar corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 52 din Legea nr. 80/1995 actualizată, începând cu data de 1 august 2005, dată la care reclamantul a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. București, implicit la anularea situației create prin pretinsa discriminare, în conformitate cu art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, nu este întemeiată, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind unitară în acest sens (a se vedea, cu titlu de exemplu, decizia nr. 5995 din 12 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 7677/2/2010, decizia nr. 7 din 10 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7427/2/2010, decizia nr. 2045 din 26 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2126/54/2010*, decizia nr. 3046 din 15 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 6847/2/2010).
Prevederile art. 36 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, invocate de reclamant, fac strict referire la proveniența ofițerilor și nu la obligativitatea acordării gradelor militare celor menționați în lege, rezultând necesitatea reglementării prin dispoziții interne a posibilității trecerii cadrelor militare într-un corp superior. În acest sens, art. 42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile Ministerului Administrației și Internelor prevede că „maiştrii militari şi subofiţerii care au absolvit studii superioare cu diplomă de licenţă au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante", cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor specificate în articolul respectiv.
Rezultă, din cele mai sus arătate, că art. 36 din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare, instituie posibilitatea trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor militari și subofițerilor absolvenți de studii superioare, dar și că această trecere este condiționată, potrivit art. 42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008, de promovarea unui concurs susținut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu funcții de ofițer. Altfel spus, nu se poate dispune trecerea unui subofiţer în categoria ofiţerilor, în condiţiile în care acesta nu a promovat vreun concurs organizat în acest sens.
Soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare dată la data de 9 februarie 2009 în ședința plenului judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de reclamant, nu poate fi reținută în speță, întrucât soluția de principiu menționată a fost adoptată în considerarea prevederilor art. 9 și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, pe când în litigiu este incidentă Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, care nu cuprinde dispoziții similare.
Nu se poate reține existența unei discriminări între absolvenții Academiei de Poliție A.I.C., deoarece aceștia nu se află în situații comparabile, fiind vorba pe de o parte despre cursanții de la zi/frecvență redusă (numai pentru absolvenții cursurilor de zi fiind asigurate alocațiile bugetare necesare, numărul lor fiind stabilit anterior absolvirii, în raport de necesarul de personal al Ministerului Administrației și Internelor) și, pe de altă parte, despre polițişti/jandarmi.
În fine, nu sunt aplicabile situației reclamantului prevederile H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.I.C., în condițiile în care acest act normativ a intrat în vigoare începând cu anul universitar 2007–2008 iar reclamantul a absolvit cursurile acestei academii anterior, în cursul anului 2005.
În raport de cele mai sus arătate, care au fundamentat soluția de admitere a recursului formulat de Ministerul Administrației și Internelor și de respingere ca neîntemeiată a acțiunii ce a format obiectul Dosarului nr. 7227/2/2011 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, se va dispune, pe cale de consecință, respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul S.C. atât împotriva sentinței civile nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 cât și împotriva încheierii de ședință din data de 19 decembrie 2011, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, împotriva sentinţei nr. 7456 din 8 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge în întregime acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Respinge recursul declarat de S.C. împotriva sentinţei nr. 7456 din 8 decembrie 2011 şi a încheierii din 19 decembrie 2011 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 538/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 5394/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
