ICCJ. Decizia nr. 5414/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5414/20 12
Dosar nr. 15/33/2012
Şedinţa publică de la 14 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul O.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Garda Financiară, Comisariatul General Bucureşti şi emitentul actului administrativ Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea deciziei nr. 1348 din 24 august 2011 emisă de Garda Financiară, Comisariatul General Bucureşti, privind eliberarea sa din funcţie şi reintegrarea în funcţia publică deţinută, aceea de comisar cls.I superior în cadrul Gărzii financiare, secţia judeţeană Bistriţa-Năsăud, cu plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate începând cu data încetării raporturilor de serviciu până la reintegrarea în funcţie.
În motivare acţiunii, reclamantul a arătat că a deţinut funcţia publică de execuţie de comisar superior clasa I la Garda Financiară, secţia judeţeană Bistriţa-Năsăud până la data de 24 august 2011, când a fost eliberat din funcţie prin decizia contestată.
Reclamantul a formulat plângere administrativă împotriva deciziei nr. 1348 din 24 august 2011 emisă de Garda Financiară, Comisariatul General Bucureşti, atât în ceea ce priveşte modul de organizare a examenului, cât şi în ceea ce priveşte viciile de fond ale deciziei, plângere care a fost respinsă, fapt care i s-a comunicat prin adresa din 7 noiembrie 2011.
A susţinut reclamantul că decizia este nelegală pentru că a fost dată cu încălcarea ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din 6 septembrie 2011.
Astfel, a arătat reclamantul, în perioada în care a avut loc examenul de testare a funcţionarilor publici ale căror funcţii au fost supuse reorganizării, respectiv 11 iulie 2011-19 iulie 2011, a fost în incapacitate temporară de muncă, fapt dovedit cu certificatele de concediu medical.
Potrivit ordinului nr. 3070/2011 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru funcţionarii publici care din motive identice ori similare cu cel al reclamantului nu au putut susţine examenul de testare profesională, urma să se organizeze un nou examen, iar funcţionarii publici aflaţi în această situaţie, urmau să fie înştiinţaţi în scris cu privire la datele de desfăşurare a examenului.
A mai menţionat reclamantul că şi-a exprimat opţiunea de a participa la examenul iniţial însă, aşa cum a arătat, nu s-a putut prezenta din motive medicale. În "Lista privind rezultatele finale obţinute la examenul de testare profesională organizat în perioada 11-16 iulie 2011" se precizează că reclamantul nu a fost prezent la examen.
Cel de-al doilea examen a avut loc la începutul lunii septembrie, din moment ce pe site-ul de internet al instituţiei apare o listă cu două persoane care au participat la examen (proba interviului) în data de 8 septembrie 2011.
A mai opinat reclamantul că decizia este nelegală şi pentru motivul că eliberarea sa din funcţia deţinută are drept temei esenţial "rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfăşurat în perioada 11 iulie 2011-19 iulie 2011", or, din simpla lecturare a „Listei privind rezultatele finale obţinute la examenul de testare profesională organizat în perioada 11-16 iulie 2011" rezultă că a fost „absent", dar, mai important, că nu a fost considerat nici „ADMIS", dar nici „RESPINS".
S-a mai susţinut că decizia de eliberare din funcţie a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, care prevăd că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante, iar, în cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public este transferat în interesul serviciului sau la cerere.
În cazul în speţă, nefiind suficiente posturi vacante spre a fi oferite funcţionarilor afectaţi de reorganizare, era necesar să se solicite Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici lista funcţiilor publice vacante.
S-a invocat de asemenea încălcarea dispoziţiilor art. 69 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, conform cărora la eliberarea din funcţie a funcţionarilor publici trebuie avute în vedere calificativele obţinute la evaluările profesionale anuale, susţinându-se că în speţă, nu s-a ţinut cont de aceste calificative
A mai opinat reclamantul că decizia atacată este lovită de nulitate întrucât este emisă în urma unei proceduri vădit nelegale declanşată în baza unui act normativ inexistent şi care, în consecinţă, nu putea produce efecte juridice.
Astfel, la baza declanşării aşa-zisei proceduri de eliberare a sa din funcţie a stat un ordin al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, având nr. 2253/2011, aspect menţionat atât în cuprinsul preavizului, dar şi în preambulul deciziei de eliberare, ordin care nu există în realitate ori, dacă există, nu a putut produce niciun efect juridic (nefiind intrat în vigoare) întrucât din coroborarea art. 11 alin. (1) şi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 rezultă că pentru a putea produce efecte juridice recunoscute pe teritoriul României, ordinul nr. 2253/2011 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, trebuia să fie publicat în M. Of., Partea I.
Reclamantul a mai susţinut că decizia atacată este nelegală întrucât a fost emisă în urma unei proceduri, realizată în baza unul aşa-zis „act administrativ" ale cărui efecte erau suspendate cu începere din data de 13 iulie 2011, prin sentinţa civilă nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosar nr. 867/44/2011, sentinţă executorie de drept.
Continuarea procedurii şi emiterea actului de eliberare din funcţie, după data de 13 iulie 2011, au constituit astfel operaţiuni realizate fără temei legal, în baza unui act ce nu producea efecte juridice, fiind astfel nelegale.
Totodată, decizia atacată este lovită de nulitate şi este nelegală întrucât este emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
Încălcarea acestor dispoziţii rezultă din inexistenţa unui act prin care să se dispună reducerea postului ocupat de funcţionarul public.
A mai susţinut reclamantul că art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 nu permite posibilitatea reorganizării funcţiei, ci doar posibilitatea reorganizării activităţii prin reducerea postului, în cazul de faţă fiind inventate concepte noi care nu sunt prevăzute în textul respectiv de lege şi, prin urmare, nu sunt valide.
Pe de altă parte, dacă se interpretează că ordinul nr. 2253/2011 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ar dispune reducerea postului reclamantului în mod valabil ori ar exista vreun alt act care să dispună în mod valabil în acest sens, atunci s-ar încălca în mod flagrant dispoziţiile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 care interzice înfiinţarea de noi posturi similare celui ocupat de reclamant timp de 1 an de la data desfiinţării.
Cu toate acestea la finalul lunii iunie 2011 s-a afişat pe site-ul instituţiei că exista un număr de posturi vacante, identice celor desfiinţate anterior, chiar dacă mai puţine.
Reclamantul a invocat de asemenea încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 68-74 C. mun., întrucât în realitate s-au desfiinţat toate posturile, situaţie în care opera o concediere colectivă care trebuia să se desfăşoare potrivit procedurii instituită de aceste texte.
S-a opinat că actul atacat este lovit de nulitate absoluta întrucât este emis cu încălcarea art. 62 alin. (3) C. mun., necuprinzând precizări cu privire la termenul în care poate sa fie contesta şi la instanţa judecătorească la care se contesta, nerespectând nici dispoziţiile H.G. nr. 566/2011, întrucât s-a dispus eliberarea din funcţie a mai multor persoane decât cele ce se includeau în limita prevăzută de acest act normativ.
Pârâta Garda Financiară, Comisariatul General a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantul O.T., ca fiind neîntemeiată.
Reclamantul O.T. a formulat o precizare de acţiune ulterior modificata prin care arată că, alături de petitele formulate prin acţiunea introductivă, pe care le menţine în totalitate, solicită anularea examenului de testare profesională pentru funcţionarii publici din cadrul Gărzii financiare, secţia judeţeană Bistriţa-Năsăud, organizat în perioada 11-16 iulie 2011 şi a rezultatului acestuia, opinând că examenul pentru ocuparea funcţiilor vacante din cadrul Gărzii Financiare, secţia judeţeană Bistriţa-Năsăud a fost organizat cu încălcarea normelor legale privind metodologia de examinare pentru ocuparea posturilor vacante cuprinse la art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 relativ la modul de constituire a comisiilor de examen.
Reclamantul O.T. a formulat o excepţie de nelegalitate prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru ca, în contradictoriu cu această pârâtă, să se dispună anularea ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2434/ 2011, completat prin ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3070/2011.
În motivare excepţiei s-a arătat că ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2434/2011, completat prin ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3070/2011, are ca obiect constituirea comisiilor de examen şi de soluţionare a contestaţiilor, modalitatea de elaborare a subiectelor, data şi locul desfăşurării examenului de testare profesională a funcţionarilor publici din cadrul Gărzii Financiare ale căror funcţii au fost supuse reorganizării, aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiilor.
A opinat reclamantul că dispoziţiile cuprinse în aceste ordine contravin dispoziţiilor art. 4-8 din ordinul Ministerului Justiţiei nr. 678/2010 pentru aprobarea Procedurii privind organizarea şi desfăşurarea examenului prevăzut la art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici publicat în M. Of. nr. 452/02.07.2010, ajungându-se la situaţia în care exista două acte administrative care conţin dispoziţii diferite în ceea ce priveşte organizarea examenului de testare profesională, deoarece pârâta Garda Financiară a arătat în mod expres, prin întâmpinare, că cetăţeanul de testare profesională are ca temei juridic art. 100 alin. (3) Legea nr. 188/1999.
Din acest punct de vedere, reclamantul a apreciat ca evident faptul că ordinului Ministerului Justiţiei nr. 678/2010 este un act superior, fiind un act administrativ cu caracter normativ, emis pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în timp ce ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2434/2011, completat prin ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3070/2011, este un act administrativ cu caracter individual, adresat unor subiecte de drept determinate - funcţionarii publici din cadrul Gărzii Financiare, emis pentru punerea în aplicare a ordinului nr. 2253/2011 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
A solicitat să se constate că excepţia de nelegalitate invocată este admisibilă în împrejurările în care, în cadrul acţiunii de fond, reclamantul a invocat nulitatea examenului şi implicit a rezultatelor acestuia şi ca motiv de nulitate a deciziei de eliberare din funcţia publică.
Parata a depus întâmpinare invocând în speţa lipsa calităţii sale procesual pasive raportat la excepţia de nelegalitate.
Emitentul actului cu privire la care s-a invocat excepţia de nelegalitate, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate a ordinului nr. 2434/2011, completat prin ordinul nr. 3070/2011, ambele emise de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 291/2012 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate, precum şi excepţia de nelegalitate invocată. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, completată şi modificată, instanţa dispunând anularea deciziei nr. 1348 din 24 august 2011 emisă de Garda Financiară, Comisariatul General Bucureşti privind eliberarea din funcţie a reclamantului, precum şi reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută, respectiv aceea de comisar cls. I superior în cadrul Gărzii Financiare, secţia judeţeană Bistriţa Năsăud, cu plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat şi recalculat, începând cu data încetării raporturilor de serviciu, până la reintegrarea în funcţie. A fost respins capătul de cerere privind anularea examenului de testare profesională privind funcţia publică organizat în perioada 11-16 iulie 2011 şi a rezultatului acestuia.
Prin încheierea din 3 aprilie 2012 prima instanţă a respins cele două excepţii invocate, reţinând, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, că, în esenţă, la baza deciziei emise a cărei anulare se solicită, stă practic examenul, acesta fiind o operaţiune administrativă, iar, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii, că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate se judecă în contradictoriu cu părţile din litigiu şi cu emitentul actului.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate invocată, prima instanţă a reţinut că ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2434/2011, completat prin ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3070/2011 a fost emis în temeiul ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2353/2011, care la art. 9 prevedea elaborarea acestui ordin prin care să se stabilească componenţa comisiilor de examinare şi de soluţionare a contestaţiilor .
Acest ultim act este emis în completarea ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2253/2011 care urmarea punerea în aplicare a H.G. nr. 109/2009 şi a H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare.
La art. 5 al ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2253/2011 s-a precizat că prevederile art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), (4), (6), (7) din Legea nr. 188/1999 şi art. 65-67, art. 75-77 din Legea nr. 53/2003 sunt direct aplicabile.
Procedând la o analiză coroborată a acestor acte, prima instanţă a reţinut că în fapt a avut loc o reorganizare a activităţii Gărzii Financiare, reducându-se mai multe posturi, în acest sens fiind necesară şi organizarea unui examen de testare profesionala, care îşi are aşadar fundamentul în prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora examenul se organizează în acest caz de către instituţia sau autoritatea publică respectivă.
Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 1678/2010, apreciat de către reclamant a fi un act superior în raport cu ordinele susmenţionate, a fost emis în temeiul acestui text de lege, adică al art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, ceea ce înseamnă ca el se aplica doar pentru examenele pe care acest minister le organizează.
La baza emiterii sale a mai stat art. 13 din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 5 din O.U.G. nr. 115/12009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale care vizează înfiinţarea Ministerului Justiţiei.
Ca atare, a apreciat instanţa fondului, acest act normativ, având în vedere temeiul în baza căruia a fost emis, nu poate fi extins ca fiind aplicabil şi examenelor de testare profesionala organizate în temeiul art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 de către alte instituţii sau autorităţi publice, neexistând aşadar posibilitatea unei discordanţe între ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2434/2011, modificat de ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3040/2011 şi ordinului Ministerului Justiţiei nr. 1678/2010.
În ceea ce priveşte examenul de testare profesionala, criticat de reclamant prin prisma nelegalei alcătuiri a comisiilor de examen şi soluţionare a contestaţiilor, judecătorul fondului a reţinut că aceste comisii s-au organizat în conformitate cu cele doua ordine ale Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Astfel, pentru examenele organizate în temeiul art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prevederile art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 invocate iniţial în susţinerea completării de acţiune, nu se aplică, întrucât acest text de lege face parte din capitolul privind organizarea concursului de recrutare a funcţionarilor publici.
În atare condiţii s-a reţinut că examenul de testare profesionala a fost legal organizat, neimpunându-se anularea acestuia.
În ceea ce priveşte legalitatea deciziei prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, s-a apreciat că temeiul acesteia îl constituie reorganizarea activităţii Gărzii Financiare, la baza acestei decizii stând H.G. nr. 1324/2009 şi ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2253/2011.
Potrivit art. 5 al ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2253/2011 cât şi deciziei atacate, încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberare din funcţia publică, s-a realizat în temeiul art. 99 lit. b) din Legea nr. 188/1999, respectiv pentru situaţia în care autoritatea sau instituţia publica îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public în cauza .
S-a constatat că prin ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2253/2011 s-a aprobat noua structura organizatorica a secţiei judeţene Bistriţa-Năsăud a Gărzii Financiare, numărul de posturi de comisar I grad profesional superior fiind stabilit la 9, la data reorganizării activităţii existând un număr de 12 comisari clasa I grad profesional superior.
În cauză s-a reţinut că reclamantul a dorit păstrarea funcţiei pe care o ocupa, exprimându-şi opţiunea în acest sens şi dorinţa de a participa la examenul de testare profesionala .
Examenul de testare profesionala s-a desfăşurat în perioada 11-16 iulie 2011, din lista privind rezultatele finale ale acestui examen din cei 13 participanţi doar 8 fiind declaraţi admişi, deşi existau 9 posturi, 4 participanţi fiind respinşi, iar reclamantul fiind declarat absent.
A constatat prima instanţă că absenta reclamantului nu a fost însă una nejustificata, ci a fost justificata de considerente medicale, la data probei scrise a examenului, reclamantul aflându-se în concediul medical datorita unei urgente medico-chirurgicale.
Întrucât nu a participat la acest examen, s-a apreciat că reclamantul nu a fost admis şi, ca atare, postul sau a fost supus reducerii, instanţa considerând însă această apreciere ca fiind nelegală.
În acest sens, prima instanţă a reţinut că art. 4 din Regulamentul de organizare a examenului cuprins în ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2353/ 2011, prevede ca examenul are la bază ca principii: competenţa profesională, competiţie, egalitate de şanse, profesionalismul şi transparenţa, iar art. 32 din acelaşi regulament arata ca numirile în funcţiile publice, pentru care au optat candidaţii, se fac ca urmare a rezultatelor obţinute la examenul de testare profesionala, acesta fiind unicul criteriu de stabilire a posturilor care sunt supuse reducerii.
A apreciat instanţa fondului că eliberarea din funcţie a reclamantului încalcă principiul egalităţii de şanse, întrucât acestuia nu i-a fost acordata şansa de a susţine un examen în care să îşi dovedească cunoştinţele profesionale şi să îndeplinească astfel unicul criteriu pentru menţinerea în funcţie, aceasta lipsă de şanse nefiindu-i imputabilă.
Totodată, pentru ca eliberarea sa din funcţie să respecte prevederile legale, era necesar ca reclamantului să i se permită să susţină un examen de testare profesională, împrejurare posibila pentru alte persoane din cadrul instituţiei pârâte, dar nu şi pentru reclamant.
A mai reţinut judecătorul fondului că potrivit ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3070/2011 emis la data de 6 septembrie 2011, în luna iulie a anului 2011 s-a organizat un nou examen, fiind vorba în fapt de 3 persoane, astfel că şi pentru reclamant, pentru respectarea principiului egalităţii de şanse trebuia ca, anterior eliberării din funcţie, să i se dea posibilitatea susţinerii examenului de testare profesionala, iar neacordarea acestei posibilităţi duce la încălcarea prevederilor art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, a art. 4, art. 32 din ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2353/2011 şi a ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3070/2011, atrăgând nelegalitatea decizie de eliberare din funcţie.
În atare context s-a apreciat că situaţia reclamantului nu este identica cu cea a persoanelor care, din proprie voinţa sau din motive imputabile, nu s-au mai prezentat la examen.
Prima instanţă a constatat de asemenea că procedura de eliberare din funcţie nu a fost respectată.
Astfel, înainte de a se stabili care anume posturi sunt supuse reducerii, toţi funcţionarii care exercitau funcţia de comisar clasa I, grad profesional superior, au primit preaviz, ceea ce, în accepţiunea art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, ar însemna că toate posturile au fost supuse reducerii şi toţi cei 12 comisari clasa I, grad superior, au fost eliberaţi din funcţie .
Or, o asemenea reducere a tuturor posturilor este contrazisă de chiar ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2253/2011, care doar reorganizează structura organizatorica şi menţine 9 posturi de comisar clasa I, precum şi de prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, care împiedică, în cazul reducerii unui post, înfiinţarea unui post similar timp de 1 an.
Totodată s-a reţinut încălcarea art. 99 alin. (3), (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999, datorită nerespectării prevederilor care ar fi permis reclamantului că odată cu stabilirea postului suspus reducerii, să aibă posibilitatea reala de a ocupa un alt post de funcţionar public vacant.
Sub acest aspect s-a reţinut că reclamantul nu trebuia să mai facă vreo dovada, ci pârâta trebuia sa facă dovada că, la data respectiva, chiar dacă ar fi cerut o lista a posturilor vacante în condiţiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, aceasta nu ar fi asigurat reclamantului posibilitatea ocupării unui alt post, întrucât nu existau posturi vacante corespunzătoare.
În ceea ce priveşte natura juridica a ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2353/2011, instanţa a apreciat ca acesta este un act administrativ unilateral cu caracter individual, nefiind aşadar supus publicării, reţinând totodată irelevantă împrejurarea că ordinul eră suspendat printr-o hotărâre judecătoreasca, în condiţiile în care efectul suspendării este doar inter partes şi nu erga omnes.
În raport cu criticile reclamantului, s-a reţinut că prevederile art. 68-74 din Legea nr. 53/2003 nu sunt aplicabile funcţionarilor publici, conform art. 74 alin. (5) din aceasta lege, iar că decizia atacată respectă prevederile art. 62 alin. (3) C. mun., cuprinzând menţiunile prevăzute de lege.
În raport cu criticile reclamantului, s-a reţinut că prevederile art. 68-74 din Legea nr. 53/2003 nu sunt aplicabile funcţionarilor publici, conform art. 74 alin. (5) din această lege, iar că decizia atacată respectă prevederile art. 62 alin. (3) C. mun., cuprinzând menţiunile prevăzute de lege.
S-a constatat reală încălcarea H.G. nr. 566/2011, nefiind respectate prevederile legale ce stipulau reducerea posturilor pana la un anumit număr.
3. Recursul formulat de pârâta Garda Financiară, Comisariatul General împotriva sentinţei civile nr. 291/2012 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 nu au fost încălcate, cum în mod greşit a constatat prima instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (3) pentru ipoteza reorganizării şi în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici care optează pentru aceeaşi funcţie, se organizează examen de către autoritatea publică, ceea ce în speţă s-a şi întâmplat.
3.2. Este vădit neîntemeiată susţinerea instanţei de fond potrivit căreia decizia atacată este lovită de nulitate deoarece este emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 99 alin. (3), (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999.
Este eronată susţinerea instanţei de fond potrivit căreia preavizul trebuia să fie comunicat ulterior susţinerii examenului de testare profesională.
În sprijinul afirmaţiei, recurenta aduce ca argumente deciziile nr. 4623/2010 şi nr. 1178/2008 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de unde rezultă că preavizul de 30 de zile trebuie să fie anterior eliberării din funcţia publică, iar punerea la dispoziţia funcţionarilor publici a posturilor vacante, opţiunea acestora şi participarea la testarea profesională, trebuie să aibă loc înăuntrul termenului de preaviz.
În speţă, eliberarea din funcţia publică s-a făcut în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, iar comunicarea preavizului în conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. (3) şi (5) din aceeaşi lege.
Lista funcţiilor publice vacante a fost publicată pe site-ul Gărzii Financiare şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, afişată la avizierul Comisariatului General şi al secţiilor teritoriale.
Intimatul şi-a exprimat opţiunea pentru ocuparea uneia din funcţiile publice vacante.
3.3. Este neîntemeiată susţinerea instanţei de fond potrivit căreia decizia este nelegală pentru încălcarea dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. b) coroborat cu cele ale art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
Testarea profesională nu a fost un concurs în sensul recrutării sau promovării, astfel cum este prevăzut în Legea nr. 188/1999, ci o acţiune de a se asigura funcţionarilor ale căror funcţii se reduc, posturi de nivelul celor deţinute sau inferioare.
Aprobarea noii structuri organizatorice a instituţiei, cu un număr de posturi redus faţă de structura organizatorică anterioară, nu încalcă prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, deoarece nu ne aflăm în ipoteza reglementată de acest text, respectiv de înfiinţare a unor posturi similare celor desfiinţate ulterior procesului de reorganizare, ci de stabilire a numărului de posturi corespunzătoare noii structuri organizatorice, prin reducerea unor posturi, operaţiune ce constituie însăşi esenţa procedurii de reorganizare.
3.4. Este nelegală şi susţinerea încălcării dispoziţiilor H.G. nr. 566/ 2011.
Motivarea instanţei de fond pune în discuţie oportunitatea emiterii actelor administrative privind măsura reorganizării.
H.G. nr. 566/2011 nu a fost contestată, iar ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2253/2011 a fost emis în baza hotărâri de Guvern.
Organizarea examenului s-a desfăşurat în condiţiile Legii nr. 188/ 1999, H.G. nr. 566/2011, iar unul dintre cele două posturi de comisar superior a fost ocupat de fostul comisar şef, domnul T.G.
4. Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că toate criticile, cu excepţia celei de la pct. 1, nu au legătură cu dosarul, ci tratează situaţii din alte speţe.
Nici primul motiv nu se referă la considerentele instanţei de fond pentru că eliberarea din funcţie nu a fost dispusă la o dată la care intimatul s-ar fi aflat în incapacitate temporară de muncă.
Pe fond, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului
Excepţia va fi respinsă, avându-se în vedere că motivele de recurs numerotate în cererea de recurs cu număr unu, precum şi susţinerea recurentei în sensul participării intimatului la testarea profesională nu au fost luate în considerare ca reprezentând motive de nelegalitate.
Celelalte motive de recurs se referă la considerentele instanţei de fond şi sunt încadrate corect de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Referirea la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu conduce la concluzia că motivele de recurs nu au legătură cu speţa dedusă judecăţii, ci reprezintă un argument în sprijinul celor susţinute de recurentă.
2. Cu privire la recursul formulat se va constata temeinicia acestuia şi implicit, a legalităţii actului administrativ atacat
2.1. Motivul de recurs ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Dispoziţiile legale invocate prevăd că în situaţia reorganizării, dacă există mai mulţi funcţionari publici care au optat pentru aceeaşi funcţie publică, se organizează examen de către autoritatea publică.
Examenul a fost organizat de către recurenta-pârâtă, de unde rezultă că dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 modificată şi completată, nu au fost încălcate.
Împrejurarea că intimatul-reclamant deşi s-a înscris la examen, nu s-a prezentat din motive medicale, nu conduce la suspendarea, amânarea sau anularea testării sau a rezultatelor acesteia.
Nicio prevedere legală nu susţine cele reţinute de instanţa fondului, îmbolnăvitrea unuia dintre concurenţi nu constituie un impediment în desfăşurarea concursului/examenului/testării.
Egalitatea de şanse cuprinsă în art. 4 din Regulamentul de organizare a examenului aprobat prin ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2353/2011 se referă la desfăşurarea examenului, condiţii, subiecte, etc.
Pentru că toate locurile pentru care a optat intimatul au fost ocupate, susţinerea instanţei de fond în sensul că autoritatea avea obligaţia să organizeze o altă sesiune a testării profesionale, este neîntemeiată şi nu constituie un motiv de anulare a actului atacat.
2.2. Motivul de nelegalitate referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. b), art. 99 alin. (3), (5) şi (6) şi art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
Instanţa de fond a constatat în mod greşit că reorganizarea unei autorităţi este echivalentă operaţiunii de reducere a posturilor.
Reorganizarea presupune o nouă structură şi poate avea drept efect şi o reducere de posturi.
Preavizul nu putea fi emis după cunoaşterea rezultatelor examenului de testare profesională, deoarece funcţia reclamantului a fost supusă reorganizării, adică dintr-un număr total de 12 posturi de comisar clasa I, va rămâne un număr de 9 posturi.
Autoritatea publică nu era obligată să nominalizeze persoanele ale căror posturi se reduceau, deoarece nu suntem în ipoteza art. 100 alin. (5) din Legea nr. 288/199.
Reorganizarea presupune încunoştinţarea funcţionarului despre existenţa unei alte structuri organizatorice, darea unui preaviz de 30 de zile pentru optarea pentru ocuparea unei funcţii publice, din lista pusă la dispoziţie.
Dacă pentru aceeaşi funcţie optează mai multe persoane, se organizează examenul prevăzut de art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Procedura este prevăzută de dispoziţiile art. 99 şi 100 din Legea nr. 188/1999 care au fost însă interpretate de prima instanţă în mod incorect.
2.3. Încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 566/2011 nu a avut loc deoarece potrivit dispoziţiilor legale aplicabile ca urmare a reorganizării, art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 un post a fost ocupat de un funcţionar public de conducere ce are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante la nivel inferior.
3. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (2) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi admis, în sensul modificării, în parte, a sentinţei atacate şi a respingerii acţiunii ca nefondate.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant O.T.
Admite recursul declarat de Garda Financiară, Comisariatul General împotriva sentinţei civile nr. 291/2012 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul O.T., ca nefondată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5411/2012. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 5423/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
